nomes no trilho de navegação
Kotrč (Sparassis) je rod chorošovitých hub keříčkovitého vzhledu, které žijí jako saproparazité na kořenech stromů. Na území České republiky jsou známé tři druhy: kotrč kadeřavý (Sparassis crispa), hojný druh parazitující na borovicích, kotrč Němcův (Sparassis nemecii), vzácný druh parazitující na jedlích a kotrč štěrbákový (Sparassis laminosa), vzácný druh parazitující na dubech.
Zdroj:[1]
{{Cite journal}} označená jako k „pouze dočasnému použití“. {{Cite journal}} označená jako k „pouze dočasnému použití“. {{Cite journal}} označená jako k „pouze dočasnému použití“. {{Cite journal}} označená jako k „pouze dočasnému použití“. 
Obrázky, zvuky či videa k tématu kotrč ve Wikimedia Commons
Kotrč (Sparassis) je rod chorošovitých hub keříčkovitého vzhledu, které žijí jako saproparazité na kořenech stromů. Na území České republiky jsou známé tři druhy: kotrč kadeřavý (Sparassis crispa), hojný druh parazitující na borovicích, kotrč Němcův (Sparassis nemecii), vzácný druh parazitující na jedlích a kotrč štěrbákový (Sparassis laminosa), vzácný druh parazitující na dubech.
Die Glucken (Sparassis) sind eine Pilzgattung aus der Familie der Gluckenverwandten (Sparassidaceae), die zum Verwandtschaftskreis der Stielporlingsartigen gehört.
Der Fruchtkörper der Glucken ist ein basaler, dicklicher Strunk, der flachgedrückte, blattartige Zweige trägt. Die Zweige sind beidseitig mit der Fruchtschicht (Hymenium) überzogen.
Glucken leben parasitisch und saprobiontisch von Moderholz, auch von alten Wurzelteilen.
Lange war angenommen worden, dass die Gattung der Glucken aus drei Arten besteht, dann wurden jedoch in kurzer Zeit viele neue tropische Arten der Gattung beschrieben, so dass heute neun Arten in der Gattung bekannt sind.[1][2][3] Die am nächsten verwandte Gattung ist die Gattung Sparassiella, eine Gattung australischer Gluckenpilze.
Die Glucken (Sparassis) sind eine Pilzgattung aus der Familie der Gluckenverwandten (Sparassidaceae), die zum Verwandtschaftskreis der Stielporlingsartigen gehört.
Sparassis (also known as cauliflower mushroom) is a genus of parasitic and saprobic mushroom characterised by its unique shape and appearance and is found around the globe. [1] Its appearance can be described as similar to a sea sponge, a brain or a head of cauliflower, hence its popular name.
It is increasingly cultivated and sold in Korea, Japan, the United States and Australia.
The generic name comes from the Greek sparassein, meaning to tear.[2]
The following species are recognised in the genus Sparassis:[3]
The best-known and most widely collected species are S. crispa (found in Europe and eastern North America) and S. radicata (found in western North America). These species have a very similar appearance and some authorities treat them as conspecific. Their colour ranges from light brown-yellow to yellow-grey or a creamy-white cauliflower colour. They are normally 10 to 25 cm tall but can grow to be quite large, with reported cases of fruiting bodies more than 50cm tall and 14 kg in weight. Their unique look and size means they are unlikely to be mistaken for any poisonous/inedible mushrooms. They grow as parasites or saprobes on the roots or bases of various species of hardwoods, especially oak, and conifers, and hence are most commonly found growing close to fir, pine, oak or spruce trees.
Sparassis crispa can be very tasty but should be thoroughly cleaned before use. The folds may contain dirt and other material because, as it grows, the basidiocarp envelops objects such as pine needles. Italian gastronome Antonio Carluccio said that European S. crispa should be picked when creamy white, because once yellow it is too indigestible to eat. It is suitable for drying and reconstituting because it retains its cartilaginous texture and hence is good for soups.[7]
S. radicata is also edible,[8] as is S. spathulata, a cauliflower mushroom which looks similar to Grifola frondosa.[9]
S. crispa is also widely used in traditional Chinese medicine because it contains active pharmacological ingredients. In order to study its medicinal value better, the genomic sequence of S. crispa was published in October 2018.[10] The dry weight of the basidiocarp was found to contain up to 43.6% Beta-glucan,[11] which was approved for the treatment of cancer [12] in Japan and most recently recommended for COVID-19 patients to overcome inflammation.[13]
Experiments suggest that S. crispa contains chemicals that may stimulate the immune system and has many biological properties including: anti-tumor,[14][15][16] antiviral activity (reverse transcriptase inhibitory activity),[17] neuroprotection,[18] cardioprotection,[19] anti-inflammation,[20] hyperlipidemia,[21] anti-diabetic medication,[22] antimicrobial compounds,[23][24][25] and methicillin resistant Staphylococcus aureus (MRSA).[24]
Sparassis (also known as cauliflower mushroom) is a genus of parasitic and saprobic mushroom characterised by its unique shape and appearance and is found around the globe. Its appearance can be described as similar to a sea sponge, a brain or a head of cauliflower, hence its popular name.
It is increasingly cultivated and sold in Korea, Japan, the United States and Australia.
The generic name comes from the Greek sparassein, meaning to tear.
Les Sparassis sont un genre de champignons basidiomycètes, l'un des deux de la famille des sparassidacées.
Leur nom a été construit sur le grec sparassein, "déchirer", "mettre en lambeaux", en référence à leur aspect découpé. La même racine a été reprise pour la famille, les Sparassidacées, et pour son autre genre, les Sparassiella. Elle est également utilisée pour une importante famille d'araignées, les Sparassidae.
Les Sparassis comptent 9 espèces selon Catalogue of life et selon la 10e édition de Dictionary of the Fungi[1] (2007) :
L'espèce-type est Sparassis crispa.
Les Sparassis sont un genre de champignons basidiomycètes, l'un des deux de la famille des sparassidacées.
Leur nom a été construit sur le grec sparassein, "déchirer", "mettre en lambeaux", en référence à leur aspect découpé. La même racine a été reprise pour la famille, les Sparassidacées, et pour son autre genre, les Sparassiella. Elle est également utilisée pour une importante famille d'araignées, les Sparassidae.
Sparassis Fr., (1819) è un genere di funghi basidiomiceti della famiglia Sparassidaceae.
La specie tipo è Sparassis crispa (Wulfen) Fr. (1821), altre specie incluse sono:
Dal greco spáraxis (σπάραξις) = dilacerazione, per la forma del carpoforo.
Sparassis Fr., (1819) è un genere di funghi basidiomiceti della famiglia Sparassidaceae.
Sparassis Fr. (siedzuń) – rodzaj grzybów z rodziny siedzuniowatych (Sparassidaceae)[1].
Pozycja w klasyfikacji według Index Fungorum: Sparassidaceae, Polyporales, Incertae sedis, Agaricomycetes, Agaricomycotina, Basidiomycota, Fungi[1].
Synonim naukowy Masseeola Kuntze[2]:
Nazwę polską podał Henryk Orłoś w 1949 r. W polskim piśmiennictwie mykologicznym należące do tego rodzaju gatunki opisywane były także jako płaskosz, sorokop, siedź, szmaciak, strzępiak[3].
Pasożyty korzeni i Saprotrofy powodujące brunatną zgniliznę drewna. Owocniki gąbczaste, ze zrośniętymi elementami kędzierzawymi, falisto-tasiemkowatymi (po obu stronach pokrytymi warstwą rodzajną), wyrastającymi ze wspólnego trzonu. Wysyp zarodników żółtawokremowy, nieamyloidalny. Zarodniki eliptyczne, gładkie, bez pory rostkowej[4].
Wykaz gatunków (nazwy naukowe) na podstawie Index Fungorum. Obejmuje on wszystkie gatunki występujące w Polsce i niektóre inne. Uwzględniono tylko gatunki zweryfikowane o potwierdzonym statusie[6]. Nazwy polskie według checklist Władysława Wojewody[3].
W Polsce występują 4 gatunki: S. brevipes, S. crispa, S. laminosa i S. nemecii[3].
Sparassis Elias Magnus Fries, 1819) este un gen mic de ciuperci cu 9-14 specii (depinde de sursă, în Europa mai puține) comestibile din încrengătura Basidiomycota, în ordinul Polyporales și singurul în familia Sparassidaceae,[1] de găsit atât în zonele temperate, boreale, cât și în cele tropicale ale lumii. Aproape toate speciile sunt fitoparaziți, ciuperci parazite care atacă rădăcinile arborilor (provoacă putregaiul rosu respectiv maroniu), dar unele pot fi respectiv devin și saprofite. Depinde de specie, ciupercile apar din primăvară până toamna târziu în păduri de conifere mai ales sub pini sau în cele de foioase, preferat sub stejari. Tip de gen este Sparassis crispa.[2][3][4]
Renumitul micolog suedez Elias Magnus Fries a descris genul sub numele binomial valabil până în prezent (2018) în volumul 5 al lucrării sale Novitiæ floræ svecicae din 1819.[5] Încercarea redenumirii în Masseeola din 1891 prin micologul german Otto Kuntze[6] este acceptată sinonim, dar, nefiind folosită, poate fi neglijată.
Bureții acestui gen sunt adesea confundați cu cei ai genului Ramaria. Organismul speciei Ramariaeste în majoritate destul de masiv cu aspect de corali. El se împarte dintr-un cocean deseori compact în numeroase ramificații verticale, cilindrice, ușor îndoite și nu rar bifurcate. Ramificațiile sunt mult mai subțiri.[7]
Sparassis crispa
Ramaria botrytis
La Mycobank sunt asociate 14 specii din Asia de Est = AE, SUA = SUA și Europa= E:[8]
S. americana
S. brevipes
S. crispa
S. nemecii
S. spathulata
Toate speciile genului sunt foatre gustoase și pot fi pregătite în moduri diferite, dar numai în stadiu tânăr.[9][10]
Speciile pot fi cultivate.[11]
Materiale media legate de Sparassis la Wikimedia Commons
Sparassis Elias Magnus Fries, 1819) este un gen mic de ciuperci cu 9-14 specii (depinde de sursă, în Europa mai puține) comestibile din încrengătura Basidiomycota, în ordinul Polyporales și singurul în familia Sparassidaceae, de găsit atât în zonele temperate, boreale, cât și în cele tropicale ale lumii. Aproape toate speciile sunt fitoparaziți, ciuperci parazite care atacă rădăcinile arborilor (provoacă putregaiul rosu respectiv maroniu), dar unele pot fi respectiv devin și saprofite. Depinde de specie, ciupercile apar din primăvară până toamna târziu în păduri de conifere mai ales sub pini sau în cele de foioase, preferat sub stejari. Tip de gen este Sparassis crispa.
.jpg)
_Fr_791755_crop.jpg)
