Năpârca, șopârla apodă, șarpele de sticlă[1] sau viermele orb (Anguis fragilis) este o șopârlă lipsită de membre, cu corpul lung de 25-30 cm[2] din familia Anguidae.
Are culoarea brun-cafenie cu aspect lustruit care dă o senzație de fragilitate, de aici numele latin fragilis. Adesea masculii sunt stropiți pe spate cu puncte fine albastre. Partea ventrală la ambele sexe este cenușie. Specia este ovovivipară, adică femela poartă ouăle până la eclozare dar fără ca puii să aibă legături placentare cu mama. Aceștia apar de obicei în august și se hrănesc la început cu larve mici, iar apoi cu tot felul de artropode, melci, râme.
Adeseori este confundată și fiind destul de lentă, cade victimă în fața unora care cred că este un pui de șarpe. La pericol, ca și oricare altă șopârlă, își lasă coada în gura prădătorului[1].
Subsepecia A. f. fragilis este răspândită în toată Europa, în timp ce A. f. colchicus se găsește în sud-estul Europei (inclusiv România și Republica Moldova), Caucaz și Iran.
Anguis fragilis
Mascul în perioada de reproducere
_2010-10-31_034.jpg)
Năpârca își lasă coada
Năpârca, șopârla apodă, șarpele de sticlă sau viermele orb (Anguis fragilis) este o șopârlă lipsită de membre, cu corpul lung de 25-30 cm din familia Anguidae.
Are culoarea brun-cafenie cu aspect lustruit care dă o senzație de fragilitate, de aici numele latin fragilis. Adesea masculii sunt stropiți pe spate cu puncte fine albastre. Partea ventrală la ambele sexe este cenușie. Specia este ovovivipară, adică femela poartă ouăle până la eclozare dar fără ca puii să aibă legături placentare cu mama. Aceștia apar de obicei în august și se hrănesc la început cu larve mici, iar apoi cu tot felul de artropode, melci, râme.
Adeseori este confundată și fiind destul de lentă, cade victimă în fața unora care cred că este un pui de șarpe. La pericol, ca și oricare altă șopârlă, își lasă coada în gura prădătorului.
