dcsimg

Helvella ( Catalão; Valenciano )

fornecido por wikipedia CA

Helvella és un gènere de fongs ascomicets dins la família Helvellaceae. El bolets d'aquest gènere es distingeixen per la forma irregular dels seus capells, els seus peus en forma de flauta i la seva superfície inferior borrosa. Estan distribuïts a Amèrica del Nord i a Europa. Quan es mengen crus poden causar problemes gastrointestinals. Les espècies més conegudes són el blanquinós H. crispa i el grisenc H. lacunosa.[1]

A Espanya tot el gènere està inclòs dins la llista de plantes de venda regulada.

El nom del gènere prové d'un tipus de planta aromàtica d'Itàlia.[2]

Espècies

Referències

 src= A Wikimedia Commons hi ha contingut multimèdia relatiu a: Helvella Modifica l'enllaç a Wikidata
  1. Ammirati, Joseph F.; James A Traquair and Paul A Horgen. Poisonous mushrooms of the northern United States and Canada. Minneapolis: University of Minnesota Press, 1985, p. 259. ISBN 0-8166-1407-5.
  2. Nilsson S, Persson O.(1977) Fungi of Northern Europe 1: Larger Fungi (Excluding Gill Fungi). pp. 36-37. Penguin Books. ISBN 0-14-063005-8
  3. 3,0 3,1 Nguyen NH, Landeros F, Garibay-Orijel R, Hansen K, Vellinga EC. «The Helvella lacunosa species complex in western North America: cryptic species, misapplied names and parasites». Mycologia, 105, 5, 2013, pàg. 1275–86. DOI: 10.3852/12-391. PMID: 23709487.
  4. Korf RP. «Nomenclatural notes. 12. Untangling hedwig's Octospora villosa: Helvella fibrosa comb. nov». Mycotaxon, 103, 2008, pàg. 307–12.
  5. Filippa M, Baiano G. «Helvella juniperi sp. nov. new species collected on the Tyrrhenian coast» (en italian). Rivista di Micologia, 42, 2, 1999, pàg. 99–118.
  6. «Pindara: a miniature Helvella». Mycologia, 91, 2, 1999, pàg. 278–85. DOI: 10.2307/3761373. JSTOR: 3761373.
  7. Cao J-Z, Liu B. «A new species of Helvella from China». Mycotaxon, 82, 5, 1990, pàg. 642–43.
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autors i editors de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia CA

Helvella: Brief Summary ( Catalão; Valenciano )

fornecido por wikipedia CA

Helvella és un gènere de fongs ascomicets dins la família Helvellaceae. El bolets d'aquest gènere es distingeixen per la forma irregular dels seus capells, els seus peus en forma de flauta i la seva superfície inferior borrosa. Estan distribuïts a Amèrica del Nord i a Europa. Quan es mengen crus poden causar problemes gastrointestinals. Les espècies més conegudes són el blanquinós H. crispa i el grisenc H. lacunosa.

A Espanya tot el gènere està inclòs dins la llista de plantes de venda regulada.

El nom del gènere prové d'un tipus de planta aromàtica d'Itàlia.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autors i editors de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia CA

Chřapáč ( Checo )

fornecido por wikipedia CZ

Chřapáč (Helvella) je rod vřeckovýtrusých hub z čeledi chřapáčovité (Helvellaceae) patřící do řádu kustřebkotvaré (Pezizales).

Nomenklatura

Rodu Helvella v latinské taxonomii odpovídá český rod chřapáč. Tento rod však bývá v české taxonomii často dělen do tří rodů:

  • Chřapáč – většina hub rodu Helvella má v češtině tento druhový název.
  • Kališník – druhy s miskovitým kloboukem a žebernatým třeněm, např. kališník obecný.
  • Stopečka – drobné „chlupaté“ druhy s miskovitým kloboukem, např. stopečka pýřitá.

Běžně jsou používány jak názvy např. chřapáč obecný a chřapáč pýřitý, tak synonyma těchto názvů kališník obecný a stopečka pýřitá.

V 19. století a na počátku 20. byl český název chřapáč užíván i pro současný rod ucháč. Český mykolog Jan Bezděk v roce 1901 doporučil používat označení chřapáč pouze pro rod Helvella, zatímco pro rod Gyromitra zavedl název ucháč, které převzal z Krejčího spisů jakožto lidové označení.[1] Naopak na Křivoklátsku, Karlštejnsku, Unhošťsku a na pražských trzích byly ucháče nazývány chřapáči ještě v polovině 20. století.[2] Mykolog František Smotlacha vysvětloval souvislost názvu chřapáč s křehkostí těchto hub, které se při manipulaci snad „nachřápnou“.[2]

Charakteristika

Chřapáče jsou houby spíše středního či drobného vzrůstu, plodnice je tvořena kloboukem nesoucím na svém povrchu thecium (výtrusorodé rouško), a kratším či delším třeněm. Jednotlivé druhy se od sebe tvarem a barvou často dosti liší, i vnitrodruhová variabilita bývá vysoká.

Klobouk je zpravidla nepravidelně zprohýbaný, hrbolkatý a zkroucený, většinou laločnatého, sedlovitého nebo miskovitého tvaru. Třeň je buď podélně výrazně žebrovaný a žilnatý (lacunosní), nebo je válcovitý a hladký, případně drobně chlupatý. Dužnina klobouku je velmi tenká, chrupavčitá, ale křehká a velmi lámavá.

Mikroskopické znaky

Výtrusorodé rouško na vnější straně klobouku je tvořeno protáhlými unitunikátními vřecky až 300 μm dlouhými, mezi nimi se vyskytují nitkovité parafýzy. Ve vřecku je uloženo 8 výtrusů, víceméně elipsoidních, bezbarvých.[3][4][5]

Výskyt

Chřapáče jsou spíše nehojné až vzácné houby, ekologie se liší druh od druhu, typickými místy výskytu jsou však listnaté lesy či okraje cest.

Použití

Jako jedlé druhy bývají uváděny chřapáč kadeřavý, chřapáč obecný a chřapáč jamkatý.

Galerie

Odkazy

Reference

  1. BEZDĚK, Jan. Houby jedlé a jim podobné jedovaté. Praha: vlastním nákladem, 1901. 225 s. S. 196.
  2. a b SMOTLACHA, František. Atlas hub jedlých a nejedlých. Praha: Melantrich, 1947. 297 s. S. 138.
  3. KALINA, Tomáš; VÁŇA, Jiří. Sinice, řasy, houby, mechorosty a podobné organismy v současné biologii. Praha: Karolinum, 2010. ISBN 978-80-246-1036-8.
  4. BERAN, Miroslav; HOLEC, Jan. Přehled hub střední Evropy. Ilustrace Bielich. Praha: Academia, 2012. 624 s. ISBN 978-80-200-2077-2.
  5. PILÁT, Albert. Naše houby. Ilustrace Otto Ušák. Praha: Orbis, 1952. 335 s.

Literatura

  • ŠEBEK, Svatopluk. Naše chřapáčovité a smržovité houby. Poděbrady: Oblastní muzeum v Poděbradech, 1973. S. 21-27.
  • BOROVIČKA, Jan; MAROUNEK, Dalibor. Chřapáče hojné i vzácné. In: BOROVIČKA, Jan. Mykologický sborník. Praha: Česká mykologická společnost, 12. 2010. ISSN 0374-9436. S. 68-74.
  • HAGARA, Ladislav; ANTONÍN, Vladimír; BAIER, Jiří. Velký atlas hub. Praha: Ottovo nakladatelství, 2006. ISBN 978-80-7360-334-2.

Externí odkazy

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia autoři a editory
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia CZ

Chřapáč: Brief Summary ( Checo )

fornecido por wikipedia CZ

Chřapáč (Helvella) je rod vřeckovýtrusých hub z čeledi chřapáčovité (Helvellaceae) patřící do řádu kustřebkotvaré (Pezizales).

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia autoři a editory
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia CZ

Lorcheln ( Alemão )

fornecido por wikipedia DE

Die Lorcheln (Helvella) sind eine Pilzgattung aus der Familie der Lorchelverwandten (Helvellaceae).

Die Typusart ist die Herbst-Lorchel (Helvella crispa, Syn. H. mitra).[1]

Merkmale

Makroskopische Merkmale

Die dünnfleischigen, meist brüchigen Fruchtkörper der Lorcheln sind relativ große Apothecien, die in Hut und Stiel gegliedert sind. Der Kopfteil besitzt eine fertile Fruchtschicht und eine sterile Außenseite, die Form des Kopfes kann becherförmig, sattelförmig oder herabgeschlagen sein. Der gerippte oder ungerippte Stiel ist hohl und geht zylindrisch bis konisch in den Kopfteil über. Die Fruchtkörper sind weiß-grau bis braun-schwarz gefärbt.

Mikroskopische Merkmale

Die mit Jod nicht blauenden Schläuche enthalten jeweils 8 elliptische Sporen, die mit einem großen und teilweise mehreren kleineren Tropfen gefüllt sind.

Ökologie

Die Echten Lorcheln (Gattung Helvella) bilden Ektomykorrhizen[2] aus, gehen also mit Gefäßpflanzen eine Symbiose ein.

Arten

Die Gattung enthält weltweit etwa 40 Arten. Einige Arten werden von manchen Autoren auch in eigene Gattungen gestellt. In Europa kommen folgende Arten vor bzw. sind dort zu erwarten:[3]

Ehemalige Arten

Infolge phylogenetischer Untersuchungen wurden die Arten mit Asci, die sich aus einfachen Septen entwickeln, in die Gattung Dissingia überführt. Darunter die Schwarzweiße Becher-Lorchel (D. leucomelaena), die Kleine Becher-Lorchel (D. confusa) und die Länglichsporige Becher-Lorchel (D. oblongispora).

Die Ohrförmige Lorchel wurde in die Gattung Midotis gestellt und heißt jetzt Midotis silvicola.[4]

Etymologie

Der wissenschaftliche Gattungsname ist von lateinisch helvus = gelb abgeleitet.[5]

Literatur

  • Achim Bollmann, Andreas Gminder, Peter Reil: Abbildungsverzeichnis europäischer Großpilze, 4. Aufl. Gattungs-CD. Schwarzwälder Pilzlehrschau, Hornberg. 2007. .
  • Heinrich Dörfelt, Gottfried Jetschke (Hrsg.): Wörterbuch der Mycologie. 2. Auflage. Spektrum Akademischer Verlag, Heidelberg/Berlin 2001, ISBN 3-8274-0920-9.

Einzelnachweise

  1. Carl von Linné: Helvella mitra. In: Species Plantarum 1. 1753.
  2. A.C. Rinaldi, O. Comadini, T.W. Kuyper: Ectomycorrhizal fungal diversity: seperating the wheat from the chaff. In: Fungal Diversity. Band 33, 2008, S. 1–45.
  3. Eric Strittmatter: Die Gattung Helvella. Auf: fungiworld.com. Pilz-Taxa-Datenbank. 28. Februar 2010. Abgerufen am 1. Juli 2011.
  4. K. Hansen, T. Schumacher, I. Skrede, S. Huhtinen, X.-H. Wang: Pindara revisited – evolution and generic limits in Helvellaceae. In: Persoonia - Molecular Phylogeny and Evolution of Fungi. Band 42, Nr. 1, 19. Juli 2019, S. 186–204, doi:10.3767/persoonia.2019.42.07, PMID 31551618, PMC 6712539 (freier Volltext) – (ingentaconnect.com [abgerufen am 17. März 2021]).
  5. Helmut Genaust: Etymologisches Wörterbuch der botanischen Pflanzennamen. 3., vollständig überarbeitete und erweiterte Auflage. Nikol, Hamburg 2005, ISBN 3-937872-16-7, S. 379 (Nachdruck von 1996).
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia DE

Lorcheln: Brief Summary ( Alemão )

fornecido por wikipedia DE

Die Lorcheln (Helvella) sind eine Pilzgattung aus der Familie der Lorchelverwandten (Helvellaceae).

Die Typusart ist die Herbst-Lorchel (Helvella crispa, Syn. H. mitra).

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia DE

Helvella ( Inglês )

fornecido por wikipedia EN

Helvella is a genus of ascomycete fungus of the family Helvellaceae. The mushrooms, commonly known as elfin saddles, are identified by their irregularly shaped caps, fluted stems, and fuzzy undersurfaces. They are found in North America and in Europe. Well known species include the whitish H. crispa and the grey H. lacunosa. They have been reported to cause gastrointestinal symptoms when eaten raw.[1]

Description

Species in Helvella have fruiting bodies (technically ascocarps) that grow above the ground, and usually have stems. The cup-like fruiting body (the apothecium) can assume a variety of forms: it may be shaped like an ear (auriculate), or a saddle; it may be convex or irregularly lobed and bent. The spore-bearing surface, the hymenium, can be smooth, wavy or wrinkled and can range in color from white to black or various shades of gray or brown. Similarly, the outer surface of the fruiting bodies can be smooth, ribbed, or have minute hairlike projections (villi). The stem is cylindrical and tapering or grooved and ribbed. The flesh is usually between 1–2 mm thick.[2]

Species

As of February 2016, Index Fungorum accepts 105 species of Helvella:[3]

H. acetabulum
H. costifera
H. ephippium

See also

References

  1. ^ Ammirati, Joseph F.; Traquair, James A.; Horgen, Paul A. (1985). Poisonous mushrooms of the northern United States and Canada. Minneapolis: University of Minnesota Press. pp. 259. ISBN 0-8166-1407-5.
  2. ^ Abbott SP, Currah RS (1997). "The Helvellaceae: systematic revision and occurrence in northern and northwestern North America". Mycotaxon. 62: 1–125.
  3. ^ Kirk PM. "Species Fungorum (version 29th January 2016). In: Species 2000 & ITIS Catalogue of Life". Retrieved 2016-02-15.
  4. ^ a b Nguyen NH, Landeros F, Garibay-Orijel R, Hansen K, Vellinga EC (2013). "The Helvella lacunosa species complex in western North America: cryptic species, misapplied names and parasites". Mycologia. 105 (5): 1275–86. doi:10.3852/12-391. PMID 23709487. S2CID 38126706.
  5. ^ Korf RP. (2008). "Nomenclatural notes. 12. Untangling hedwig's Octospora villosa: Helvella fibrosa comb. nov". Mycotaxon. 103: 307–12.
  6. ^ Filippa M, Baiano G (1999). "Helvella juniperi sp. nov. new species collected on the Tyrrhenian coast". Rivista di Micologia (in Italian). 42 (2): 99–118.
  7. ^ Asef, M.R. (2013) The genus Helvella in Iran. Mycologia Iranica. 1(1). 9-13
  8. ^ Landvik, Sara; Kristiansen, Roy; Schumacher, Trond (1999). "Pindara: a miniature Helvella". Mycologia. 91 (2): 278–85. doi:10.2307/3761373. JSTOR 3761373.
  9. ^ Cao JZ, Liu B (1990). "A new species of Helvella from China". Mycologia. 82 (5): 642–43. doi:10.2307/3760054. JSTOR 3760054.

Media related to Helvella at Wikimedia Commons

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia EN

Helvella: Brief Summary ( Inglês )

fornecido por wikipedia EN

Helvella is a genus of ascomycete fungus of the family Helvellaceae. The mushrooms, commonly known as elfin saddles, are identified by their irregularly shaped caps, fluted stems, and fuzzy undersurfaces. They are found in North America and in Europe. Well known species include the whitish H. crispa and the grey H. lacunosa. They have been reported to cause gastrointestinal symptoms when eaten raw.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia EN

Helvelo ( Esperanto )

fornecido por wikipedia EO

Helvelo estas maldike karnaj, surteraj fungoj, kun loba kvazaŭ bloviĝanta preskaŭ selforma ĉapelo, sur kies surfaco formiĝas la sporoj, kun pli-malpli kaviĝanta stipo plurpinta ĉapelo, venana helvelo-acido. Kelkaj specioj manĝeblaj post kuiriĝo kaj forverŝo de la kuirakvo. .

  • Helvella crispa
  • Helvella lacunosa
  • Helvella elastica


licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Vikipedio aŭtoroj kaj redaktantoj
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia EO

Helvella ( Espanhol; Castelhano )

fornecido por wikipedia ES

Helvella es un género de hongos ascomicetos de la familia Helvellaceae. Son un tipo de setas extrañas pero que pueden distinguirse fácilmente de las clásicas por la forma de su sombrero, estructura en forma de flauta y su superficie inferior vellosa. Se distribuyen en América del Norte y en Europa. Cuando se comen crudas pueden causar problemas gastrointestinales.[1]​ El nombre del género proviene de un tipo de planta aromática de Italia. Se han descrito alrededor de 105 especies.[2]

Especies

Incluye las siguientes especies:[3]

Galería

Referencias

  1. Ammirati, Joseph F.; Traquair, James A.; Horgen, Paul A. (1985). Poisonous mushrooms of the northern United States and Canada. Minneapolis: University of Minnesota Press. pp. 259. ISBN 0-8166-1407-5.
  2. Korf RP. (2008). «Nomenclatural notes. 12. Untangling hedwig's Octospora villosa: Helvella fibrosa comb. nov». Mycotaxon 103: 307-12.
  3. Kirk PM. «Species Fungorum (version 29th January 2016). In: Species 2000 & ITIS Catalogue of Life». Consultado el 15 de febrero de 2016.
  4. Filippa M, Baiano G (1999). «Helvella juniperi sp. nov. new species collected on the Tyrrhenian coast». Rivista di Micologia (en italiano) 42 (2): 99-118.
  5. Asef, M.R. (2013) The genus Helvella in Iran. Mycologia Iranica. 1(1). 9-13
  6. Landvik, Sara; Kristiansen, Roy; Schumacher, Trond (1999). «Pindara: a miniature Helvella». Mycologia 91 (2): 278-85. JSTOR 3761373. doi:10.2307/3761373.
  7. Cao JZ, Liu B (1990). «A new species of Helvella from China». Mycologia 82 (5): 642-43. doi:10.2307/3760054.
 title=
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autores y editores de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia ES

Helvella: Brief Summary ( Espanhol; Castelhano )

fornecido por wikipedia ES

Helvella es un género de hongos ascomicetos de la familia Helvellaceae. Son un tipo de setas extrañas pero que pueden distinguirse fácilmente de las clásicas por la forma de su sombrero, estructura en forma de flauta y su superficie inferior vellosa. Se distribuyen en América del Norte y en Europa. Cuando se comen crudas pueden causar problemas gastrointestinales.​ El nombre del género proviene de un tipo de planta aromática de Italia. Se han descrito alrededor de 105 especies.​

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autores y editores de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia ES

Mörskyt ( Finlandês )

fornecido por wikipedia FI

Mörskyt (Helvella) on Helvellaceae-heimoon ja maljasienten lahkoon kuuluva suku. Sukuun eivät kuulu suomalaiselta nimeltään mörskyiltä kuulostavat suonimörsky (Disciotis venosa), silokemörsky (Verpa conica), poimukellomörsky (Ptychoverpa bohemica) eikä kuplamörsky (Rhizina undulata).

Ulkonäkö

Osalla mörskyistä lakki on poimuttunut samalla tavalla kuin korvasieni, mutta joillakin lajeilla lakki on pikarimainen tai maljamainen.

Elinympäristö

Monia mörskylajeja esiintyy lehtimetsissä.[1][2]

Mörskyihin kuuluvia lajeja

Lähteet

  1. Suomen sieniopas, s. 444–455. Helsinki: WSOY, 2006. ISBN 951-030359-3.
  2. ”Mörskyt”, Kasvien maailma, Otavan iso kasvitietosanakirja, osa 4, s. 1395–1396. Helsinki: Otava, 1981. ISBN 951-1-06068-6.

Aiheesta muualla

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedian tekijät ja toimittajat
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia FI

Mörskyt: Brief Summary ( Finlandês )

fornecido por wikipedia FI

Mörskyt (Helvella) on Helvellaceae-heimoon ja maljasienten lahkoon kuuluva suku. Sukuun eivät kuulu suomalaiselta nimeltään mörskyiltä kuulostavat suonimörsky (Disciotis venosa), silokemörsky (Verpa conica), poimukellomörsky (Ptychoverpa bohemica) eikä kuplamörsky (Rhizina undulata).

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedian tekijät ja toimittajat
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia FI

Helvelle ( Francês )

fornecido por wikipedia FR

Helvella

Helvella (les helvelles), est un genre de champignons ascomycètes de la famille des Helvellacées.

Description

Leur nom a été tiré du latin helvella, « petit chou », en référence à l'aspect parfois frisé ou alvéolé, toujours contourné, voire biscornu (au sens propre), de leur chapeau, posé sur un pied lisse mais souvent aussi côtelé ou lacuneux.

Ce genre comprend plus d'une centaine d'espèces, dont les plus communes sont Helvella crispa, l'espèce type, Helvella elastica, Helvella leucomelaena, Helvella lacunosa, Helvella monachella et Helvella acetabulum.

Comme leurs cousines les Morilles, elles ne doivent jamais être consommées crues. Les blanchir 10 minutes neutralise toutefois la toxine.

Il existe plusieurs autres genres voisins d'ascomycètes qui présentent des formes plus ou moins tourmentées comparables, notamment les Gyromitres, les Mitrophores et les Verpes.

Synonymie

Helvella a pour synonymes[1] :

  • Biverpa (Fr.) Boud.
  • Boletolichen Jussieu, 1789
  • Coelomorum Paulet
  • Costapeda Falck, 1923
  • Cowlesia J.A.Nieuwland, 1916
  • Fuckelina O.Kuntze, 1891
  • Globopilea Beauseigneur, 1926
  • Tubipeda Falck, 1923

Ensemble des espèces

Liste des espèces selon GBIF (16 mai 2022)[1] :

Notes et références

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Auteurs et éditeurs de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia FR

Helvelle: Brief Summary ( Francês )

fornecido por wikipedia FR

Helvella

Helvella (les helvelles), est un genre de champignons ascomycètes de la famille des Helvellacées.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Auteurs et éditeurs de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia FR

Helvella ( Italiano )

fornecido por wikipedia IT

Helvella L., Species Plantarum 2: 1180 (1753).

Helvella leucopus.jpg

(in figura: Helvella leucopus)

Al genere Helvella appartengono funghi terricoli con i seguenti caratteri.

Descrizione del genere

Cappello

A forma di mitra o di sella, sottile, irregolare, con l'imenio situato sulla superficie esterna.

Gambo

Cavo, in genere rugoso o profondamente solcato lungo tutta la sua lunghezza.

Carne

Cartilaginea oppure elastica.

  • Odore: spesso subnullo, a volte spermatico.
  • Sapore: frequentemente indistinto, a volte leggermente dolce.
 src=
Helvella crispa, la specie più conosciuta di questo genere

Commestibilità delle specie

Trascurabile. Diverse specie non eduli.
Consigliabile astenersi dal consumo di Helvella crispa in quanto può provocare intolleranze individuali e poiché contiene tracce di Gyromitrina, una potente micotossina.

Sinonimi

  • Acetabula (Fr.) Fuckel, Jahrbücher des Nassauischen Vereins für Naturkunde 23-24: 330 (1870).
  • Macropodia Fuckel (1869).
  • Macroscyphus (Nees) Gray, A Natural Arrangement of British Plants 1: 671 (1821).

Specie di Helvella

La specie tipo è Helvella crispa (Scop.) Fr. (1822), altre specie appartenenti al genere sono:

Galleria d'immagini

 title=
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autori e redattori di Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia IT

Helvella: Brief Summary ( Italiano )

fornecido por wikipedia IT

Helvella L., Species Plantarum 2: 1180 (1753).

Helvella leucopus.jpg

(in figura: Helvella leucopus)

Al genere Helvella appartengono funghi terricoli con i seguenti caratteri.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autori e redattori di Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia IT

Alvytė ( Lituano )

fornecido por wikipedia LT
LogoIF.png

Alvytė (lot. Helvella) – bobausinių (Helvellaceae) šeimos ausūniečių (Pezizales) eilės grybų gentis.

Lietuvoje žinomi dar kiti šių grybų sinonimai: bobausis, gniaužtenis, taurėaukšlis. Pirmasis šiai genčiai lietuvišką vardą alvytė suteikė Jurgis Pabrėža. Vėliau ši gentis buvo vadinama bobausio vardu, juo taip pat ir Gyromitra gentis. Lietuviškoje mikologinėje literatūroje priimta Helvella gentį vadinti alvyte, o Gyromitrabobausiu.

Grybai auga ant dirvožemio, kartais ant trūnijančios medienos.

Pasaulyje žinomos 25 rūšys, Lietuvoje – 14 rūšių:

Vikiteka

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Vikipedijos autoriai ir redaktoriai
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia LT

Kluifzwammen ( Neerlandês; Flamengo )

fornecido por wikipedia NL

Schimmels

Kluifzwammen (Helvella) is een geslacht van schimmels. Soorten uit dit geslacht komen voor in Noord-Amerika en Europa.

Bekende soorten zijn de witte kluifzwam (Helvella crispa) en de zwarte kluifzwam (Helvella lacunosa). Door de geplooide of gegroefde steel en hoed zien deze zwammen er uit als hondenkluifjes.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia-auteurs en -editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia NL

Kluifzwammen: Brief Summary ( Neerlandês; Flamengo )

fornecido por wikipedia NL

Kluifzwammen (Helvella) is een geslacht van schimmels. Soorten uit dit geslacht komen voor in Noord-Amerika en Europa.

Bekende soorten zijn de witte kluifzwam (Helvella crispa) en de zwarte kluifzwam (Helvella lacunosa). Door de geplooide of gegroefde steel en hoed zien deze zwammen er uit als hondenkluifjes.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia-auteurs en -editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia NL

Helvella ( Polonês )

fornecido por wikipedia POL

Helvella L. (piestrzyca) – rodzaj grzybów z rodziny piestrzycowatych (Helvellaceae)[1].

Systematyka i nazewnictwo

Pozycja w klasyfikacji według Index Fungorum: Helvella, Helvellaceae, Pezizales, Pezizomycetidae, Pezizomycetes, Pezizomycotina, Ascomycota, Fungi[1].

Po raz pierwszy rodzaj ten zdiagnozował Karol Linneusz w 1753 i podana przez niego nazwa jest dotąd aktualna[1]. Synonimy naukowe: Acetabula (Fr.) Fuckel, Biverpa (Fr.) Boud., Boletolichen Juss., Coelomorum Paulet, Costapeda Falck, Cowlesia Nieuwl., Cyathipodia Boud., Fuckelina Kuntze, Globopilea Beauseign., Helvella subgen. Biverpa Fr., Leptopodia Boud., Macropodia Fuckel, Macroscyphus Nees ex Gray, Paxina Kuntze, Peziza sect. Acetabula Fr., Phaeomacropus Henn., Phleboscyphus Clem., Pindara Velen., Tubipeda Falck[2].

Nazwę polską nadał Franciszek Błoński w 1888 r[3].

Cechy charakterystyczne

Saprotrofy rosnące na ziemi. Owocniki podzielone na kapelusz i trzon lub kielichowate.Kapelusze kędzierzawe, siodłowate lub miseczkowate, pokryte warstwą rodzajną. Trzony podłużnie żeberkowane lub gładkie. Konsystencja łamliwa, rzadziej elastyczna. Wysyp zarodników biały. Zarodniki eliptyczne, gładkie do kropkowanych, przeważnie z jedną dużą oleistą kroplą[4][5].

Gatunki występujące w Polsce

Nazwy naukowe na podstawie Index Fungorum[12]. Wykaz gatunków i nazwy polskie według M.A Chmiel (z wyjątkiem tych zaznaczonych odrębnymi przypisami)[3].

Przypisy

  1. a b c Index Fungorum (ang.). [dostęp 2013-11-12].
  2. Species Fungorum (ang.). [dostęp 2013-11-12].
  3. a b Maria Alicja Chmiel: Checklist of Polish Larger Ascomycetes. Krytyczna lista wielkoowocnikowych grzybów workowych Polski. Kraków: W. Szafer Institute of Botany, Polish Academy of Sciences, 2006. ISBN 978-83-89648-46-4.
  4. Ewald Gerhardt: Grzyby – wielki ilustrowany przewodnik. KDC, s. 628. ISBN 83-7404-513-2.
  5. Till R. Lohmeyer, Ute Kũnkele: Grzyby. Rozpoznawanie i zbieranie. Warszawa: 2006. ISBN 978-1-40547-937-0.
  6. Kozłowska M., Heluta V.P., Mułenko W., Bazyuk-Dubey I.V. 2015. Fungi of the Roztocze region (Poland and Ukraina) Part I. A checklist of larger Basidiomycota. Tow. Wyd. Nauk. Libropolis, Lublin.
  7. Projektowany Turnicki Park Narodowy. [dostęp 2018-12-16].
  8. Chmiel M. A., Ronikier A. 2007. Materiały do znajomości Ascomycetes Tatr. Fragm. Flor. Geobot. Polonica 14(1): 183-194
  9. Krzysztofiak L., Krzysztofiak A., Romański M. 2010. Świat śluzowców, grzybów i mszaków Wigierskiego Parku Narodowego. Przyroda Wigierskiego Parku Narodowego. Seria popularnonaukowa. Stowarzyszenie "Człowiek i Przyroda". Suwałki 2010
  10. Kozłowska M., Mułenko W., Heluta V.P. 2015. Fungi of the Roztocze region (Poland and Ukraina) Part II. A checklist of microfungi and larger Ascomycota. Tow. Wyd. Nauk. Libropolis, Lublin
  11. Takson niezweryfikowany.
  12. Index Fungorum (gatunki) (ang.). [dostęp 2013-10-20].
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autorzy i redaktorzy Wikipedii
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia POL

Helvella: Brief Summary ( Polonês )

fornecido por wikipedia POL

Helvella L. (piestrzyca) – rodzaj grzybów z rodziny piestrzycowatych (Helvellaceae).

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autorzy i redaktorzy Wikipedii
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia POL

Helvella ( Português )

fornecido por wikipedia PT

Helvella é um género de fungos ascomicetes da família Helvellaceae. Estes cogumelos, são identificáveis pelos seus chapéus de forma irregular, estipes sulcados, e superfícies inferiores indistintas. São encontrados na América do Norte e na Europa. Espécies bem conhecidas incluem o esbranquiçado H. crispa e o cinzento H. lacunosa. Há relatos de que podem causar sintomas gastrointestinais quando ingeridos crus.[1]

O nome genérico era originalmente um tipo de erva aromática italiana.[2]

Descrição

As espécies de Helvella têm corpos frutíferos (ascocarpos) que crescem acima do solo, e usualmente têm estipe. O corpo frutífero em forma de taça (apotécio) pode assumir uma variedade de formas: pode ter a forma de orelha (auriculada), ou de sela; pode ser convexo ou lobado de forma irregular. A superfície portadora de esporos, o himénio, pode ser lisa, ondulada ou enrugada e pode ter várias cores desde o branco ao negro ou vários tons de cinza ou castanho. De igual modo, a superfície exterior dos corpos frutíferos pode ser lisa, ondulada ou ter pequenas projeções pilosas. O estipe é cilíndrico, mais estreito numa das extremidades e sulcado. A trama tem espessura de 1 a 2 mm.[3]

Espécies

Referências

  1. Ammirati, Joseph F.;James A Traquair; Paul A Horgen (1985). Poisonous mushrooms of the northern United States and Canada. Minneapolis: University of Minnesota Press. 259 páginas. ISBN 0-8166-1407-5
  2. Nilsson S, Persson O.(1977) Fungi of Northern Europe 1: Larger Fungi (Excluding Gill Fungi). pp. 36-37. Penguin Books. isbn 0-14-063-005-8
  3. Abbott SP, Currah RS. (1997). «The Helvellaceae: systematic revision and occurrence in northern and northwestern North America». Mycotaxon. 62: 1–125
  4. Korf RP. (2008). «Nomenclatural notes. 12. Untangling hedwig's Octospora villosa: Helvella fibrosa comb. nov». Mycotaxon. 103: 307–12
  5. Filippa M, Baiano G. (1999). «Helvella juniperi sp. nov. new species collected on the Tyrrhenian coast». Rivista di Micologia (em Italian). 42 (2): 99–118
  6. Landvik, Sara; Kristiansen, Roy; Schumacher, Trond. «Pindara: a miniature Helvella». Mycologia. 91 (2): 278–85. doi:10.2307/3761373
  7. Cao J-Z, Liu B. (1990). «A new species of Helvella from China». Mycotaxon. 82 (5): 642–43
  • Este artigo foi inicialmente traduzido, total ou parcialmente, do artigo da Wikipédia em inglês, cujo título é «Helvella», especificamente .
 title=
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autores e editores de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia PT

Helvella: Brief Summary ( Português )

fornecido por wikipedia PT

Helvella é um género de fungos ascomicetes da família Helvellaceae. Estes cogumelos, são identificáveis pelos seus chapéus de forma irregular, estipes sulcados, e superfícies inferiores indistintas. São encontrados na América do Norte e na Europa. Espécies bem conhecidas incluem o esbranquiçado H. crispa e o cinzento H. lacunosa. Há relatos de que podem causar sintomas gastrointestinais quando ingeridos crus.

O nome genérico era originalmente um tipo de erva aromática italiana.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autores e editores de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia PT

Helvella ( Romeno; moldávio; moldavo )

fornecido por wikipedia RO


Helvella Carl von Linné, 1753) a încrengăturii Ascomycota, din ordinul Pezizales și în familia Helvellaceae[1] este un gen de ciuperci cu, conform filogeneticii moleculare moderne, global peste 120 de specii și variații (în Europa mai puține)[2] restrâns comestibil sau ușor otrăvitoare. Ciupercile cresc în România, Basarabia și Bucovina de Nord din (mai) iunie până în octombrie (noiembrie) în și pe lângă păduri de foioase și de conifere, preferat pe soluri mai sărace, nisipoase, silicoase sau alcaline, dar în primul rând mai umede. Numele generic este derivat din cuvântul (la helvella=de=isabellfarben, adică bej ca cafeaua cu lapte).[3] Tipul de specie este Helvella crispa (mitra tomnatică).[4][5]

Descriere

 src=
Bres.: Helvella fusca
  • Corpul fructifer: este structurat în pălărie și tulpină, de obicei subțire, fragil și friabil. Partea exterioară este sterilă, iar cea inferioară prezintă un strat de acoperire fertil. Forma pălăriei poate fi în formă de ceașcă, de șa cu 2-4 lobi și marginea răsucită în jos sau de mitră. Coloritul variază între alb de fildeș și brun-negricios, partea inferioară fiind mereu mai deschisă (în afară de speciile albicioase).
  • Sporii: sunt rânduiți câte 8 în asce, fiind eliptici, netezi sau punctați și umpluți cu o picătură uleioasă mare precum uneori cu câte una mai mică la poli în plus. ascele sunt amiloidoze (ce înseamnă colorabilitatea structurilor tisulare folosind reactivi de iod).
  • Piciorul: este mai gros la bază și subțiat spre vârf, mereu elastic care poate fi mai gros, atunci profund brăzdat, cu riduri adânci longitudinale, coaste ascuțite și în părți găurit sau mai subțire și mai mult sau mai puțin neted adesea presărat cu gropițe mici la bază. Pe dinăuntru se prezintă la aproape toate soiurile gol și multicameral. Coloritul este ori de culoarea pălăriei, ori mai deschis ca ea.
  • Carnea: este preponderent albicioasă până gri deschis, destul de subțire și friabilă în pălărie, dar mai tare și elastică în picior. Mirosul este la multe specii aromatic și gustul plăcut.
  • Reacții chimice: Ascele se colorează cu reactivi de iod (vezi mai sus).[4][6][7]

Confuzi

Sub numele românesc de „zbârciog” se tratează aproape mereu patru mari genuri de ciuperci: Gyromitra, Helvella, Morchella și Verpa. Între primele două se găsesc multe specii otrăvitoare ori numai restrâns comestibile, pe când cele două din urmă sunt comestibile. Cu toate că cele patru genuri sunt goale pe interior, ele pot fi deosebite destul de ușor: Morchella și Verpa sunt unicamerale, pe când Gyromitra și Helvella sunt multicamerale, prezentând o încrengătură de goluri în interiorul lor.[5][8]

Specii ale genului (selecție)

Catalogue of Life listează actual (24 septembrie 2018) 122 de specii Helvella. O selecție se poate citi mai jos (E=cresc și în Europa).[2]

Specia Helvella în imagini (selecție)

Note

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ a b Catalogue of Life, 24 septembrie 2018
  3. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 535
  4. ^ a b Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 326 pp., ISBN 978-3-440-13447-4
  5. ^ a b Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 222, 228-229, ISBN 978-3-8427-0483-1
  6. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 53, ISBN 3-405-12116-7
  7. ^ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 628-634, ISBN 978-3-8354-1839-4
  8. ^ Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2012, p. 226, ISBN 978-1-4454-8404-4

Bibiliografie

  • Bruno Cetto, vol. 1-7
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 526, ISBN 3-8289-1619-8
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 180-181, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora der Pilze - Partea a.: „ Höhere Phycomyceten und Ascomyceten”. Partea b: „Kleine Kryptogamenflora de Helmut Gams” Editura G. Fischer, Jena 1950

Legături externe

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia autori și editori
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia RO

Helvella: Brief Summary ( Romeno; moldávio; moldavo )

fornecido por wikipedia RO


Helvella Carl von Linné, 1753) a încrengăturii Ascomycota, din ordinul Pezizales și în familia Helvellaceae este un gen de ciuperci cu, conform filogeneticii moleculare moderne, global peste 120 de specii și variații (în Europa mai puține) restrâns comestibil sau ușor otrăvitoare. Ciupercile cresc în România, Basarabia și Bucovina de Nord din (mai) iunie până în octombrie (noiembrie) în și pe lângă păduri de foioase și de conifere, preferat pe soluri mai sărace, nisipoase, silicoase sau alcaline, dar în primul rând mai umede. Numele generic este derivat din cuvântul (la helvella=de=isabellfarben, adică bej ca cafeaua cu lapte). Tipul de specie este Helvella crispa (mitra tomnatică).

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia autori și editori
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia RO

Hattmurklor ( Sueco )

fornecido por wikipedia SV

Hattmurklor (Helvella) är ett släkte av svampar. Hattmurklorna ingår i familjen Helvellaceae, ordningen skålsvampar, klassen Pezizomycetes, divisionen sporsäcksvampar, och riket svampar.[1][2] Hattmurklorna har en sadelformigt hoptryckt, flikad och i kanten nedvikt kant och jämn, sporbildande yta.

Bland arterna, som växer i jord, ofta i skog eller på gräsmark, märks, Svart hattmurkla (Helvella lacunosa), Vit hattmurkla, även kallad krusig hattmurkla (Helvella crispa) samt Smal hattmurkla (Helvella elastica).

Biskopsmössa (Gyromitra infula) även kallad brun hattmurkla har tidigare hör till Hevella men räknas nu till gyromitra.[3] Biskopsmössa är en benämning som även förekommer på andra arter inom bland annat hevella.

Svamparna är ätliga efter förvällning.

Helvellaceae Helvella

Helvella phlebophora



Helvella acetabulum



Helvella leucomelaena



Helvella dissingii



Helvella monachella



Helvella queletii



Helvella latispora



Helvella lacunosa



Helvella crispa



Helvella atra



Helvella albipes



Helvella elastica



Helvella engleriana



Helvella ephippium



Helvella macropus



Helvella pezizoides



Helvella albella



Helvella fusca



Helvella costifera



Helvella cupuliformis



Helvella leucopus



Helvella corium



Helvella solitaria



Helvella terrestris




Wynnella



Barssia



Balsamia



Cidaris



Leucangium




Källor

  1. ^ Bisby F.A., Roskov Y.R., Orrell T.M., Nicolson D., Paglinawan L.E., Bailly N., Kirk P.M., Bourgoin T., Baillargeon G., Ouvrard D. (red.) (23 april 2011). ”Species 2000 & ITIS Catalogue of Life: 2011 Annual Checklist.”. Species 2000: Reading, UK. http://www.catalogueoflife.org/annual-checklist/2011/search/all/key/helvella/match/1. Läst 24 september 2012.
  2. ^ Dyntaxa Helvella
  3. ^ Gyromitra infula Hooded False Morel”. eol.org. http://eol.org/pages/133489/overview. Läst 7 mars 2014.

Externa länkar

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia författare och redaktörer
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia SV

Hattmurklor: Brief Summary ( Sueco )

fornecido por wikipedia SV


licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia författare och redaktörer
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia SV

Гельвела ( Ucraniano )

fornecido por wikipedia UK

Будова

Плодові тіла до 10 см висотою. Шапинка спочатку дисковидна, пізніше розділена на лопасті — двома або чотирма; з гладкою поверхнею, з вільними або прирослими краями, сірувато-бура, коричнева. Ніжка циліндрична або знизу злегка розширена, борозновидна, гладка, трубчата, білувата, порожниста. Спори одноклітинні, еліпсоїдальні, гладкі, розташовані в один ряд.

Види

Станом на 2016 рік, згідно даних сайту Index Fungorum, рід містить 105 видів.

Деякі з них:

Поширення та середовище існування

Гриби цього роду розвиваються літом і восени на грунті, у лісах і на галявинах посеред трав'яного настилу. В Україні відомо 8 видів, які ростуть переважно в Поліссі і Лісостепу. Найбільш розповсюджена Гельвела кучерява (Helvella crispa).

Практичне використання

Представники роду неїстівні з-за жорсткої консистенції та наявності в деяких видів токсинів, що викликають шлункові розлади.

Джерела

  • Костіков, І. Ю.; Джаган, В. В.; Демченко, Е. М.; Бойко, О. А.; Бойко, В. Р.; Романенко, П. О. (2006). У І. Ю., Костіков; В. В., Джаган. Ботаніка. Водорості та гриби. (вид. 2). Київ: «Арістей». с. 342. ISBN 966-8458-67-2.
  • Смицкая М. Ф. Флора грибов Украины. Оперкулятные дискомицеты / М. Ф. Смицкая. — К. : Наукова думка, 1980. — 224 с.


licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Автори та редактори Вікіпедії
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia UK