Arțarul tătăresc (Acer tataricum, numit și gladiș sau glădici) un un arbore scund, ce face parte din familia aceraceelor, înalt până la 10 metri, cu scoarța netedă, de culoare cenușie întunecată. Trunchiul are un diametru de 30 cm, cu o scoarță cenușie-brună. Frunzele sunt late, ovale nelobate, dințate neregulat pe margini, cu o lungime de 7 – 12 cm. Fructele aripate, câte două pe o codiță lungă, sunt, înainte de maturitate roșii purpurii, mai târziu brune.
Acesta este răspândit în estul Europei, Caucaz și vestul Asiei. În România crește mai ales în regiunea de câmpie. Adeseori este cultivat în plantații forestiere de protecție, în perdele forestiere și în parcuri.
Arțarul tătăresc este un arbore melifer.
În România înflorește între 1 și 31 mai, după înfrunzire. Această specie dă o miere de calitate superioară, însă produce mai slab, întrucât de obicei nu prea este cercetată de albine, atunci când în raza de zbor a albinelor există alte flori mai bune producătoare de nectar. În condițiile României, pare a fi cel mai meliferă dintre toate speciile de arțari, cu o producție maximă de 1000 kg miere la ha.
Arțarul tătăresc (Acer tataricum, numit și gladiș sau glădici) un un arbore scund, ce face parte din familia aceraceelor, înalt până la 10 metri, cu scoarța netedă, de culoare cenușie întunecată. Trunchiul are un diametru de 30 cm, cu o scoarță cenușie-brună. Frunzele sunt late, ovale nelobate, dințate neregulat pe margini, cu o lungime de 7 – 12 cm. Fructele aripate, câte două pe o codiță lungă, sunt, înainte de maturitate roșii purpurii, mai târziu brune.
Acesta este răspândit în estul Europei, Caucaz și vestul Asiei. În România crește mai ales în regiunea de câmpie. Adeseori este cultivat în plantații forestiere de protecție, în perdele forestiere și în parcuri.
Inflorescență și frunze de Acer tataricum subsp. ginnala Semințe de Acer tataricum