الأسماء في صفحات التنقل
Păsările (Clasa Aves) sunt vertebrate ovipare înalt dezvoltate care au capacitatea de a zbura, deși sunt reprezentanți ce trăiesc doar în mediul terestru. Sunt mai mult de 9000 de specii. Păsările au fost împărțite după Feider și colab. în 1976, în două subclase și anume Saurure (Archaeornithes) și Ornithurae (Neornithes).
Morfologie externă, vezi:
Este acoperit de pene, fulgi sau puf, adică solzi cornoși metamorfozați.
Ca să zboare, păsările au făcut multe adaptări: a fost redusă masa oaselor și numărul lor (păsările au între 11 și 20 de vertebre, în funcție de specie). A apărut carena, ce asigură o mișcare mai bună a aripilor. În urma adaptării, scheletul păsării a devenit atât de ușor, încât nu cântărește mai mult de 5% din corpul oricărei păsări. Acest schelet este destul de elastic, păsările putând să-și întoarcă , capul la un unghi de până la 180 de grade.
Craniul păsărilor se împarte după Feider și colab., 1976 în:
După alți autori craniul păsărilor constă din 3 părți:
Scheletul păsării constă din:
Abdomenul păsărilor constă din coaste, coracoid și osul iadeș, care se unesc prin intermediul carenei. Coastele se împart în mai multe regiuni:
Aripile păsărilor sunt foarte dezvoltate. Umărul este alcătuit din
Humerusul se unește cu ulna și radius pentru a forma cotul. Acestea din urmă sunt unite cu osul carpometacarpus, prin intermediul oaselor radiale și ulnare, care formează un fel de mână a păsării. Aceasta are 3 degete, (excepție struțul) dintre care 2 sunt nedezvoltate, fiecare deget constând din câte 2 falange.
Pelvisul păsărilor este format din 4 oase și formațiuni osoase:
Partea superioară a membrelor constă din osul femur lung. La genunchi se unește cu tibiotarsus și fibula. Acestea se unesc cu tarsiometatarsus, care constituie partea inferioară a membrelor.
Musculatura păsărilor este destul de dezvoltată, ajungând la unele specii până la 20% din masa corpului, numai membrele având până la 35 de mușchi separați și bine dezvoltați. Penele , ritmul respirației perfecționat, consumarea unei mari cantități de hrană, frecvența mare a bătăilor de inimă, precum și absorbția rapidă a oxigenului a dus la accelerarea metabolismului. Păsările au o temperatură a corpului de 43 de grade Celsius.
Sistemul nervos este asemănător celui de la reptile. El constă din:
Sistemul nervos central este alcătuit din encefal și maduva spinării.
Encefalul păsărilor constă din medulla oblongata, lob optic, diencefal, cerebel și cerebrum.
Medulla la păsări include neuronii, ce participă la menținerea unor funcții vitale, precum respirația constantă, un ritm constant al bătăilor de inimă și valori normale ale tensiunii cardiace. Este situat în trunchyul cerebral.
La păsări, lobul optic este situat lângă cerebrum. El este mai mare la păsări comparativ cu alte vertebrate și ocupă un volum mai mare, conținând un număr mare de aglomerări de neuroni senzitivi. Volumul mare al lobului optic reflectă importanța vederii pentru majoritatea păsărilor.
Cerebelul este implicat în coordonarea mușchilor scheletici, și deci a zborului. Are o mărime destul de mare .
Cerebrumul la păsări este alcătuit din telencefal și lobii olfactivi.El este responsabil de activitatea nervoasă superioară și de așa procese nervoase, precum memoria, gândirea și învățarea ( formarea reflexelor condiționate).
Telencefalul păsărilor se deosebește de cel al altor cordate. Acesta este alcătuit dintr-un pallium aviar dorsal și un subpallium ventral. La păsări, paliumul ocupă 70% din volumul telencefalului, encefalul având o structură palială unică. Cortexul cerebral este subțire și controlează unele activități nervoase superioare. La păsări pot fi observate 2 emisfere: una stângă, care controlează formarea reflexelor condiționate, și una dreaptă, care monitorizează și analizează mediul înconjurător. În telencefal poate fi localizat și un centru vocal( în emisfera stângă), care este un punct de origine al drumurilor aferente și eferente nervoase către mușchii syrinxului. Mărimea sa este variabilă, adică crește anual în fiecare primăvară din cauza eliberării de hormoni sexuali maculini.
La păsări, palliumul se organizează în 4 mari subdiviziuni:
Lobii olfactivi se găsesc in cerebrum. Ei au funcția de interpretare chimică a mirosurilor intrerceptate de pasăre. La majoritatea păsărilor acestea sunt relativ mici, excepții făcând unele păsări răpitoare.
Diencefalul este situat în partea centrală a encefalului, mai jos de lobii optici și cerebel. Regulează somnul, setea, foamea și hormonii. Diencefalul conține talamusul și hipotalamusul.
Măduva spinarii, ca la alte cordate, este formată din materie albă(fibre lungi myelinate) și materie cenușie (neuroni nemyelinați).Porțiunea dorsală a măduvii spinării 'trimite informație senzorială către creier, iar cea ventrală transportă informația motoare către efectori.Măduva spinării la păsări are unele diferențe de structură față de cea a altor cordate. Astfel, în regiunea cervicală se observă o porțiune mai largă a măduvii, formată din aglomerări masive de axoni, necesari unei mai bune coordonări ai mușchilor aripilor. Lărgirea regiunii lombare se datorează aglomerărilor axonilor, necesari coordonării mușchilor membrelor inferioare. În regiunea toracală nu pot fi întâlnite asemenea aglomerări. Măduva spinării este înconjurată de un canal central cu rolul de protecție, care conține lichidul cerebrospinal.
Sistemul nervos periferic cuprinde nervii cranieni, spinali și autonomi, ganglionii și organele de simț. In total sunt 12-14 perechi de nervi cranieni și 38 de perechi de nervi spinali atașați la măduva spinării.
Vezi:Organe de simț la păsări.
Ochiul păsărilor este alcătuit din învelișul scleroid, învelișul coroid (coroida, irisul, pupila, mușchii ciliari) și învelișul interior (lentila, umoarea vitroasă, retina, fovea, pecten și nervul optic.
Sistemul nervos autonom este parte componentă a sistemului nervos a vertebratelor, care este alcătuită din neuroni motori, care inervează organele interne ale animalelor și care nu sunt controlați în mod voluntar de către animal. La păsări este asemănător celui mamiferic. El constă din sistemul nervos simpatic și sistemul nervos parasimpatic.
Sistemul nervos simpatic la păsări lucrează în strânsă legătură cu sistemul endocrin, pentru a putea elibera unii hormoni, pentru a face față unelor situații de pericol. El de asemenea are un rol la manifestarea unor reflexe necondiționate la păsări.
Sistemul nervos parasimpatic la păsări este alcătuit din grupuri de ganglioni, situați lângă așa organe, precum inima, pulmonii și organele digestive. Aceste organe sunt controlate și regulate de sistemul nervos central prin intermediul acestor ganglioni.
Vezi:Sistemul nervos somatic la păsări.
Pentru a afla mai mult despre inteligența păsărilor, apăsați aici: Inteligența păsărilor.
Sistemul circulator la păsări este în principiu asemănător celui de la mamifere și de la alte vertebrate. Însă păsările și-au dezvoltat un sistem cardiovascular foarte puternic, care le permite să-și satisfacă nevoile metabolice ale locomoției( zborul, înotul, etc). Astfel, sistemul circulator nu îndeplinește rolul de transportator al oxigenului către țesuturi, ci joacă un rol important în menținerea unei temperaturi constante a corpului. Sistemul circulator constă din inimă plus vasele de sânge care transportă:
Inima aviară s-a dezvoltat într-un organ puternic și destul de mare, putând face contracții musculare rapide.În general, la păsări se aplică regula:cu cât este mai micâ specia, cu atât este mai mare mărimea relativă a inimii. Comparativ cu mamiferele, păsările au inima mai mare și aceasta are mai multe bătăi pe minut. Masa inimii la păsări constituie 1-2% din masa corpului( la mamifere ea constituie 0,1-0,4% din masa corpului).Inima păsărilor are 4 camere, ca la mamifere, cu 2 ventricule și 2 atrii.
Arterele sunt vasele de sânge, ce asigură circulatia sângelui de la inimă la diverse organe.Iată lista celor mai mari artere ale păsărilor. Vezi Arterele păsărilor.
Venele sunt vasele, ce transportă sângele deoxigenat de la organe la inimă. Principalele vene ale păsării sunt: vezi Venele păsărilor.
Sângele păsărilor constă din plasmă plus elemente formate:
Plasma constă mai mult din apă (~85%).De asemenea 9-11% din plasmă o constituie proteinele. Alți constituienți ai plasmei sunt glucoza( 200–400 mg/dl), amino acizii, reziduuri, hormoni, anticorpi și electroliți.
Trombocitele, leucocitele și eritrocitele constituie elementele figurate ale sângelui.
Sistemul respirator la păsări constă în efectuarea schimbului de gaze și joacă un rol foarte important în termoregulare. De asemenea el joacă un rol în detoxifierea produselor metabolice și în vocalizare. El diferă de sistemele respiratoare ale altor cordate, având pulmoni relativ mici și 9 saci aerieni.
Plămânii parabronhiali ai păsărilor sunt diferiți față de cei ai mamiferelor. Astfel, ei sunt rigizi și nu își modifică volumul în timpul respirației. Ei se subdivid în largi capilare aeriene, care se înrămuresc de la parabronhii. Pulmonii aviari au numai funcția de schimb de gaze, cea de ventilație revenindu-le sacilor aerieni.
Sacii aerieni au pereți foarte subțiri, cu foarte puține capilare, deci nu joacă vreun rol în schimbul de gaze. În schimb, participă la ventilarea pulmonilor. Majoritatea păsărilor au 9 saci aerieni:
Vezi: Traheile la păsări.
Păsările inspiră prin intermediul nărilor, situate pe cioc, sau respiră deschizând ciocul. Aerul trece prin faringe, apoi prin trahee. Trahea se bifurcă apoi în 2 bronhii primare la syrinx. Bronhiile primare se prelungesc în pulmoni, prelungirile acestea fiind numite mesobronhii. De la mesobronhii se ramifică tuburi mici, numite ventrobronhii. Ventrobronhiile se ramifică în parabronhii mai mici. Acestea pot fi de 2 mm în diametru. De asemenea de la bronhiile primare se mai prelungesc un număr de bronhii secundare de-a lungul părții anterioare a pulmonilor, care aprovizionează sacii aerieni abdominali cu aer. Alte bronhii secundare, care se ramifică deasupra suprafețelor mai joase ale pulmonilor aprovizionează sacii aerieni anterior toracici. De asemenea, de la bronhii primari se mai ramifică 7-10 perechi de bronhii dorsali, care se ramifică de-a lungul suprafeței dorsale a pulmonilor, și bronhii ventrali, care se ramifică de-a lungul suprafeței ventrale a pulmonilor. În final, este o rețea de bronhii terțiare, care leagă bronhiile ventrale cu cele dorsale. De la bronhiile terțiare pornesc capilarele aeriene, care sunt responsabile de schimbul de gaze dintre sistemul de ventilație și sânge.
Vezi: Ventilația la păsări.
Vezi: Sistemul digestiv la păsări.
Funcția sistemului excretor este de a elimina toate deșeurile din corp (în special a celor azotoase). El de asemenea regulează cantitatea de apă și ioni în fluidele corpului. Pentru mai multe detalii, vezi: Sistemul excretor la păsări.
Pasarile sunt animale unisexuate care prezinta frecvent un dimorfism sexual. Fecundarea este intotdeauna interna iar ouale depuse prezinta un invelis calcaros si necesita o perioada de incubare in anumite conditii de temperatura si umiditate.
Sistemul endocrin la pasari este responsabil pentru coordonarea raspunsului pasarilor la diferiti stimuli, la stres, reguleaza bioritmurii[necesită citare], reguleaza metabolismul si cresterea pasarii. Sistemul endocrin se aseamana foarte mult cu cel mamiferic[necesită citare]. Vezi: Sistemul endocrin la păsări.
Dacă ar fi să dăm o definiție vagă a comportamentului, acesta ar cuprinde toate tipurile de răspunsuri la schimbările de mediu, variind de la simplele reflexe necondiționate până la complexele reflexe condiționate. Comportamentul păsărilor studiat de ornitologi tinde spre comportamente și ritualuri complexe, dominate de ultimul tip de reflexe. Aspecte ale comportamentului păsărilor, ca curtarea, reproducerea, grija de pui, construirea cuibului, ș.a., vor fi studiate aici : Comportamentul păsărilor.
Pentru a afla mai mult despre comunicarea dintre păsări, apăsați aici: Comunicarea dintre păsări.
Migrarea reprezintă deplasarea unidirecțională în masă a unor specii de păsări dintr-o regiune mai rece în una mai caldă în perioada sezonului rece, și întoarcerea înapoi la începutul sezonului cald. Astfel, păsările se duc în zonele calde pentru a căpăta hrana, absentă în sezonul rece în condiții normale, însă se întorc în zonele de unde au venit la începutul sezonului cald, în vederea reproducerii. În timpul migrațiunii, se produc schimbări majore în cadrul sistemului endocrin, ce provoacă acest fenomen. În urma acestor schimbări, păsările nu mai reacționează normal la stimulii externi. Această schimbare hormonală în cadrul corpului păsării este provocată probabil de variațiile temperaturii. Anual circa 4500 de specii de păsări migrează, într-o formă sau alta. Pentru mai multe detalii, vezi Migrarea păsărilor.
Păsările sunt foarte mobile, iar mișcările lor sunt foarte variate: ele zboară, înoată, se cațără pe substraturi verticale, aleargă, execută salturi și merg pe un substrat orizontal.
Vezi: Parametrii fiziologici la păsări.
Larus novaehollandiae
Cyanocitta cristata, fotografiată în Algonquin Provincial Park, Canada
Ara macao
Imagini
Evoluție și dispariție Comportament Liste ClasificarePăsările (Clasa Aves) sunt vertebrate ovipare înalt dezvoltate care au capacitatea de a zbura, deși sunt reprezentanți ce trăiesc doar în mediul terestru. Sunt mai mult de 9000 de specii. Păsările au fost împărțite după Feider și colab. în 1976, în două subclase și anume Saurure (Archaeornithes) și Ornithurae (Neornithes).
