الأسماء في صفحات التنقل
Užovka pardálí (někdy též užovka čtyřpruhá, Elaphe quatuorlineata) je jeden z největších nejedovatých hadů z čeledi užovkovití.
V roce 2001 byl na základě genetických odchylek od tohoto druhu oddělen samostatný druh Elaphe sauromates (Lenk et al., 2001).
Nachází se v Jižně Evropě, nejčastěji v Itálii a na Balkáně od Chorvatska po Řecko. Její populace klesá.
Dospělí jedinci jsou žlutohnědí s tmavými pásy.[2] Od oka diagonálně k ústům má tmavý pruh. Mladí jedinci mají hřbetní tmavohnědé skvrny na bledě hnědém podkladu.[3] Dospělí jedinci dorůstají do délky 260 cm (někdy i více). Jsou aktivní za teplého počasí, za soumraku a v noci. Jsou pomalí, ale umí velmi obratně šplhat po keřích a stromech. Kouše jen zřídka.
Páří se od března do dubna. Samice kladou 4–16 vajec, která jsou velká 30–70 mm. Mláďata se líhnou po 7–9 týdnech. Mláďata jsou dlouhá 20 až 40 cm.[4]
V tomto článku byl použit překlad textu z článku Užovka štvorpása na slovenské Wikipedii.
Obrázky, zvuky či videa k tématu užovka pardálí ve Wikimedia Commons
Užovka pardálí (někdy též užovka čtyřpruhá, Elaphe quatuorlineata) je jeden z největších nejedovatých hadů z čeledi užovkovití.
V roce 2001 byl na základě genetických odchylek od tohoto druhu oddělen samostatný druh Elaphe sauromates (Lenk et al., 2001).
Die Vierstreifennatter (Elaphe quatuorlineata) ist eine Schlangenart aus der Familie der Nattern.
Diese große und kräftige Natter erreicht eine Länge von bis zu 2,40 Metern. Der Körper ist zusammengedrückt, im Querschnitt höher als breit. Junge Exemplare sehen anders aus als die erwachsenen Tiere, sie sind auf einer grauen Grundfarbe mit dunklen Flecken von unterschiedlicher Form und Größe gezeichnet. Im Laufe des Wachstums geht die graue Färbung allmählich in braun über, und an Stelle des Fleckenmusters bilden sich zwei dunkle Längsstreifen auf jeder Körperseite aus. Bei der Östlichen Vierstreifennatter (Elaphe sauromates), die früher als Unterart angesehen wurde, wird die Fleckenzeichnung nicht zurückgebildet.
An den Seiten ist die Vierstreifennatter stets heller als auf dem Rücken. Von der Jugendfärbung bleibt lediglich ein schwarzer Streifen vom Auge bis zum Mundwinkel erhalten.
Sie bewohnt Italien von der Toskana und Umbrien an südlich bis Sizilien sowie weite Teile Südosteuropas über die Türkei und die Ukraine bis Westkasachstan, Nordirak und Syrien.
Die Vierstreifennatter bevorzugt steiniges, mit Büschen oder lichten Wäldern bestandenes Gelände. Sie klettert gut und besteigt häufig Büsche und Bäume. Dort nimmt sie Vogelnester aus, aber auch Eichhörnchen fallen ihr zum Opfer. Ansonsten erbeutet sie besonders in der Dämmerung Mäuse, Ratten, Maulwürfe, Hermeline und Wildkaninchen, die nach dem Biss blitzschnell umschlungen und erdrosselt werden.
Bei der Paarung hält das Männchen das Weibchen mit den Zähnen fest. Die 6 bis 16 Eier werden im Juli abgelegt. Die jungen Nattern erscheinen im September und ernähren sich anfangs hauptsächlich von Eidechsen.
Die Vierstreifennatter wird von der Europäischen Union in den Anhängen II und IV der FFH-Richtlinie geführt und gilt damit als streng zu schützende Art von gemeinschaftlichem Interesse, für deren Erhaltung von den Mitgliedsstaaten besondere Schutzgebiete ausgewiesen werden müssen.
Die Vierstreifennatter (Elaphe quatuorlineata) ist eine Schlangenart aus der Familie der Nattern.
Ο Λαφιάτης ή Λαφίτης είναι μη-δηλητηριώδες φίδι της οικογένειας των Καινοφιίδων. Ο Λαφιάτης είναι το μεγαλύτερο είδος φιδιού που συναντάται στην Ελλάδα.
Ο Λαφιάτης ζει στην νότια Ευρώπη, κυρίως στην Ιταλία και στα Βαλκάνια από την Κροατία μέχρι την Ελλάδα.
Έχει μήκος γύρω στα 150 εκατοστά, σπανίως όμως μπορεί να φτάσει και να ξεπεράσει τα 200 εκατοστά. Τα ενήλικα έχουν ένα κιτρινωπό καφέ ή μαύρο χρώμα και τέσσερις μαύρες γραμμές που ξεκινούν από το μάτι του και φτάνουν μέχρι την ουρά. Τα ανήλικα άτομα έχουν διαφορετικό χρωματισμό και είναι γκρίζα-ασημί με καφέ ή μαύρες κηλίδες κατά μήκος της ράχης.[1]
Κυνηγά κυρίως στο έδαφος αλλά σκαρφαλώνει συχνά σε δέντρα και θάμνους. Κολυμπά επιδέξια. Τρέφεται με μικρά θηλαστικά όπως αρουραίους και άλλα τρωκτικά, μικρά κουνέλια, πτηνά, σαύρες, αμφίβια και αυγά. Ζευγαρώνει την άνοιξη και τα θηλυκά γεννούν 3-18 αυγά. Είναι μέτριας επιθετικότητας φίδι που δαγκώνει αν αρπαχτεί.
Ο Λαφιάτης ή Λαφίτης είναι μη-δηλητηριώδες φίδι της οικογένειας των Καινοφιίδων. Ο Λαφιάτης είναι το μεγαλύτερο είδος φιδιού που συναντάται στην Ελλάδα.
Ждрепка (науч. Elaphe quatuorlineata) — неотровна змија од фамилијата на смоковите (Colubridae).
Оваа змија се среќава во Македонија[2], јужна Европа, и тоа претежно во Италија и на Балканот, од Словенија до Грција.
Возрасните единки се жолтеникаво кафеави со четири темни пруги, на кои се однесува научното име на видот.[3] Од окото до аголот на устата накосо се протега долгнавест темен белег. Младите на грбот имаат низа темнокафеави дамки со наизменички темнокафеави точки од страните, сите на светла заднина.[4] Возрасните земии достигнуваат должина од 2,6 м, а понекогаш и повеќе. Лушпите на грбот се малку (но сепак забележливо) засртени. Највеќето имаат и предочни лушпи.[5]
Elaphe quatuorlineata (common names: four-lined snake, Bulgarian ratsnake[3]) is a member of the family Colubridae.[4] The four-lined snake is a non-venomous species and one of the largest of the European snakes.
The species' common name refers to the markings seen on the body of adult snakes: four dark stripes running along a yellowish brown body.[5] Juveniles, by contrast, have a dorsal series of dark brown blotches with alternating dark brown spots on the sides, all on a pale brown background. A black line runs from the corner of the eye and the belly is cream to white with darker markings.[6] Adults can reach a length of 180 cm (5 ft 11 in), rarely 200 cm (6 ft 7 in).[7] Adults are among the heaviest European snakes but are greatly variably in size, with males potentially weighing from 250 to 1,000 g (0.6 to 2.2 lb) and females potentially weighing from 400 to 1,400 g (0.9 to 3.1 lb) within the Aegean Islands.[8]
Four-lined snakes are found in Italy, along the whole western coast of the Balkan peninsula, in the western half of Greece and many of the Greek islands, Macedonia (region), the southwestern corner of Bulgaria,[7] coastal Slovenia, coastal Croatia, Bosnia and Herzegovina, Montenegro, North Macedonia and Albania.[6] The number of snakes and the density of the populations are unknown.[7]
The four-lined snake favours areas with a Mediterranean climate and is found in habitats featuring vegetation, stone walls, sparse woodland, forest margins and deserted buildings.[5] In the winter, individuals spend their time in deserted rodent burrows in groups of four to seven.[5] Their behaviour is generally calmer than that of other snakes (seldom hissing or striking) and they are usually active in the morning and late afternoon. Excellent climbers, they can often be found in the tops of trees.[9]
A large proportion of the snakes' diet consists of small mammals, such as rabbits, weasels, squirrels, and mice.[5] They also feed on birds, lizards, newly hatched tortoises and eggs.[7] Females of the species have been shown to feed more often upon birds than do males.[10]
The mating season lasts from April to May. Females have a gestation period that lasts about two months, the eggs being laid in summer. Females typically lay around 6–18 eggs and incubate them for about 40–60 days.[9]
The four-lined snake has been considered endangered in Bulgaria due to poachers and agriculture.[7] It appears on the IUCN Red List of Threatened Species as "Near Threatened" because of probable significant decline in its abundance and widespread habitat loss.[1]
Elaphe quatuorlineata (common names: four-lined snake, Bulgarian ratsnake) is a member of the family Colubridae. The four-lined snake is a non-venomous species and one of the largest of the European snakes.
Elaphe quatuorlineata (Nombres comunes: Culebra de cuatro rayas, Culebra rata búlgara[1]) es un miembro de la familia Colubridae.[2] La Culebra de cuatro rayas es una especie de serpiente no venenosa y una de las más grandes de las Colubridae.[3]
El nombre común de la especie se refiere a las marcas oscuras del cuerpo de las culebras adultas: cuatro rayas negras que corren a lo largo de un cuerpo marrón amarillento. Los ejemplares juveniles, por contraste, tienen una serie dorsal de manchas marrón oscuro con puntos oscuros alternos en los lados, todo en un fondo marrón pálido. Tiene unas líneas negras en la esquina del ojo y el vientre es crema a blanco con marcas más oscuras.[4] Los adultos pueden lograr una longitud de 180 cm, raramente 200 cm.[5]
La culebra de cuatro rayas se encuentra en Italia, a lo largo de la costa occidental de la península balcánica, en la mitad occidental de Grecia y muchas de las islas griegas, Macedonia del Norte, Bulgaria, la Eslovenia costera, la Croacia costera, Bosnia y Herzegovina, Montenegro y Albania. El número de culebras y la densidad de las poblaciones es desconocida.
La serpiente prefiere zonas con un clima mediterráneo y suele ser encontrada en los hábitats que presentan vegetación, paredes de piedra, bosques escasos, y edificios abandonados. En el invierno, hibernan en madrigueras abandonadas de roedores en grupos de cuatro a siete. Su comportamiento es generalmente más tranquilo que el de otras culebras (raramente sisean) y son normalmente activos por la mañana y al final de la tarde. Son excelentes escaladoras, a menudo pueden ser encontradas en las partes superiores de los árboles.[6]
Una gran proporción de la dieta de estos animales consta de mamíferos pequeños, como conejos, ardillas, y ratones. También se alimentan de pájaros, lagartos, tortugas y huevos. Las hembras se alimentan más a menudo de pájaros que los machos.[7]
La época de apareamiento dura de abril a mayo. Las hembras tienen un periodo de gestación que dura aproximadamente 2 meses, los huevos son puestos en verano. Paren alrededor de 6 y 18 huevos y los incuban aproximadamente 40 o 60 días.
Datos: Q854499
Multimedia:
Especies: Elaphe quatuorlineata
Elaphe quatuorlineata (Nombres comunes: Culebra de cuatro rayas, Culebra rata búlgara) es un miembro de la familia Colubridae. La Culebra de cuatro rayas es una especie de serpiente no venenosa y una de las más grandes de las Colubridae.
Elaphe quatuorlineata Elaphe generoko animalia da. Narrastien barruko Colubridae familian sailkatuta dago.
Elaphe quatuorlineata Elaphe generoko animalia da. Narrastien barruko Colubridae familian sailkatuta dago.
Couleuvre à quatre raies
Elaphe quatuorlineata, la Couleuvre à quatre raies, est une espèce de serpents de la famille des Colubridae[1].
Elaphe quatuorlineata mesure entre 130 et 160 cm et peut dépasser 200 cm[2]. C'est l'un des plus grands serpents d'Europe. Son dos est brun doré et présente quatre bandes longitudinales plus foncées.
Son aire de répartition n'est pas très vaste, elle se rencontre uniquement dans la botte italienne et dans l'ouest et le sud des Balkans, le long de la mer Adriatique notamment, où elle est limitée aux régions marquées par l'influence du climat méditerranéen et sub-méditerranéen. Elle est remplacée à partir de l'est des Balkans par Elaphe sauromates, désormais considérée comme une espèce à part entière et dont l'aire de répartition est bien plus vaste jusqu'en Asie centrale. Elle est absente des plus grandes îles méditerranéennes (comme la Sicile et la Crête) mais présente dans les petites îles côtières et quelques îles de la mer Égée. Cette espèce se rencontre dans les pays suivants[1] :
Elle est présente du niveau de la mer et jusqu'à 2 500 m d'altitude[3].
On la rencontre dans les collines boisées de chêne vert, pubescent ou rouvre, notamment dans les clairières et les lisières, ainsi que dans les maquis, les éboulis et la végétation méditerranéenne. Elle se trouve également dans les régions agricoles où elle affectionne les bosquets, les oliveraies et autres vergers, et les vielles bâtisses abandonnées. Elle aime l'humidité ambiante des bords de cours d'eau ou des mares et vit souvent dans les zones humides. Elle se tient fréquemment à l'ombre. C'est une espèce ubiquiste et elle apprécie les habitats hétérogènes, avec une préférence pour les environnements chauds et humides.
Cette espèce nage bien et grimpe très souvent dans les buissons et les arbres, elle est semi-arboricole mais vit principalement au sol.
Elle a un caractère assez indolent et plus docile que d'autres grandes couleuvres, elle est réactive mais pas très rapide. Elle est peu encline à mordre lorsqu'on la capture.
Selon Reptarium Reptile Database (25 dec. 2011)[4] :
Une autre sous-espèce, Elaphe quatuorlineata sauromates, a été élevée au rang d'espèce à part entière sous le nom de Elaphe sauromates (Pallas, 1811).
La localité type donnée par Lacepède dans sa description de 1789, « Provence, France », est erronée pour cette espèce. Il est possible que le spécimen décrit appartenait à l'espèce Elaphe scalaris, aujourd'hui classée sous Zamenis scalaris. La description faite par Bonnaterre en 1790 a probablement été faite sur le même spécimen.
Dans la mesure où les travaux de Lacepède sont désormais considérés comme non valides (ICZN 1987[5]), c'est la description suivante, faite par Bonnaterre, qui est retenue.
Son épithète spécifique, du latin quattuor, « quatre », et linea, « ligne », lui a été donnée en référence à sa livrée[6].
Couleuvre à quatre raies
Elaphe quatuorlineata, la Couleuvre à quatre raies, est une espèce de serpents de la famille des Colubridae.
Kravosas ili Elaphe quatuorlineata je neotrovna, te najduža europska zmija. Može narasti i preko 200 cm, ali joj je prosječna dužina oko 150 cm. Temeljna boja s gornje strane je žuto do crvenosmeđa ili sivosmeđa, sa po dvije tamne pruge na leđima sa svake strane tijela. Kravosas svoj plijen često lovi za topla, oblačna vremena i u sumrak.
U Hrvatskoj dolazi na čitavom obalnom području te nekim otocima.
Kravosas ili Elaphe quatuorlineata je neotrovna, te najduža europska zmija. Može narasti i preko 200 cm, ali joj je prosječna dužina oko 150 cm. Temeljna boja s gornje strane je žuto do crvenosmeđa ili sivosmeđa, sa po dvije tamne pruge na leđima sa svake strane tijela. Kravosas svoj plijen često lovi za topla, oblačna vremena i u sumrak.
U Hrvatskoj dolazi na čitavom obalnom području te nekim otocima.
Il cervone (Elaphe quatuorlineata (Bonnaterre, 1790)) è un serpente non velenoso della famiglia dei Colubridi.[2]
È il più lungo serpente italiano ed uno tra i più lunghi d'Europa. La lunghezza da adulto può variare da 110 a 180 cm, anche se raramente supera i 160. È di colore bruno-giallastro con le caratteristiche quattro barre longitudinali scure (da cui il nome scientifico).
Zamenis longissimus ha una sola squama preoculare, molto pIù slanciata; manca della carenatura sulle squame dorsali.
È un serpente diurno, terricolo, sebbene a volte possa trovarsi su arbusti, poco veloce e buon nuotatore. Molto agile nell'arrampicata: facendo forza sulla coda prensile, può raggiungere un ramo distante un metro o più, in alto o in lungo.
Trascorre il periodo invernale in gallerie di roditori abbandonate, da solo o in gruppi di 4-7 esemplari, spesso in compagnia di saettoni.
Si nutre di piccoli mammiferi (arvicole, topi, toporagni, conigli, donnole, scoiattoli ed altri fino alle dimensioni di un ratto) che soffoca tra le spire, nidiacei di uccelli fino alle dimensioni di un piccione, uova che inghiotte intere e poi rompe con i muscoli del tronco, qualche lucertola (cibo preferito soprattutto dai giovani).
Gli accoppiamenti durano da 3 a 5 ore e hanno luogo in genere in aprile e giugno. Dopo 40-50 giorni la femmina depone alla base di arbusti, o in buche nel terreno, o nei muretti a secco o in fenditure della roccia, 3-18 uova con guscio biancastro e molle che si indurisce leggermente a contatto con l'aria. Talvolta protegge le uova tra le spire del corpo per 3-5 giorni, altre volte le ricopre con la sua exuvia. Dopo circa 45-60 giorni escono i piccoli, lunghi da 30 a 40 cm che mutano nell'arco dei primi 7 giorni.
Nei primi 2-3 anni l'accrescimento corporeo è molto veloce e i cervoni mutano in media una volta al mese (in estate anche due volte al mese), dal 4º anno la velocità di crescita diminuisce bruscamente e gli adulti mutano in media 2-3 volte l'anno.
In cattività può vivere oltre 20 anni.
È diffuso dall'Europa sudorientale all'Asia Minore. In Italia è frequente nelle zone centro-meridionali. Predilige la macchia mediterranea, il limitare di boschi, i boschi radi e soleggiati o in genere i luoghi con vegetazione sparsa, le sassaie, i muretti a secco e gli edifici abbandonati. Ama gli ambienti caldi (24-34 °C) e umidi. Si può incontrare ad un'altitudine fino ai 1000 m sul livello del mare.
È una specie in progressivo declino per la scomparsa degli habitat in cui vive, protetta dalla Convenzione di Berna (App. II).[3]
Il libro rosso del WWF lo considera a basso rischio.[4]
È citato nella Direttiva Habitat (Direttiva n. 92/43/CEE) nell'appendice 2 (specie animali e vegetali d'interesse comunitario la cui conservazione richiede la designazione di zone speciali di conservazione) e nell'appendice 4 (specie animali e vegetali di interesse comunitario che richiedono una protezione rigorosa).[5]
Secondo alcuni, il nome cervone deriva dal fatto che i pastori che lo vedevano durante la muta scambiavano la pelle secca della testa per le corna. Per altri è dovuto alle piccole escrescenze sul capo. Per altri ancora le corna sono virtuali ed indicano la nobiltà di questo serpente, tra i più grandi d'Europa.
È anche chiamato pasturavacche, in quanto la credenza popolare voleva che fosse attirato dal latte delle vacche e delle capre al pascolo, e che per procurarselo si attaccasse alle mammelle degli animali, o addirittura lo leccasse dalle labbra sporche dei lattanti.
A Cocullo (AQ) il cervone è il protagonista dei festeggiamenti per San Domenico: la statua del santo viene portata in processione ricoperta di serpenti. La tradizione trae origine dell'antica venerazione dei Marsi per la dea Angizia, al cui culto erano associati i serpenti.
Nel Salento si chiama sacàra[6] ed è oggetto di molte credenze e leggende legate alla cultura contadina. Ad esempio, si crede che questo rettile raggiunga un'età molto avanzata, anche secolare, e che subisca una metamorfosi una volta invecchiato. Questa consiste nella comparsa di un corno sul muso e di piume sulla sommità del capo. Si racconta inoltre che ha la capacità di emettere suoni gutturali simili al chiocciare delle galline.
Sulla Sila calabrese nell'ottobre del 2008 fu rinvenuto un giovane cervone albino. Ampiamente documentato da Gianluca Congi, è l'unico caso noto in Italia e nei paesi dove la specie è diffusa. In Bulgaria, nel 1975, fu documentato l'albinismo in quella che oggi è considerata Elaphe sauromates, giacché dal 2001 è stata separata come specie da E.quatuorlineata. Dunque quello calabrese rimane un solo caso documentato di cervone albino[7][8]
Il cervone (Elaphe quatuorlineata (Bonnaterre, 1790)) è un serpente non velenoso della famiglia dei Colubridi.
Șarpele cu patru dungi (Elaphe quatuorlineata) este un șarpe neveninos din familia colubride (Colubridae), care trăiește în sud-vestul Europei, dar nu se întâlnește pe teritoriul României, Republicii Moldova și țărilor învecinate. Are pe partea superioară a corpului patru dungi longitudinale brun-inchise, de unde și numele lui (în limba latină și română).
Este sau o specie politipică, reprezentată prin 4 subspecii: Elaphe quatuorlineata quatuorlineata (Lacepède, 1789) răspândit în centrul și sudui Italiei, Sicilia, fosta Iugoslavie, Albania, sud-vestul Bulgariei, Grecia, insulele Sporade și Ciclade, Elaphe quatuorlineata muenteri Bedriaga, 1881 este limitată la insulele Ciclade și Miconos din Marea Egee. Elaphe quatuorlineata scyrensis Cattaneo, 1999 și Elaphe quatuorlineata parensis Cattaneo 1999, recent descrise pe baze morfologice de Cattaneo, sunt răspândite în insulele grecești Skyros și Paros
În clasificările mai vechi balaurul dobrogean (Elaphe sauromates) era inclus ca o subspecie (Elaphe quatuorlineata sauromates) în specia Elaphe quatuorlineata, însă actualmente este considerat ca o specie distinctă și este răspândită în Balcanii orientali, de-a lungul coastei Mării Negre și Mării Caspice și în Orientul Mijlociu - Turcia europeană, nord-estul Greciei, sud-estul Bulgariei și zona dunăreană, România (Dobrogea și Moldova), Republica Moldova, sud-vestul fostei U.R.S.S., Caucaz, Asia Mică, Persia.
Elaphe quatuorlineata este o entitate apenino-balcanică.
În afară de Italia, specia este distribuită de-a lungul coastelor fostei Iugoslavii, în Albania și Grecia, inclusiv în multe insule. În Italia Elaphe quatuorlineata este distribuit destul de inegal în Italia centromeridională.
A fost găsit în următoarele țări: Albania, Bosnia și Herțegovina, Croația, Grecia, Italia, Macedonia, Muntenegru, Serbia, Slovenia.
Șarpele cu patru dungi este frecvent întâlnit în câmpiile colinare unde sunt tufișuri mediteraneene, păduri și mărăciniș (Quercus ilex și Quercus pubescens), pajiști și tufișuri (Spartium junceum, Pistacia lentiscus, Pistacia terebinthus, Rhamnus spp., Phillyrea spp.). De multe ori a fost găsit în apropierea cursurilor de apă, apelor stagnante și mlaștinilor.
Este cel mai lung șarpe italian și unul dintre cei mai lungi din Europa. Lungimea acestuia poate varia de la 80 la 240 cm, deși rareori depășește 160 cm.
Are o culoare brun-gălbuie cu patru patru dungi longitudinale negre caracteristice (de unde și denumirea științifică). Coloritul juvenililor este diferit de cel al adulților și sub-adulților, fiind caracterizat printr-o serie de pete dorsale ovale negricioase.
Este activ din aprilie până în septembrie, dar este observată mai frecvent de la mijlocul lunii iunie până la mijlocul lunii iulie.
Este un șarpe diurn, tericol, deși uneori se poate cățăra pe arbuști. Se mișcă relativ lent dar este un bun înotător.
Se hrănește cu mamifere mici, reptile, păsări mici și ouăle lor. Juvenilii se hrănesc cu șopârle, rozătoare mici și insecte.
Împerecherea are loc în aprilie-mai, în funcție de latitudine și altitudine. Femelele depun circa 10 ouă mari în cavități naturale.
Maturitatea sexuală este atinsă în al treilea sau al patrulea an de viață.
Șarpele cu patru dungi (Elaphe quatuorlineata) este un șarpe neveninos din familia colubride (Colubridae), care trăiește în sud-vestul Europei, dar nu se întâlnește pe teritoriul României, Republicii Moldova și țărilor învecinate. Are pe partea superioară a corpului patru dungi longitudinale brun-inchise, de unde și numele lui (în limba latină și română).
Užovka štvorpása (Elaphe quatuorlineata) je najväčší nejedovatý had z čeľade užovkovité.
V roku 2001 bol na základe genetických odchýlok od tohto druhu oddelený samostatný Elaphe sauromates (Lenk et al., 2001).
Nachádza sa v Južne Európe, najčastejšie v Taliansku, na Balkáne od Chorvátska po Grécko. Jej populácia klesá.
Dospelé jedince sú žltohnedé s tmavými pásmi, na ktoré odkazuje aj špecifické meno tohto druhu.[2] Od oka diagonálne k ústam má tmavý pruh. Mladé jedince majú dorzálne tmavohnedé škvrny so striedajúcimi sa tmavohnedými škvrnami na boku a na bledo hnedom podklade.[3] Dospelé jedince dorastajú do 260 cm, niekedy viac. Šupiny na chrbte sú trochu ale charakteristicky člnkovité. Vo väčšine populácií sa objavujú dve predočné šupiny.[4]
Commons ponúka multimediálne súbory na tému Užovka štvorpása
Wikidruhy ponúkajú informácie na tému Užovka štvorpása
Užovka štvorpása (Elaphe quatuorlineata) je najväčší nejedovatý had z čeľade užovkovité.
V roku 2001 bol na základe genetických odchýlok od tohto druhu oddelený samostatný Elaphe sauromates (Lenk et al., 2001).
Progasti gož (znanstveno ime Elaphe quatuorlineata) je naša najdaljša kača, enostavno prepoznavna po štirih vzdolžnih progah na hrbtu. V Sloveniji je redek, saj je bil do sedaj opažen le na nekaj najdiščih v Slovenski Istri. Sodi v družino Colubridae, ki je v Sloveniji zastopana z osmimi vrstami. Za vse je značilno, da niso strupeni, da imajo razmeroma majhno in ozko glavo ter velike oči. Trebušne ploščice so na zunanji strani izbočene, tako da tvorijo rob vzdolž telesa. Zraste do 180 cm, včasih tudi čez dva metra. Progasti gož je v Sloveniji zavarovana živalska vrsta.
Zgornja stran telesa je temno sivo obarvana s petimi vzdolžnimi vrstami temnih lis, ki so lahko povezane, tako da dajejo videz črt ali prog. Zgornjeustničnih plošč na glavi je osem do devet, peta in šesta od njih pa mejita na oči. Za gože je tako kot za vse ostale plazilce značilno, da imajo luskasto kožo, ki ne raste. Zato se kače občasno levijo, tako da staro kožo odložijo, pod njo pa je že nova in večja, kar jim omogoča rast.
Progasti goži živijo v jugovzhodni Evropi in Aziji, v Sloveniji jih najdemo večinoma na Primorskem. Njegovo življenjsko okolje so suhi in osončeni skalni ali travnati predeli, tudi svetli listnati gozdovi v dolinah rek. Spretno pleza po drevju in ni napadalen.
Progasti goži se hranijo z manjšimi glodavci, kuščaricami, pticami in njihovimi jajci.
Goži se razmnožujejo tako, da samice v začetku poletja izležejo večje število mehko lupinastih jajc v kup razpadajočih organskih ostankov. Razvoj je neposreden, saj iz jajčec prilezejo povsem razvite mlade kače, ki pa imajo bolj pisan in kontrasten vzorec kot odrasle.
Progasti gož (znanstveno ime Elaphe quatuorlineata) je naša najdaljša kača, enostavno prepoznavna po štirih vzdolžnih progah na hrbtu. V Sloveniji je redek, saj je bil do sedaj opažen le na nekaj najdiščih v Slovenski Istri. Sodi v družino Colubridae, ki je v Sloveniji zastopana z osmimi vrstami. Za vse je značilno, da niso strupeni, da imajo razmeroma majhno in ozko glavo ter velike oči. Trebušne ploščice so na zunanji strani izbočene, tako da tvorijo rob vzdolž telesa. Zraste do 180 cm, včasih tudi čez dva metra. Progasti gož je v Sloveniji zavarovana živalska vrsta.
Elaphe quatuorlineata là một loài rắn trong họ Rắn nước. Loài này được Bonnaterre mô tả khoa học đầu tiên năm 1790.[2]
Bài viết liên quan phân họ rắn Colubrinae này vẫn còn sơ khai. Bạn có thể giúp Wikipedia bằng cách mở rộng nội dung để bài được hoàn chỉnh hơn. Elaphe quatuorlineata là một loài rắn trong họ Rắn nước. Loài này được Bonnaterre mô tả khoa học đầu tiên năm 1790.
불가리아구렁이(Bulgarian ratsnake)[2]는 뱀과 뱀속에 딸린 뱀의 일종이다.[3] 뱀속의 모식종으로, 무독성이고 유럽에서 가장 큰 뱀 중 하나다.
성체는 황갈색 몸통을 따라 네 줄의 어두운 줄이 달린다.[4] 유체는 반면 줄이 없고 백갈색 바탕에 암갈색 얼룩무늬가 있다. 또 하나의 검은 줄이 눈에서 눈물선처럼 달리고, 복면은 크림색에서 흰색 바탕에 어두운 반점들이 있다.[5] 성체는 신장 180 센티미터까지 자랄 수 있으며, 드물게 200 센티미터를 넘기도 한다.[6]
서식지는 이탈리아와 발칸반도 서해안(슬로베니아 해안, 크로아티아 해안, 보스니아 헤르체고비나, 몬테네그로, 알바니아),[5] 그리스의 서쪽 절반, 마케도니아, 불가리아 남서부에서 발견된다. 정확한 개체수와 개체밀도는 아직 불명하다.[6]
불가리아구렁이는 지중해성 기후를 선호하며, 돌담벼락, 소림지, 삼림 가장자리, 버려진 건물 등에 서식한다. 겨울이 되면 버려진 설치류 땅굴에 들어가 4-7마리가 함께 동면한다.[4] 다른 뱀에 비해 덜 공격적이며, 쉿쉿 소리를 내는 일조차 드물다. 아침과 늦은 오후에 주로 활동한다. 무엇이든 잘 기어오르며, 나무 꼭대기에서 발견되기도 한다.[7]
주된 먹이는 토끼, 청설모, 생쥐 등 작은 포유동물들이다.[4] 새나 장지뱀, 막 태어난 거북, 그리고 그것들의 알도 먹는다.[6] 암컷이 수컷에 비해 새를 더 많이 잡아먹는다는 보고가 있다.[8]
교미는 4월에서 5월 사이에 한다. 암컷은 2개월간 임신한 뒤 여름에 알을 낳는다. 한 배에 6-18개의 알을 낳으며 40-60일만에 부화한다.[7]
불가리아구렁이(Bulgarian ratsnake)는 뱀과 뱀속에 딸린 뱀의 일종이다. 뱀속의 모식종으로, 무독성이고 유럽에서 가장 큰 뱀 중 하나다.
성체는 황갈색 몸통을 따라 네 줄의 어두운 줄이 달린다. 유체는 반면 줄이 없고 백갈색 바탕에 암갈색 얼룩무늬가 있다. 또 하나의 검은 줄이 눈에서 눈물선처럼 달리고, 복면은 크림색에서 흰색 바탕에 어두운 반점들이 있다. 성체는 신장 180 센티미터까지 자랄 수 있으며, 드물게 200 센티미터를 넘기도 한다.
서식지는 이탈리아와 발칸반도 서해안(슬로베니아 해안, 크로아티아 해안, 보스니아 헤르체고비나, 몬테네그로, 알바니아), 그리스의 서쪽 절반, 마케도니아, 불가리아 남서부에서 발견된다. 정확한 개체수와 개체밀도는 아직 불명하다.
불가리아구렁이는 지중해성 기후를 선호하며, 돌담벼락, 소림지, 삼림 가장자리, 버려진 건물 등에 서식한다. 겨울이 되면 버려진 설치류 땅굴에 들어가 4-7마리가 함께 동면한다. 다른 뱀에 비해 덜 공격적이며, 쉿쉿 소리를 내는 일조차 드물다. 아침과 늦은 오후에 주로 활동한다. 무엇이든 잘 기어오르며, 나무 꼭대기에서 발견되기도 한다.
주된 먹이는 토끼, 청설모, 생쥐 등 작은 포유동물들이다. 새나 장지뱀, 막 태어난 거북, 그리고 그것들의 알도 먹는다. 암컷이 수컷에 비해 새를 더 많이 잡아먹는다는 보고가 있다.
교미는 4월에서 5월 사이에 한다. 암컷은 2개월간 임신한 뒤 여름에 알을 낳는다. 한 배에 6-18개의 알을 낳으며 40-60일만에 부화한다.
