Cariofilaceele (Caryophyllaceae) sunt o familie de plante superioare angiosperme dicotiledonate din ordinul Caryophyllales care cuprinde plante erbacee anuale, bianuale sau perene, rareori subfrutescente, răspândite pe tot globul pământesc, mai ales în zonele temperate. Se cunosc cca 2395 de specii și 93 de genuri grupate în 3 subfamilii: Alsinoideae, Caryophylloideae, Paronychioideae. Tulpini articulate, îngroșate la noduri. Frunze simple, întregi, nedivizate, opuse, rar alterne, fără stipele. Inflorescențe cimoase, de obicei cime dicaziale, bogate în flori. Flori de obicei bisexuate (hermafrodite), uneori prin avortare unisexuate monoice sau dioice, actinomorfe, pentamere, rareori unisexuate și tetramere. Periant (înveliș floral) dublu, rareori simplu. Caliciu dialisepal, adeseori persistent, cu 5 sau 4 sepale libere sau concrescute. Corolă dialipetală, cu 5, 4 sau 10 petale (uneori complet redusă), deseori purtând o coronulă formată din apendiculii ce se găsesc pe linia de unire a laminei petalelor cu unguicula. Androceul cu 5 sau 10 stamine. Ginecel cenocarpic, 2-8 sau de obicei 5-carpelar, cu ovar superior (rar semiinferior), unilocular sau septat, deseori așezat pe o prelungire a axei numită ginofor, care la maturitate devine carpofor, multiovulat cu ovule numeroase, dispuse pe o coloană centrală, 2-5 stile libere. Placentație centrală axilară sau bazală. Fructul este o capsulă denticulată multispermă, rareori bacă sau achenă. În România există 171 de specii ce aparțin la 25 de genuri. Unele specii cresc prin locurilor înierbate, altele apar ca buruieni prin culturi. Puține sunt speciile cu importanță ornamentală. Este de remarcat numărul relativ mare al speciilor endemice din România.
Flora României conține 171 specii ce aparțin la 25 de genuri:[1][2][3][4]
Flora Republicii Moldova conține 94 de specii:[5][6]
Cariofilaceele (Caryophyllaceae) sunt o familie de plante superioare angiosperme dicotiledonate din ordinul Caryophyllales care cuprinde plante erbacee anuale, bianuale sau perene, rareori subfrutescente, răspândite pe tot globul pământesc, mai ales în zonele temperate. Se cunosc cca 2395 de specii și 93 de genuri grupate în 3 subfamilii: Alsinoideae, Caryophylloideae, Paronychioideae. Tulpini articulate, îngroșate la noduri. Frunze simple, întregi, nedivizate, opuse, rar alterne, fără stipele. Inflorescențe cimoase, de obicei cime dicaziale, bogate în flori. Flori de obicei bisexuate (hermafrodite), uneori prin avortare unisexuate monoice sau dioice, actinomorfe, pentamere, rareori unisexuate și tetramere. Periant (înveliș floral) dublu, rareori simplu. Caliciu dialisepal, adeseori persistent, cu 5 sau 4 sepale libere sau concrescute. Corolă dialipetală, cu 5, 4 sau 10 petale (uneori complet redusă), deseori purtând o coronulă formată din apendiculii ce se găsesc pe linia de unire a laminei petalelor cu unguicula. Androceul cu 5 sau 10 stamine. Ginecel cenocarpic, 2-8 sau de obicei 5-carpelar, cu ovar superior (rar semiinferior), unilocular sau septat, deseori așezat pe o prelungire a axei numită ginofor, care la maturitate devine carpofor, multiovulat cu ovule numeroase, dispuse pe o coloană centrală, 2-5 stile libere. Placentație centrală axilară sau bazală. Fructul este o capsulă denticulată multispermă, rareori bacă sau achenă. În România există 171 de specii ce aparțin la 25 de genuri. Unele specii cresc prin locurilor înierbate, altele apar ca buruieni prin culturi. Puține sunt speciile cu importanță ornamentală. Este de remarcat numărul relativ mare al speciilor endemice din România.
