dcsimg

Estratiòmids ( Catalão; Valenciano )

fornecido por wikipedia CA

Els estratiòmids (Stratiomyidae, gr. stratiotys, "soldat" i myia, "mosca") són una família de dípters braquícers de l'infraordre dels estratiomiomorfs. Segons les darreres estimacions conté 385 gèneres i 2690 espècies.[1]

Característiques

Tan les larves com els adults es troben a un ampli ventall d'hàbitats, principalment en zones humides, llocs humits a terra, sòl, sota escorça, excrements d'animals i en matèria orgànica en descomposició. Els membres de la subfamília Stratiomyinae tendeix a tenir una afinitat amb els ambients aquàtics. La seva mida i forma és variada, tot i que solen ser de color verd, parcialment o totalment metàl·lic, o negres amb marques grogues per imitar els colors de les vespes (mimetisme). Sovint són mosques poc actives que generalment descansen amb les ales col·locades una sobre l'altra sobre l'abdomen.

Taxonomia

Llista de gèneres

Vegeu també

Referències

Enllaços externs

 src= A Wikimedia Commons hi ha contingut multimèdia relatiu a: Estratiòmids Modifica l'enllaç a Wikidata

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autors i editors de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia CA

Estratiòmids: Brief Summary ( Catalão; Valenciano )

fornecido por wikipedia CA

Els estratiòmids (Stratiomyidae, gr. stratiotys, "soldat" i myia, "mosca") són una família de dípters braquícers de l'infraordre dels estratiomiomorfs. Segons les darreres estimacions conté 385 gèneres i 2690 espècies.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autors i editors de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia CA

Waffenfliegen ( Alemão )

fornecido por wikipedia DE

Die Waffenfliegen (Stratiomyidae) sind eine Familie der Zweiflügler (Diptera) und werden den Fliegen (Brachycera) zugeordnet. Weltweit sind etwa 2650 Arten dieser Gruppe bekannt,[1] davon in Mitteleuropa etwa 100 und in Deutschland 65.

Merkmale

Der Name „Waffenfliegen“ leitet sich von der Färbung der größeren Arten dieser Gruppe ab, die augenscheinlich an alte Uniformen erinnern soll. Die meisten Arten sind mittelgroß, wobei einige Arten auch deutlich größer werden. Die Größe reicht von etwa drei Millimetern bis 20 Millimetern. Viele Arten sind auffällig schwarz-gelb gezeichnet, andere metallisch gefärbt. Der Hinterleib ist meistens abgeflacht und sehr breit und ragt über die in Ruhe auf dem Hinterleib gefalteten Flügel seitlich hinaus. Viele Arten besitzen außerdem am Ende des Brustbereichs (Thorax) zwei oder mehr Dornen.

Lebensweise

Waffenfliegen sind vor allem in Waldgebieten anzutreffen, meist an verschiedenen Blüten. Einige Arten, deren Larven sich im Wasser entwickeln, findet man vor allem in der Nähe von Wasserläufen.

Die Tiere ernähren sich von Pollen und Nektar, manchmal auch von organischen Stoffen aus dem Dung größerer Tiere.

Die Weibchen legen ihre Eier oft einzeln auf den Boden oder auf verrottete Pflanzen ab, andere Arten platzieren sie auf der Oberfläche von Gewässern. Einige Arten mit sich im Wasser entwickelnden Larven legen auch mehrschichtige Eipakete auf Wasserpflanzen ab, etwa die Stratiomys-Arten.

Larvalentwicklung

Aquatil lebende Larven von Stratiomys longicornis. (Video; Spieldauer 51 Sek.)

Die Larven der Waffenfliegen unterscheiden sich in Gestalt und Lebensweise teilweise sehr. Viele Arten wie die Stratiomys-Arten leben im Wasser, Oxycera-Larven sogar in Salzwasser. Diese Larven sind meist spindelförmig und das Hinterende ist zu einer Atemröhre verlängert. Am Ende dieser Röhre liegen die beiden offenen Atemlöcher, die Stigmen, inmitten eines Hakenkranzes. In Ruhe liegt dieser Hakenkranz auf dem Oberflächenhäutchen des Gewässers ausgebreitet und die Larve hängt daran, wobei sie meist schlängelnde Bewegungen macht. Bei einer Störung legt sich der Hakenkranz zusammen und die Larve sinkt ab. Die Larven ernähren sich vom Aufwuchs an Steinen oder Wasserpflanzen.

Einige Arten entwickeln sich auch in so genannten Phytotelmata, also kleinen Ansammlungen von Wasser in Baumstubben oder ähnlichen Strukturen, sowie auf überspülten Felsen oder in Quellen. Diese Arten besitzen ein deutlich kürzeres Atemrohr. Auch im Boden, in Mulm oder unter Rinden leben einige Arten, die Vertreter der Gattung Sargus auch in Dung. Bei den terrestrischen Larven sind alle Stigmen am Körper geöffnet, wobei die am Prothorax besonders groß sind. Ein Atemrohr ist nur angedeutet.

Die Larven von Clitellaria ephippium leben als Ameisengäste in den Bauten von Ameisen (Formicidae). Lasiopa villosa lebt als Minierer in der Königskerze und die Larven der Gattung Pachygaster in den Fraßgängen von Borkenkäfern (Scolycidae), die Lebensweise dieser Arten ist beinah gänzlich unbekannt.

Die Überwinterung findet fast immer als Larve statt. Die Verpuppung erfolgt in der letzten Larvenhaut, die sich verhärtet. Bei Stratiomys-Arten kann dies horizontal auf der Wasseroberfläche oder im Uferbewuchs stattfinden. Der Schlupf der Adulten geschieht durch einen T-förmigen Spalt am Vorderende der Puppe.

Fossile Belege

Fossile Waffenfliegen sind fast nur aus Einschlüssen in Bernstein bekannt.[2] Der älteste Nachweis stammt aus kreidezeitlichem Kanadischem Bernstein. Die Ähnlichkeit zwischen dieser unterkreidezeitlichen Gattung Cretaceogaster und deren nächstem rezentem Verwandten, der in Südamerika vorkommenden Gattung Parhadrestia, ist so groß, dass beide Gattungen in die dazu neu errichtete Unterfamilie Parhadrestinae gestellt wurden.[3] Die weitaus meisten Vertreter dieser Familie wurden allerdings im eozänen Baltischen Bernstein gefunden. Auch aus anderen tertiären Bernsteinvorkommen (aus Mexiko und der Dominikanischen Republik) sind Waffenfliegen belegt.[4]

Systematik

Laut ITIS[5] werden 12 Unterfamilien unterschieden.

Im Folgenden die Unterfamilien mit einer Auswahl an Arten:

Einzelnachweise

  1. Rüdiger Wagner, Miroslav Barták, Art Borkent, Gregory W. Courtney, Boudewijn Goddeeris, Jean-Paul Haenni, Lloyd Knutson, Adrian Pont, Graham E. Rotheray, Rudolf Rozkošný, Bradley Sinclair, Norman Woodley, Tadeusz Zatwarnicki, Peter Zwick: Global diversity of dipteran families (Insecta Diptera) in freshwater (excluding Simulidae, Culicidae, Chironomidae, Tipulidae and Tabanidae). In: Hydrobiologia. 595, 2008, S. 489–519. doi:10.1007/s10750-007-9127-9
  2. Family Stratiomyidae. fossile Diptera
  3. N. E. Woodley: Parhadrestiinae, a new subfamily for 'Parhadrestia James' und 'Cretaceogaster Tesksy' (Diptera: Stratiomyidae). In Syst. Entomol. II, 1986. Zitiert in Poinar 1992.
  4. George O. Poinar, Jr.: Life in Amber. Stanford University Press, Stanford (Cal.) 1992, ISBN 0-8047-2001-0.
  5. Stratiomyidae, Taxonomic Serial No. 130150, Systematik bei ITIS, 2002 (abgerufen am 5. Juli 2013)
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia DE

Waffenfliegen: Brief Summary ( Alemão )

fornecido por wikipedia DE

Die Waffenfliegen (Stratiomyidae) sind eine Familie der Zweiflügler (Diptera) und werden den Fliegen (Brachycera) zugeordnet. Weltweit sind etwa 2650 Arten dieser Gruppe bekannt, davon in Mitteleuropa etwa 100 und in Deutschland 65.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia DE

Арстанчымындар ( Quirguiz )

fornecido por wikipedia emerging languages
 src=
Hermetia illucens.

Арстанчымындар — (лат. Stratiomyidae) чымындардын бир тукуму, буларга кадимки арстанчымын (лат. Stratiomyia chamaeleon) кирет.

Колдонулган адабияттар

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia жазуучу жана редактор
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia emerging languages

Арстанчымындар: Brief Summary ( Quirguiz )

fornecido por wikipedia emerging languages
 src= Hermetia illucens.

Арстанчымындар — (лат. Stratiomyidae) чымындардын бир тукуму, буларга кадимки арстанчымын (лат. Stratiomyia chamaeleon) кирет.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia жазуучу жана редактор
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia emerging languages

Арысланча чебеннәр ( Tártaro )

fornecido por wikipedia emerging languages
Stratio fg01.jpg

Арысланча́ чебеннә́р (Stratiomyidae) - чебеннәр семьялыгы. 1,5 меңләп төре билгеле, аларның күбесе тропикларда, Русиядә 200 ләп төре яши. Гәүдәсенең озынлыгы 5-15 мм, канатлары ачылмаганда корсак турысында берсе икенчесе өстенә куела. Төсе ачык, еш кына чага торган умарта кортлары һәм шөпшәләр төсен хәтерләтә (саклагыч төс - мимикрия). Чебеннәр чәчәкләрдә, су янындагы үсемлекләр арасында, сирәгрәк агач кәүсәләрендә һәм ботакларында тереклек итә. Личинкалары пычрак сулыкларда, туфракта, тирестә, кайры асларында, корыган агачта, кырмыска ояларында үсә; сапрофитлар (органик калдыклар белән туеналар) яки ерткычлар.

Татарстан территориясендә 2 төре бар: гади арысланча чебеннәр (Stratiomyia chamaeleonDg.) - гәүдәсенең озынлыгы 13-15 мм, кара, корсак асты сары төстә, боҗра читләреннән кара бәйләвечле, һәм бакыр арысланча чебеннәр (Geosargus cuprariusL.) - гәүдәсенең озынлыгы 10-12мм, түше яшел, металлсыман ялтырый, корсагы бронза, зәңгәр яки шәмәхә төстә.

Чыганаклар

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Википедия авторлары һәм редакторлары
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia emerging languages

Арысланча чебеннәр: Brief Summary ( Tártaro )

fornecido por wikipedia emerging languages
Stratio fg01.jpg

Арысланча́ чебеннә́р (Stratiomyidae) - чебеннәр семьялыгы. 1,5 меңләп төре билгеле, аларның күбесе тропикларда, Русиядә 200 ләп төре яши. Гәүдәсенең озынлыгы 5-15 мм, канатлары ачылмаганда корсак турысында берсе икенчесе өстенә куела. Төсе ачык, еш кына чага торган умарта кортлары һәм шөпшәләр төсен хәтерләтә (саклагыч төс - мимикрия). Чебеннәр чәчәкләрдә, су янындагы үсемлекләр арасында, сирәгрәк агач кәүсәләрендә һәм ботакларында тереклек итә. Личинкалары пычрак сулыкларда, туфракта, тирестә, кайры асларында, корыган агачта, кырмыска ояларында үсә; сапрофитлар (органик калдыклар белән туеналар) яки ерткычлар.

Татарстан территориясендә 2 төре бар: гади арысланча чебеннәр (Stratiomyia chamaeleonDg.) - гәүдәсенең озынлыгы 13-15 мм, кара, корсак асты сары төстә, боҗра читләреннән кара бәйләвечле, һәм бакыр арысланча чебеннәр (Geosargus cuprariusL.) - гәүдәсенең озынлыгы 10-12мм, түше яшел, металлсыман ялтырый, корсагы бронза, зәңгәр яки шәмәхә төстә.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Википедия авторлары һәм редакторлары
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia emerging languages

Арыҫланса себендәр ( Basquir )

fornecido por wikipedia emerging languages

Арыҫланса себендәр (лат. Stratiomyidae, (рус. Львинки ) — себендәр ғаиләһе. 1,5 меңләп төрө билдәле, уларҙың күбеһе тропиктарҙа, Рәсәйҙә 200 ләп төрө йәшәй.

Кәүҙәһенең оҙонлоғо 5-15 мм, ҡанаттары асылмағанда ҡорһаҡ турыһында береһе икенсеһе өҫтөнә ҡуйыла. Төҫө асыҡ, йыш ҡына саға торған умарта ҡорттары һәм һағаҙаҡтар төҫөн хәтерләтә (һаҡлағыс төҫ − мимикрия). Себендәр сәскәләрҙә, һыу янындағы үҫемлектәр араһында, һирәгерәк ағас сөрөгөндә һәм ботаҡтарынанда тереклек итә. Личинкалары бысыраҡ һыуҙа, тупраҡта, тиреҫтә, ҡайыр аҫтарында, ҡороған ағаста, ҡырмыҫҡа ояларында үҫә; сапрофиттар (органика ҡалдыҡтар менән туйыналар) йәки йыртҡыстар. Ябай арысланса себендәр (Stratiomyia chamaeleon Dg.) - кәүҙәһенең оҙонлоғо 13-15 мм, ҡара, ҡорһаҡ аҫты һары төҫтә, һәм баҡыр арысланса себендәр (Geosargus cuprarius L.) - кәүҙәһенең оҙонлоғо 10-12 мм, түше йәшел, металл һымаҡ ялтырай, ҡорһағы бронза, зәңгәр йәки шәмәхә төҫтә.

Иҫкәрмәләр

Сығанаҡ

Әҙәбиәт

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia emerging languages

Арыҫланса себендәр: Brief Summary ( Basquir )

fornecido por wikipedia emerging languages

Арыҫланса себендәр (лат. Stratiomyidae, (рус. Львинки ) — себендәр ғаиләһе. 1,5 меңләп төрө билдәле, уларҙың күбеһе тропиктарҙа, Рәсәйҙә 200 ләп төрө йәшәй.

Кәүҙәһенең оҙонлоғо 5-15 мм, ҡанаттары асылмағанда ҡорһаҡ турыһында береһе икенсеһе өҫтөнә ҡуйыла. Төҫө асыҡ, йыш ҡына саға торған умарта ҡорттары һәм һағаҙаҡтар төҫөн хәтерләтә (һаҡлағыс төҫ − мимикрия). Себендәр сәскәләрҙә, һыу янындағы үҫемлектәр араһында, һирәгерәк ағас сөрөгөндә һәм ботаҡтарынанда тереклек итә. Личинкалары бысыраҡ һыуҙа, тупраҡта, тиреҫтә, ҡайыр аҫтарында, ҡороған ағаста, ҡырмыҫҡа ояларында үҫә; сапрофиттар (органика ҡалдыҡтар менән туйыналар) йәки йыртҡыстар. Ябай арысланса себендәр (Stratiomyia chamaeleon Dg.) - кәүҙәһенең оҙонлоғо 13-15 мм, ҡара, ҡорһаҡ аҫты һары төҫтә, һәм баҡыр арысланса себендәр (Geosargus cuprarius L.) - кәүҙәһенең оҙонлоғо 10-12 мм, түше йәшел, металл һымаҡ ялтырай, ҡорһағы бронза, зәңгәр йәки шәмәхә төҫтә.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia emerging languages

படைவீரன் ஈக்கள் ( Tâmil )

fornecido por wikipedia emerging languages

படைவீரன் ஈக்கள் அல்லது போர்வீரன் ஈக்கள் (soldier flies; Stratiomyidae; கிரேக்க மொழியில் στρατιώτης - படைவீரன்; μυια - ஈ) என்பன ஈக்கள் குடும்பத்தைச் சேர்ந்த ஈக்களாகும். இக்குடும்பம் 2,700 இற்கு மேற்பட்ட இனங்களையும் 380 இற்கு மேற்பட்ட அழிவுறாத பேரினங்களையும் கொண்டுள்ளது.[1][2] வளர்ந்த ஈக்கள் குடம்பிக்குரிய வாழ்விடங்களில், குறிப்பாக ஈர நிலங்கள், மண்ணில் ஈரலிப்புள்ள பகுதிகள், புற்படை, மரப்பட்டையின் கீழ்ப்பகுதி, விலங்குக் கழிவுகள் உள்ள இடங்கள் ஆகிய பகுதிகளில் காணப்படுகின்றன. இவை அளவிலும் உருவத்திலும் மாறுபட்டாலும், பொதுவாக உலோகப் பச்சை நிறத்தில், குளவி போன்ற தோற்றத்துடன், கறுப்பு, மஞ்சள் அல்லது பச்சை நிறத்தில் காணப்படும். இவை மொதுவாக செயற்பாடற்று, இளைப்பாறிக் கொண்டு காணப்படும்.

உசாத்துணைகள்

  1. http://tolweb.org/Stratiomyidae/10444
  2. Woodley, N. E., 2001. A World Catalog of the Stratiomyidae (Insecta: Diptera). Myia 11: 1-473. Backhuys Publishers, Leiden

வெளி இணைப்புக்கள்

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
விக்கிபீடியா ஆசிரியர்கள் மற்றும் ஆசிரியர்கள்
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia emerging languages

படைவீரன் ஈக்கள்: Brief Summary ( Tâmil )

fornecido por wikipedia emerging languages

படைவீரன் ஈக்கள் அல்லது போர்வீரன் ஈக்கள் (soldier flies; Stratiomyidae; கிரேக்க மொழியில் στρατιώτης - படைவீரன்; μυια - ஈ) என்பன ஈக்கள் குடும்பத்தைச் சேர்ந்த ஈக்களாகும். இக்குடும்பம் 2,700 இற்கு மேற்பட்ட இனங்களையும் 380 இற்கு மேற்பட்ட அழிவுறாத பேரினங்களையும் கொண்டுள்ளது. வளர்ந்த ஈக்கள் குடம்பிக்குரிய வாழ்விடங்களில், குறிப்பாக ஈர நிலங்கள், மண்ணில் ஈரலிப்புள்ள பகுதிகள், புற்படை, மரப்பட்டையின் கீழ்ப்பகுதி, விலங்குக் கழிவுகள் உள்ள இடங்கள் ஆகிய பகுதிகளில் காணப்படுகின்றன. இவை அளவிலும் உருவத்திலும் மாறுபட்டாலும், பொதுவாக உலோகப் பச்சை நிறத்தில், குளவி போன்ற தோற்றத்துடன், கறுப்பு, மஞ்சள் அல்லது பச்சை நிறத்தில் காணப்படும். இவை மொதுவாக செயற்பாடற்று, இளைப்பாறிக் கொண்டு காணப்படும்.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
விக்கிபீடியா ஆசிரியர்கள் மற்றும் ஆசிரியர்கள்
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia emerging languages

Stratiomyidae ( Inglês )

fornecido por wikipedia EN

The soldier flies (Stratiomyidae, sometimes misspelled as Stratiomyiidae, from Greek στρατιώτης - soldier; μυια - fly) are a family of flies (historically placed in the now-obsolete group Orthorrhapha). The family contains over 2,700 species in over 380 extant genera worldwide.[2][3] Adults are found near larval habitats, which are found in a wide array of locations, mostly in wetlands, damp places in soil, sod, under bark, in animal excrement, and in decaying organic matter. The Stratiomyinae are a different subgroup that tends to have an affinity to aquatic environments.[4] They are diverse in size and shape, though they commonly are partly or wholly metallic green, or somewhat wasplike mimics, marked with black and yellow or green and sometimes metallic. They are often rather inactive flies which typically rest with their wings placed one above the other over the abdomen.

Etymology

In English, the Stratiomidi are commonly called soldier flies, in German Waffenfliegen ("armed flies"). In the Italian language, Duméril (1832) used the common names term stratiomidi and mosche armate in the Dizionario delle Scienze Naturali (Dictionary of Natural Sciences). The name might originate from thoracic spines of adults that resemble armor or striped larvae that resemble uniformed soldiers.[5]

Characteristics

These flies are very small to large (3–20 mm long). They have antennae in three segments, with the terminal segment annulated. Ocelli are present; the lower orbital bristles are absent. The postvertical orbital bristles are absent, as are the vibrissae. As for the mouthparts, the proboscis is short and not piercing; the maxillary palps are mono- or bisegmented. The wings have either a small discal cell, or the discal cell is absent. No subapical cell is seen, and a closed anal cell is present. The costa does not extend around the entire wing. The subcosta reaches the costa independently of vein 1, or joins vein 1 close to where it joins the costa. The leading-edge veins are often markedly stronger than the rest; vein 6 is present and reaches the wing margin, whereas vein 7 is present and does not reach the wing margin. The tibiae are without spurs.[6]

Larvae and pupae

Larvae may be either aquatic or terrestrial. In regards to feeding, they may be saprophagous, mycophagous, or predatory. The larvae are apodous and eucephalic and cylindrical-fusiform, depressed dorsoventrally and distinctly segmented. The size of the mature larva is variable, depending on the species, from less than 1 cm in length up to 5 cm. The head is much narrower than the thorax and partially sunken into it. The integument is strongly sclerotized with the cuticle containing inclusions of calcium carbonate with hexagonal crystals which form a characteristic microsculpture. In aquatic species, the last urite is thin and more or less elongated forming a breathing tube, which ends with a tuft of waterproofing bristles. It is used to draw air from the surface, with the larva remaining submerged.

The pupa develops inside the exuvia of the last larval stage, a feature common to all Stratiomyomorpha. The pupation within the larval exuvia constitutes a case of evolutionary convergence with Cyclorrhapha , in which group is the formation of a true puparium .

Biology

The larvae of Stratiomyidae are characterized by a wide variety of behaviours and habitats. They are mainly scavengers, but aquatic species also feed on algae. Less frequently, they may be predators or herbivores. The aquatic larvae are sometimes characterized by particularly specific habitat requirements. For example, several species colonize rocks covered by a thin layer of water (hygropetric); others are found in brackish water, and some in thermal springs. In general, though, Stratiomyidae larvae colonize stagnant waters or rivers near the shores, seeking the richest vegetation, algae, and debris.

Terrestrial larvae are found in organic substrates: in decomposing vegetable matter and animal excreta, in moist soils and litter, under the bark of trees, etc. Inopus rubriceps (Macquart), the sugarcane soldier fly, is a pest: the larvae attack the roots of sugarcane in Australia.

Adults visit flowers to feed on the sugar-containing nectar, or else do not feed at all, dedicating their short lives to reproduction. Unlike other dipterous scavengers, adults of Stratiomyidae do not have relationships with the growth substrate of the larvae, except for oviposition.

Larval development takes place with a variable number of moults; depending on the species, up to 10 larval stages occur. Particularly well known is the postembryonic development of Hermetia illucens, whose larvae develop through six stages.

Species of this fly may travel along with members of Polybioides raphigastra (a wasp species) through the practice of mimicry.

Systematics

The Stratiomyidae are closely related to the family of Xylomyidae, with which they share 10 synapomorphies, and they form a monophyletic clade with the family of Pantophthalmidae with which they share 5 synapomorphies.

Stratiomyomorpha

Stratiomyidae

Xylomyidae

Pantophthalmidae

References

  1. ^ Latreille, P.A. (1802). Histoire naturelle, generale et particuliere, des crustaces et des insectes. Tome troisieme. Paris: Dufart. pp. xii + 13-467 + 1 pp. [445].
  2. ^ "Stratiomyidae".
  3. ^ Woodley, N. E., 2001. A World Catalog of the Stratiomyidae (Insecta: Diptera). Myia 11: 1-473. Backhuys Publishers, Leiden
  4. ^ Woodley, Norman (2009). "Family Stratiomyidae". Pensoft Publishers. Retrieved 1 March 2016.
  5. ^ Lemke, Noah B.; Dickerson, Amy Jean; Tomberlin, Jeffery K. (January 2023). "No neonates without adults: A review of adult black soldier fly biology, Hermetia illucens (Diptera: Stratiomyidae)". BioEssays. 45 (1): 2200162. doi:10.1002/bies.202200162. ISSN 0265-9247.
  6. ^ For a pictorial atlas explaining these terms, go to http://www.ento.csiro.au/biology/fly/fly.html
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia EN

Stratiomyidae: Brief Summary ( Inglês )

fornecido por wikipedia EN

The soldier flies (Stratiomyidae, sometimes misspelled as Stratiomyiidae, from Greek στρατιώτης - soldier; μυια - fly) are a family of flies (historically placed in the now-obsolete group Orthorrhapha). The family contains over 2,700 species in over 380 extant genera worldwide. Adults are found near larval habitats, which are found in a wide array of locations, mostly in wetlands, damp places in soil, sod, under bark, in animal excrement, and in decaying organic matter. The Stratiomyinae are a different subgroup that tends to have an affinity to aquatic environments. They are diverse in size and shape, though they commonly are partly or wholly metallic green, or somewhat wasplike mimics, marked with black and yellow or green and sometimes metallic. They are often rather inactive flies which typically rest with their wings placed one above the other over the abdomen.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia EN

Stratiomyidae ( Espanhol; Castelhano )

fornecido por wikipedia ES

Las moscas soldados (Stratiomyidae, del griego στρατιώτης - soldado; μυια - mosca) son una familia de moscas antiguamente ubicadas en el grupo obsoleto Orthorrhapha. La familia contiene 2.700 especies en más de 380 géneros vivientes en el mundo.[1][2]

Los adultos suelen permanecer cerca del hábitat de las larvas, que se encuentran en una variedad de locales, especialmente humedales, lugares húmedos, suelo, bajo la corteza, en excrementos animales y en material orgánico en descomposición. La subfamilia Stratiomyinae es un subgrupo que muestra afinidad por los ambientes acuáticos.[3]​ Las de la subfamilia Nemotelinae son variables en su tamaño y forma, pero generalmente son verde metálicas en total o en parte o imitan a las avispas, con diseños negros y amarillos o verdes y a veces metálicos. A menudo permanecen inactivas, en reposo con las alas plegadas unas sobre otras sobre el abdomen.

Larva y pupa

Las larvas pueden ser acuáticas o terrestres. Pueden alimentarse de desechos, hongos o ser depredadoras. La larva es del tipo ápodo de forma cilíndrica fusiforme, deprimida dorso ventralmente y con segmentación visible. El tamaño de la larva madura varía según la especie hasta 3 cm. La cabeza es mucho más angosta que el tórax y parcialmente hundida en él. El tegumento está fuertemente esclerotizado, la cutícula contiene inclusiones de carbonato de calcio con cristales hexagonales que forman una micro escultura característica. En las especies acuáticas el último segmento abdominal es fino y más o menos alargado, formando un tubo respiratorio que termina en un penacho de setas hidrofóbicas. Es usado para extraer aire de la superficie mientras la larva permanece sumergida.

La pupa se desarrolla dentro de la exuvia del último estadio larval, un rasgo común de todas las Stratiomyomorpha. Este es un caso de evolución convergente con las Cyclorrhapha, las cuales forman un verdadero pupario.

 src=

Sistemática

La familia Stratiomyidae está muy relacionada con la familia Xylomyidae, con la que comparte varias sinapomorfias. Estas forman un clado monofilético con la familia Pantophthalmidae con la que comparten 5 sinapomorfias.[cita requerida]

Stratiomyomorpha    

Stratiomyidae

   

Xylomyidae

     

Pantophthalmidae

   

Subfamilias

Referencias

  1. http://tolweb.org/Stratiomyidae/10444
  2. Woodley, N. E., 2001. A World Catalog of the Stratiomyidae (Insecta: Diptera). Myia 11: 1-473. Backhuys Publishers, Leiden
  3. Woodley, Norman (2009). «Family Stratiomyidae». Pensoft Publishers. Consultado el 1 de marzo de 2016.

Lecturas adicionales

Fauna paleártica
  • Lindner, E., 1938, Vol 18. Stratiomyiidae. In: Lindner, E. (ed.): Die Fliegen der Palaearktischen Region. Stuttgart, 4(1):1-218.
  • Dusek J. and Rozkosny R. 1963-1967 Revision mitteleuropäischer Arten der Familie Stratiomyidae (Diptera) mit besonderer Berücksichtigung der Fauna der CSSR. 60 (1963) : 201-221; 61 (1964) :360-373; 62 (1965): 24-60; 64 (1967): 140-165.
  • Acta entomologica bohemoslovaca 71: 322-341 + 1 Tafel.; Prag. Clave de subfamilias, géneros y especies. En alemán.
  • Nartshuk, E. P., 1988, 36. Family Stratiomyidae. Part I Diptera and Siphanoptera (En: Bei-Benko, G. Ya.,) Mycetobiidae-Therevidae. Keys to The Insect of European Part of The USSR. Russia, Vol. 5(2): 700-738.
  • Rozkošný, R., 1973, Stratiomyidae of Denmark and Fennoscandia. Lyneborg L. (ed.). Denmark, pp:1-139.
  • Rozkošný, R., 1982, A Biosystematic Study of The European Stratiomyidae (Diptera). Vol. 1. Introduction, Beridinae, Sarginae and Stratiomyinae. Series Entomologica, 21. Dr.W. Junk, The Hague, pp. 1–401.
  • Rozkošný, R., 1983, A Biosystematic Study of The European Stratiomyidae (Diptera). Vol.2. Clitellariinae, Hermetiinae, Pachygasterinae and Bibliography. Series Entomologica, 25. Dr.W. Junk, The Hague, pp. 1–431.
  • Rozkošný, R., Nartshuk, E. P., 1988, Family Stratiomyidae. In: Soós, Á. & Papp, L. (eds.): Catalogue of Palearctic Diptera. Ámsterdam & Akadémiai Kiadó, Budapest, pp 42–96.
Fauna mundial
  • Woodley, N. E., 2001. A World Catalog of the Stratiomyidae (Insecta: Diptera). Myia 11: 1-473. Backhuys Publishers, Leiden

 title=
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autores y editores de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia ES

Stratiomyidae: Brief Summary ( Espanhol; Castelhano )

fornecido por wikipedia ES

Las moscas soldados (Stratiomyidae, del griego στρατιώτης - soldado; μυια - mosca) son una familia de moscas antiguamente ubicadas en el grupo obsoleto Orthorrhapha. La familia contiene 2.700 especies en más de 380 géneros vivientes en el mundo.​​

Los adultos suelen permanecer cerca del hábitat de las larvas, que se encuentran en una variedad de locales, especialmente humedales, lugares húmedos, suelo, bajo la corteza, en excrementos animales y en material orgánico en descomposición. La subfamilia Stratiomyinae es un subgrupo que muestra afinidad por los ambientes acuáticos.​ Las de la subfamilia Nemotelinae son variables en su tamaño y forma, pero generalmente son verde metálicas en total o en parte o imitan a las avispas, con diseños negros y amarillos o verdes y a veces metálicos. A menudo permanecen inactivas, en reposo con las alas plegadas unas sobre otras sobre el abdomen.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autores y editores de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia ES

Ogakärblased ( Estônio )

fornecido por wikipedia ET

Ogakärblased (Stratiomyidae) on kahetiivaliste seltsi kärbseliste alamseltsi kuuluv vormirikas putukate sugukond. Ogakärblasi on teada umbes 1500 liiki 400 perekonnast. Eestis elab üle 30 liigi[1].

Putukate ladinakeelse nimena on mõnikord ekslikult kasutatud ka sõna Stratiomyiidae.

Varasemates süstemaatikates on sugukond paigutatud nüüd obsoleetsesse rühma sirgõmbelised (Orthorrhapha).

Valmikud elavad enamasti nende vastsete elupaigus. Ogakärblasi võib leida eriti märgadest ja soistest aladest nagu veekogude kaldaalad.

Eestis elavatest ogakärblastest võib nimetada Stratiomys chamaeleon'i, Chloromyla formosa't ja Oplodontha viridula't.

Viited

  1. Chinery, M. 2005. Euroopa putukad (tõlkinud ja kohandanud Teder, T. & Tammaru, T. Eesti Entsüklopeediakirjastuse AS, lk 38
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Vikipeedia autorid ja toimetajad
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia ET

Ogakärblased: Brief Summary ( Estônio )

fornecido por wikipedia ET

Ogakärblased (Stratiomyidae) on kahetiivaliste seltsi kärbseliste alamseltsi kuuluv vormirikas putukate sugukond. Ogakärblasi on teada umbes 1500 liiki 400 perekonnast. Eestis elab üle 30 liigi.

Putukate ladinakeelse nimena on mõnikord ekslikult kasutatud ka sõna Stratiomyiidae.

Varasemates süstemaatikates on sugukond paigutatud nüüd obsoleetsesse rühma sirgõmbelised (Orthorrhapha).

Valmikud elavad enamasti nende vastsete elupaigus. Ogakärblasi võib leida eriti märgadest ja soistest aladest nagu veekogude kaldaalad.

Eestis elavatest ogakärblastest võib nimetada Stratiomys chamaeleon'i, Chloromyla formosa't ja Oplodontha viridula't.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Vikipeedia autorid ja toimetajad
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia ET

Stratiomyidae ( Francês )

fornecido por wikipedia FR

Les Stratiomyidae, terme parfois mal orthographié en Stratiomyiidae (Du grec στρατιώτης - soldat. Μυια - mouche), sont une famille de mouches qui comprend environ 1 500 espèces réparties dans environ 400 genres dans le monde entier.

Caractéristiques

Les adultes sont trouvés près des gîtes larvaires. Les larves peuvent être trouvées dans un large éventail de situations surtout dans les zones humides, par exemple dans le sol, le gazon, sous les écorces, dans les excréments d'animaux et les matières organiques en décomposition. Les adultes ont un aspect divers en taille et en forme, mais sont souvent partiellement ou totalement vert métallique, ou imitent un peu les guêpes car marqués de noir et de jaune. Ces mouches sont souvent inactives, se reposant avec leurs ailes placées l'une au-dessus de l'autre sur l'abdomen.

 src=
Détails d'une aile de Stratiomyidae.

Systématique

La famille des Stratiomyidae a été décrite par l'entomologiste français Pierre-André Latreille en 1802[1].

Taxinomie

Listes des sous-familles

Selon ITIS (1 mars 2013)[2] :

Liste des genres

Selon Catalogue of Life (1 mars 2013)[3] :

'

Larve de Stratiomys longicornis
Agrandir

Notes et références

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Auteurs et éditeurs de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia FR

Stratiomyidae: Brief Summary ( Francês )

fornecido por wikipedia FR

Les Stratiomyidae, terme parfois mal orthographié en Stratiomyiidae (Du grec στρατιώτης - soldat. Μυια - mouche), sont une famille de mouches qui comprend environ 1 500 espèces réparties dans environ 400 genres dans le monde entier.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Auteurs et éditeurs de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia FR

Vojničke muhe ( Croato )

fornecido por wikipedia hr Croatian

Vojničke muhe (Stratiomyidae), velika porodica kukaca dvokrilaca iz podreda kratkoticalaca (Brachycera) koja zajedno sa porodicama Pantophthalmidae i Xylomyidae čine natporodicu Stratiomyoidea, koja je jedini predstavnik infrareda Stratiomyomorpha.

Najpoznatiji predstavnik je crna vojnička muha, Hermetia illucens, za koje se kaže da im larve (ličinke) imaju visoku hranjivu vrijednost u ljudskoj prehrani.[1]

Podjela

Logotip Zajedničkog poslužitelja
Na Zajedničkom poslužitelju postoje datoteke vezane uz: Vojničke muhe
Logotip Wikivrsta
Wikivrste imaju podatke o: Stratiomyidae

Izvori

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autori i urednici Wikipedije
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia hr Croatian

Vojničke muhe: Brief Summary ( Croato )

fornecido por wikipedia hr Croatian

Vojničke muhe (Stratiomyidae), velika porodica kukaca dvokrilaca iz podreda kratkoticalaca (Brachycera) koja zajedno sa porodicama Pantophthalmidae i Xylomyidae čine natporodicu Stratiomyoidea, koja je jedini predstavnik infrareda Stratiomyomorpha.

Najpoznatiji predstavnik je crna vojnička muha, Hermetia illucens, za koje se kaže da im larve (ličinke) imaju visoku hranjivu vrijednost u ljudskoj prehrani.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autori i urednici Wikipedije
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia hr Croatian

Stratiomyidae ( Italiano )

fornecido por wikipedia IT

Gli Stratiomidi o Straziomidi (Stratiomyidae Latreille, 1802) sono una famiglia di insetti dell'ordine dei Ditteri (Brachycera: Stratiomyomorpha). Largamente diffusa in tutte le zone zoogeografiche, la famiglia comprende, secondo le fonti, 1500-2000 specie.

Etimologia

Il nome di questi insetti deriva dal greco, dalla combinazione delle parole στρατιώτες (stratiôtês, "soldato") e μύς (mys, "mosca"). In inglese, gli Stratiomidi sono comunemente chiamati soldier flies ("mosche soldato"), in tedesco waffenfliegen ("mosche armate").

Per quanto concerne la lingua italiana, nella stesura del lemma Ditteri, DUMÉRIL (1832) usò i nomi comuni termini "stratiomidi" e "mosche armate" nel Dizionario delle Scienze Naturali[1]. TREMBLAY (1986) ricorre al nome "straziomidi", derivato dall'aggettivo latino stratioticus ("militare"), e cita come nomi comuni "mosche militari" e "mosche armate". In genere, nelle pubblicazioni formali sono usati i nomi derivati dall'adattamento linguistico sia della radice greca sia della radice latina. Meno frequente è l'uso dei termini "mosca armata" o "mosca militare", mentre spesso, nel linguaggio informale, si ricorre al termine "mosca soldato", evidentemente tradotto dal nome comune inglese.

La ragione del nome è incerta. Una versione associa l'aspetto degli adulti di molte specie, caratterizzate da una livrea colorata e dall'addome pigmentato a strisce trasversali, alle uniformi militari, un'altra alla frequente presenza, sempre negli adulti, di caratteristici processi spinosi nello scutello. In effetti, DUMÉRIL, fa esplicito riferimento, per spiegare il nome di "mosca armata", alle spine scutellari.

Descrizione

Nella famiglia si riscontra una certa eterogeneità morfologica. Gli adulti sono insetti di piccole, medie o grandi dimensioni, con corpo lungo da 2 mm, nelle specie più piccole, a 30 mm in quelle più grandi, a volte slanciato a volte tozzo e robusto. Il tegumento può essere densamente peloso, specie nel torace, ma non sono presenti setole. Notevole è la variabilità delle livree, che in genere presentano contrasti di colore tra il nero e il giallo o altri colori. Spesso sono presenti regioni con colori metallici blu, verdi o porpora. Frequente è l'aposematismo con l'imitazione di imenotteri della famiglia dei Vespidae.

Il capo è largo, dicoptico nelle femmine e generalmente oloptico nei maschi, con occhi comunque ben sviluppati. Le antenne hanno forme variabili dal tipo clavato, con flagello anulato, tipico dei Brachiceri inferiori, al tipo aristato, con gli ultimi due flagellomeri sottili e indistinti; il secondo antennomero (pedicello) è generalmente allungato ed è sormontato da un flagello composto da 5-8 segmenti (flagellomeri). Apparato boccale generalmente ben conformato e funzionale, di tipo lambente-succhiante, con labbro inferiore terminante con un labello carnoso, ma a volte atrofico o non funzionale.

Il torace è caratterizzato dalla presenza, nella generalità della famiglia, di processi tegumentali spinosi sullo scutello, il cui numero e la cui forma sono elementi di determinazione tassonomica. Le zampe sono prive di speroni nelle tibie anteriori e medie. Le ali sono membranose, in fase di riposo ripiegate orizzontalmente sull'addome e reciprocamente sovrapposte.

L'addome ha varie conformazioni, più o meno oblungo oppure largo e appiattito. Spesso presenta pigmentazioni zonali a bande alternate, con contrasti di colore fra il nero e il giallo. Talvolta sono presenti due caratteristiche macchie simmetriche disposte sul primo tergite. Le femmine hanno cerci ubicati ai lati del 10º urite.

Stratiomyidae wing veins-1.svg
Stratiomyidae wing veins-2.svg
Nervature alari nella generalità degli Stratiomidi (in alto a sinistra e a destra) e nei Chiromyzinae (a lato)

Nervature longitudinali: C: costa; Sc: subcosta; R: radio; M: media; Cu: cubito; A: anale.
Nervature trasversali: h: omerale; r-m: radio-mediale; m-m: mediale; m-cu: medio-cubitale.
Cellule: d: discale; cup: cellula cup.

Chiromyzinae wing veins.svg

La nervatura alare degli Stratiomidi è caratterizzata dalla conformazione della radio e della cellula discale, caratteri che ne consentono una facile identificazione. La costa non si estende oltre l'apice dell'ala e la subcosta è breve e strettamente appressata. Il carattere più evidente è la marcata sclerificazione delle nervature radiali, più evidenti delle altre. La ramificazione è quella ricorrente nella maggior parte degli Stratiomyomorpha, con settore radiale originante due rami, di cui il primo, R2+3, è indiviso e il secondo si biforca in R4 e R5. Fanno eccezione i Chiromyzinae, nei quali anche il ramo R4+5 resta indiviso. Tutti i rami della radio confluiscono sulla costa prima dell'apice dell'ala, perciò l'ala degli Stratiomidi appare con le nervature radiali marcatamente ravvicinate al margine costale in avanti.

 src=
Femmina di Chloromyia speciosa.

La seconda caratteristica della morfologia alare risiede nella conformazione della cellula discale: questa appare di piccole dimensioni, generalmente isodiametrica e spostata nella zona remigante anteriore, più vicina al margine costale di quanto usualmente si verifica nella maggior parte dei Brachiceri. La ramificazione della media differenzia nella famiglia due tipi fondamentali: uno presenta quattro rami distinti e una vena trasversa mediale (m-m), l'altra presenta tre soli rami, per fusione di M2 e M3. La cellula discale perciò è collegata al margine dell'ala da tre o quattro nervature. I rami della media sono meno marcati rispetto alle nervature radiali e possono anche essere incompleti nel tratto terminale.

Le nervature posteriori hanno una morfologia sostanzialmente simile a quella degli altri Stratiomyomorpha, con tratto terminale della fusione A+CuA1 breve e vertice distale della cellula cup prossimo al margine.

La larva è apoda ed eucefala, con corpo cilindrico-fusiforme, depresso in senso dorso-ventrale, marcatamente segmentato. Le dimensioni della larva matura sono variabili, secondo le specie, da poco meno di 1 cm di lunghezza fino a 3–5 cm. Il capo è molto più sottile del torace, parzialmente infossato in esso, l'addome è progressivamente più stretto. Il tegumento è fortemente sclerotizzato con cuticola contenente inclusioni di carbonato di calcio con cristalli esagonali che formano una caratteristica microscultura.

 src=
Morfologia della larva nel tipo acquatico.

Nelle forme acquatiche, l'ultimo urite è sottile e più o meno allungato e simula un tubo respiratorio terminante con un ciuffo di setole idrofughe, sfruttato dalla larva per attingere all'aria della superficie restando sommersa.

La pupa si evolve all'interno dell'exuvia dell'ultimo stadio larvale, caratteristica comune a tutti gli Stratiomyomorpha. L'impupamento all'interno dell'exuvia larvale costituisce un caso di convergenza evolutiva con i Cyclorrhapha, nei quali avviene la formazione di un vero e proprio pupario.

Biologia

Le larve degli Stratiomidi sono caratterizzate da una notevole varietà di comportamenti ed habitat. Fondamentalmente si distinguono in due tipi, uno ad habitat acquatico o semiacquatico, l'altro ad habitat terrestre ma in genere associato ad una certa umidità. Il regime dietetico è prevalentemente saprofago, ma le forme acquatiche si nutrono anche di alghe. Ricorre inoltre, anche se poco frequente, la zoofagia, associata alla predazione, e la fitofagia.

 src=
Femmina di Odonthomyia sp.

Le larve acquatiche sono talvolta caratterizzate da una particolare specificità in merito all'habitat. Ad esempio, diverse specie sono igropetiche e colonizzano le rocce ricoperte da un sottile velo di acqua corrente, altre si rinvengono in acque salmastre, altre ancora in acque termali. In generale colonizzano acque stagnanti o anche corsi d'acqua in prossimità delle sponde, più ricche di vegetazione, alghe e detriti.

Le larve terrestri si rinvengono in substrati organici in decomposizione, sia vegetali sia animali, negli escrementi, nei suoli umidi e nelle lettiere, nella corteccia degli alberi, ecc.

Gli adulti sono glicifagi e frequentano i fiori per nutrirsi di nettare, oppure non si nutrono dedicando la loro breve vita alla riproduzione. A differenza di altri ditteri saprofagi, gli adulti degli Stratiomidi non hanno rapporti con il substrato di crescita delle larve, fatta eccezione per la fase di ovideposizione.

Lo sviluppo larvale si svolge con un numero variabile di mute, secondo la specie, fino a 10 stadi larvali. Particolarmente noto è lo sviluppo postembrionale di Hermetia illucens, le cui larve si sviluppano attraversano 6 stadi.

Sistematica e filogenesi

 src=
Maschio di Microchrysa sp.

Gli Stratiomidi sono strettamente correlati alla famiglia degli Xylomyidae per l'esistenza di 10 sinapomorfie e formano un clade monofiletico con la famiglia dei Pantophthalmidae, ad essa correlato per l'esistenza di 5 sinapomorfie[2][3].

Stratiomyomorpha    

Stratiomyidae

   

Xylomyidae

     

Pantophthalmidae

   
 src=
Femmina di Sargus sp.

La famiglia è di dimensioni medio grandi, con circa 2000 specie ripartite in 400 generi[4]. Si suddivide in 12 sottofamiglie, ma si ritiene che la tassonomia della famiglia sia obsoleta e necessiti di adeguate revisioni basate sulle effettive relazioni filogenetiche:

Le sottofamiglie più rappresentative, rispettivamente per numero di generi o di specie, sono i Pachygastrinae e gli Stratiomyinae. Le specie fossili conosciute risalgono in gran parte al Cenozoico, tuttavia vi sono reperti datati al Cretaceo superiore[5], confermando l'antica origine di questa famiglia, nell'ambito dei Brachiceri, risalente al Mesozoico.

Distribuzione

 src=

La famiglia, cosmopolita è rappresentata in tutte le regioni zoogeografiche, ma presenta il più alto grado di biodiversità nella regione neotropicale.

In Europa sono presenti circa 140 specie ripartite fra 27 generi e sei sottofamiglie. In Italia sono rappresentate tutte e sei le sottofamiglie europee, per complessive 76 specie, ripartite fra 17 generi[6]:

 src=
Beris sp.

La specie Hermetia illucens, probabilmente la più importante dal punto di vista dell'Entomologia applicata, è di origine neotropicale ma si è diffusa in tutti i continenti, nonostante abbia un areale frammentato. In Europa è l'unica specie della sottofamiglia Hermetiinae ed è segnalata solo in alcune regioni dell'Europa meridionale (Penisola Iberica, Francia meridionale, Italia, Croazia, Malta), nelle Isole Canarie e in Svizzera. In Italia è stata segnalata per la prima volta nel 1956 da VENTURI[8]. È diffusa in tutto il territorio nazionale, comprese le isole maggiori, ma con un areale frammentato nel sud, probabilmente per carenza di segnalazioni[9].

Importanza

Come la generalità dei ditteri saprofagi, gli Stratiomidi sono organismi ecologicamente utili in quanto intervengono nel ciclo del carbonio nelle prime fasi della decomposizione della sostanza organica. Larve di stratiomidi sono spesso presenti nei rifiuti organici sottoposti a compostaggio, nel letame, nei liquami. Le larve acquatiche sono invece importanti come organismi bentonici coinvolti nella rete alimentare degli ecosistemi acquatici e partecipano alla costituzione della base alimentare dell'ittiofauna e dell'avifauna delle zone umide.

In merito alle relazioni con l'uomo, nell'ambito della famiglia va citata in particolare l'utilità, in diversi ambiti, della specie Hermetia illucens, nota negli USA con il nome comune di black soldier fly ("mosca soldato nera"). Le larve di questa specie, di origine americana ma divenuta cosmopolita, sono saprofaghe e si rinvengono in svariati substrati organici in decomposizione, fra cui anche i cadaveri dei vertebrati. La sua biologia è stata ampiamente studiata, per le implicazioni pratiche, e sono ben noti i tempi di sviluppo dei suoi sei stadi larvali. Gli ambiti di applicazione sono differenti e alcuni di questi hanno, sia pure in prospettiva, importanza non trascurabile per i benefici che si potrebbero trarre sotto il punto di vista economico, ambientale, energetico.

Entomologia forense

Le larve di H. illucens possono essere sfruttate in medicina legale come misuratore cronologico dello stato di decomposizione di un cadavere, al fine di stimare il momento in cui si è verificata la morte di un individuo e ricavare eventuali altre informazioni relative al luogo e alle circostanze del decesso[10][11][12][13].

Energie alternative

 src=
Adulti di H. illucens in accoppiamento.

Nel settore energetico, le larve di H. illucens possono essere sfruttate per la produzione di energia alternativa da biomassa. La tecnologia, messa a punto dalla società americana EcoSystem Corporation, prevede l'impiego delle larve come digestori su biomasse provenienti dagli scarti alimentari e l'estrazione delle riserve lipidiche dalle pupe per la produzione di olio additivo per biodiesel. Un impianto sarebbe in grado di fornire una produzione annua di quasi 1800 hl di olio per ogni ettaro di superficie bioreattiva investita, contro i 3,8 hl annui prodotti da una superficie coltivata a soia[14].

Trattamento dei rifiuti organici

L'estrema voracità e il rapido ciclo di sviluppo delle larve di H. illucens possono essere sfruttati anche per lo smaltimento di rifiuti organici ad alto impatto ambientale, come ad esempio i liquami degli allevamenti zootecnici intensivi, i reflui dell'industria agroalimentare, i rifiuti solidi urbani. Negli ultimi anni, la ricerca pubblica e privata ha ideato sistemi di smaltimento e riciclaggio dei reflui e dei rifiuti solidi basati su biodigestori e impianti di compostaggio che sfruttano allevamenti dello stratiomide per ridurre il volume dei rifiuti a costi relativamente bassi[15][16][17][18]. Partendo dalla ricerca effettuata sino ad oggi, puntando alla creazione di un sistema di trattamento dei rifiuti organici su larga scala, BIOCONVERSION[19] ha sviluppato un bioreattore di tipo C.O.R.S. in grado di trattare qualsiasi tipo di rifiuto organico mediante l'utilizzo della fase larvale di H. illucens, anche in zone climatiche estreme.

I benefici derivanti da una tecnologia di trattamento basata sull'allevamento di H. illucens si possono riassumere nei seguenti punti:

  • riduzione del volume dei rifiuti, mediamente stimato in un valore del 30-55% in due settimane, secondo le fonti più accreditate;
  • abbattimento del carico inquinante dei rifiuti (in termini di azoto, fosforo, sostanza organica) e degli odori;
  • facilità di recupero delle pupe grazie alla particolare etologia della specie;
  • minore impatto sanitario rispetto ad altri sistemi di digestione basati sull'impiego di ditteri.

Le pupe recuperate e non reimpiegate nel digestore possono essere destinate a cicli produttivi esterni, come ad esempio la produzione di biocarburanti o di mangimi. Il materiale organico trattato può essere destinato all'impiego come fertilizzante e/o al trattamento per la produzione di biogas.

La facilità di recupero delle pupe è un aspetto fondamentale, dal punto di vista tecnico-economico, in quanto non richiede l'impiego di tecnologie di separazione sofisticate. A differenza di altri ditteri, gli stratiomidi si separano spontaneamente dal substrato di crescita allo stadio di prepupa: la larva matura cessa di alimentarsi e passa allo stadio di prepupa migrante abbandonando il sito di crescita per impuparsi in un ambiente più favorevole. Sono perciò sufficienti semplici sistemi di raccolta delle pupe; poiché la fase di pupa dura circa 10 giorni, il materiale può essere raccolto e destinato all'uso previsto prima dello sfarfallamento.

In merito al minore impatto sanitario, va precisato che le possibili obiezioni all'uso di questi sistemi risiedono nella triste fama - associata ai ditteri sensu lato - quali insetti dannosi all'uomo direttamente, come i ditteri ematofagi, o indirettamente, come vettori di agenti patogeni quali ad esempio la mosca domestica, o semplicemente agenti di fastidio, come ad esempio i nematoceri che formano sciami danzanti. In realtà, le tecnologie basate sullo stratiomide presentano diversi vantaggi in virtù dell'etologia di questa specie: l'adulto non forma sciami, perciò non crea, ad esempio, i fastidi associati ai voli dei Chironomi; l'adulto non si alimenta e frequenta i substrati putrescenti solo per l'ovideposizione; rispetto ad altri ditteri è anche meno invasivo in quanto non ha l'abitudine di introdursi nelle abitazioni o altre costruzioni. In definitiva, l'impatto igienico-sanitario è dunque virtualmente nullo se confrontato, ad esempio, con quello della mosca domestica. In letteratura sono citati casi di miasi intestinali in regioni tropicali provocate da larve di H. illucens, ma queste si verificano in circostanze estreme che presuppongono l'ingestione accidentale di larve in alimenti mal conservati[20]. Va infine citato il beneficio derivante dalla competizione alimentare delle larve di H. illucens che, occupando la stessa nicchia ecologica dei ditteri saprofagi vettori di agenti patogeni, ne ostacola la proliferazione riducendone l'impatto igienico-sanitario.

Stratiomidi dannosi

I casi di effettiva dannosità degli Stratiomidi sono decisamente limitati per le abitudini alimentari sia delle larve sia degli adulti. Nella famiglia sono tuttavia presenti alcune specie con larve terricole la cui etologia rientra nel comportamento generale dei ditteri fitosaprofagi. Le specie fitofaghe rientrano nella sottofamiglia dei Chiromyzinae e si sviluppano soprattutto a spese delle radici di Graminacee. Fra gli Stratiomidi fitofagi dannosi alle coltivazioni rientra la specie Inopus rubriceps, le cui larve attaccano le radici della canna da zucchero in Australia. I danni causati sono tali da richiedere l'interruzione della coltivazione in atto e l'adozione, a scopo preventivo, di rotazioni colturali a ciclo relativamente lungo[21].

Note

  1. ^ AA.VV. Dizionario delle Scienze Naturali nel quale si tratta metodicamente dei differenti esseri della natura, considerati o in loro stessi, secondo lo stato attuale delle nostre cognizioni, o relativamente all'utilità che ne può risultare per la Medicina, l'Agricoltura, il Commercio e le Arti. Firenze, Batelli e Figli, 1832.
  2. ^ Bayless, The Tree of Life Web Project.
  3. ^ David K. Yeates, Brian M. Wiegmann, Greg W. Courtney, Rudolf Meier, Christine Lambkin, Thomas Pape, Phylogeny and systematics of Diptera: Two decades of progress and prospects (PDF), in Zootaxa, vol. 1668, 2007, pp. 565-590, ISSN 1175-5326. URL consultato il 6 aprile 2009.
  4. ^ Woodley (2007) The Australian-Oceanian Diptera Catalog.
  5. ^ Neal L. Evenhuis, Family Stratiomyidae, in Catalogue of the fossil flies of the world (Insecta: Diptera), Bishop Museum. URL consultato il 16 maggio 2009.
  6. ^ Fabio Stoch, Family Stratiomyidae, in Checklist of the Italian fauna online version 2.0, 2003. URL consultato il 16-05-2009.
  7. ^ Compresa Praomyia leachii, sinonimo di Pachygaster leachii.
  8. ^ F. Venturi, Notulae dipterologicae X. Specie nuove per l'Italia, in Bollettino della Società Entomologica Italiana, vol. 86, 1956, pp. 56-58.
  9. ^ Adamo.
  10. ^ W.D. Lord, M.L. Goff; T.R. Adkins; N.H. Haskell, The Black Soldier Fly Hermetia illucens (Diptera: Stratiomyidae) As a Potential Measure of Human Postmortem Interval: Observations and Case Histories, in Journal of Forensic Sciences, vol. 39, n. 1, 1994, pp. 215-229, DOI:10.1520/JFS13587J, ISSN 0022-1198. URL consultato il 15 maggio 2009. (Abstract).
  11. ^ Margherita Turchetto, Implicazioni entomologico-forensi dell'introduzione in Italia della mosca neotropicale Hermetia illucens L. (Diptera: Stratiomyidae), in Rivista Italiana di Medicina Legale, XXII, 2000, pp. 1279-1290.
  12. ^ Margherita Turchetto, Sergio Lafisca; Gabriella Costantini, Postmortem interval (PMI) determined by study sarcophagous biocenoses: three cases from the province of Venice (Italy), in Forensic Science International, vol. 120, n. 1, 2001, pp. 28-31. URL consultato il 15 maggio 2009. (Abstract).
  13. ^ Margherita Turchetto, Entomologia forense: gli insetti ci aiutano a svelare i crimini , su margheritaturchetto.com. URL consultato il 15 maggio 2009.
  14. ^ EcoSystem Unveils MAGFUEL Feedstock for Biodiesel: Process Converts Food Scrap Waste into Natural Oils with Greater Yelds than Soy, su biodieselmagazine.com, Business Wire, 2009. URL consultato il 23 settembre 2013.
  15. ^ (EN) Larry Newton, Craig Sheppard; D. Wes Watson; Gary Burtle; Robert Dove, Using the Black soldier fly, Hermetia illucens, as a value-added tool for the management of swine manure (PDF), 2005. URL consultato il 16 maggio 2009 (archiviato dall'url originale il 13 ottobre 2008).
  16. ^ (EN) Bio-Conversion of Putrescent Waste, su esrint.com, ESR International. URL consultato il 16 maggio 2009 (archiviato dall'url originale il 16 maggio 2016). (Contenuti tecnici su sito a fini promozionali).
  17. ^ (EN) Black Soldier Fly Blog. Bio-Composting with Black Soldier Fly Larvae, su blacksoldierflyblog.com. URL consultato il 16 maggio 2009. (Contenuti tecnici su sito a fini promozionali).
  18. ^ (EN) Texas A&M University, 'Grubby' Research Promises Environmental, Economic Benefits, su sciencedaily.com, ScienceDaily, 2005. URL consultato il 16 maggio 2009.
  19. ^ BIOCONVERSION, su bioconversion.it. URL consultato il 21 luglio 2010 (archiviato dall'url originale il 6 agosto 2019). (Contenuti tecnici su sito a fini promozionali).
  20. ^ Henry E. Meleney, Paul D. Harwood, Human Intestinal Myasis Due to the Larvae of the Soldier Fly, Hermetia Illucens Linné (Diptera, Stratiomyidae), in American Journal of Tropical Medicine, s1-15, n. 1, 1935, pp. 45-49. URL consultato il 16 maggio 2009. (Abstract).
  21. ^ P.R. Samson, Farming practices for managing Inopus rubriceps (Macquart) (Diptera: Stratiomyidae) in sugarcane in Australia, in Crop Protection, vol. 26, n. 7, 2007, pp. 983-990, DOI:10.1016/j.cropro.2006.09.006. (Abstract).

Bibliografia

 title=
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autori e redattori di Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia IT

Stratiomyidae: Brief Summary ( Italiano )

fornecido por wikipedia IT

Gli Stratiomidi o Straziomidi (Stratiomyidae Latreille, 1802) sono una famiglia di insetti dell'ordine dei Ditteri (Brachycera: Stratiomyomorpha). Largamente diffusa in tutte le zone zoogeografiche, la famiglia comprende, secondo le fonti, 1500-2000 specie.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autori e redattori di Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia IT

Wapenvliegen ( Neerlandês; Flamengo )

fornecido por wikipedia NL

Insecten

De wapenvliegen (Stratiomyidae) zijn een familie uit de orde van de tweevleugeligen (Diptera), onderorde vliegen (Brachycera). Wereldwijd omvat deze familie zo'n 385 genera en 2690 soorten. In Nederland is de waarneming van 54 soorten wapenvliegen gemeld waarvan 45 soorten als in Nederland gevestigde soorten erkend zijn.[1][2]

Kenmerken en sekseonderscheid

Wapenvliegen zijn bloembezoekers met een lengte die kan variëren van 2 tot 30 mm. De kleinste soorten vindt men onder de speldenknopjes. De zeldzame kalklangsprietwapenvlieg is met een lengte van 12 tot 16 mm de grootste soort wapenvlieg die in Nederland voorkomt. Bij de mannetjes raken de bolvormige facetoogen elkaar boven op de kop terwijl de ogen bij de vrouwtjes meestal van elkaar gescheiden zijn.

Nederlandse soorten

De namen van de in Nederland gevestigde soorten zijn:

Fotogalerij

Bronnen, noten en/of referenties
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia-auteurs en -editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia NL

Wapenvliegen: Brief Summary ( Neerlandês; Flamengo )

fornecido por wikipedia NL

De wapenvliegen (Stratiomyidae) zijn een familie uit de orde van de tweevleugeligen (Diptera), onderorde vliegen (Brachycera). Wereldwijd omvat deze familie zo'n 385 genera en 2690 soorten. In Nederland is de waarneming van 54 soorten wapenvliegen gemeld waarvan 45 soorten als in Nederland gevestigde soorten erkend zijn.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia-auteurs en -editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia NL

Våpenfluer ( Norueguês )

fornecido por wikipedia NO

Våpenfluer (Stratiomyidae) er en gruppe (familie) av fluene (Brachycera), som sammen med mygg (Nematocera), utgjør tovingene (Diptera). De er fra 2 mm. til ca. 20 mm. Det er omtrent 30 arter i Norge. I verden er det ca. 2 000 arter.

Utseende

Kroppen er hårløs, eller har en tynn hårbekledning. De fleste er slanke i fasongen, litt flate, men allikevel kraftige fluer. Fargene er gul eller orange, med mørke nesten svarte flekker. Noen arter er metaliske, med skinnende farger. Noen våpenfluer har lange utvekster (torner) langs ytterkanten på scutelleum'et en «puteformet» forlengelse på brystets ryggside.

Vingene er noe store og holdes bakover, litt ut ifra kroppen i hvile. Flere arter har i større eller mindre grad et redusert årenett på vingene, særlig på den bakerste delen av vingen. Mange har en kort, men markert diskalcelle, en lukket celle, omtrent midt på vingen. Vingene er gjennomskinnelige og uten flekker hos de fleste artene, utenom vingemerket, som ofte har en mørk farge.

Hodet er litt rundt, de fleste er flate i bakhodet, slik at hodet har mer form som en halv kule. Munnen er en bløt snabel som ligger i en fordypning i hodets underside. Siden av hodet , fra kinnet og langt opp, nesten til toppen av hodet, dekkes av store fasettøyne. Fasettene øverst på øyet er større enn fasettene nederst. Øynene er enten hårløse eller besatt av mengder av små korte rett utstående hår, mellom fasettene. Oppe på hodet, mellom fasettøynene, er tre punktøyne (ocelli), i en trekant. Mellom de store øynene er en smal pannestripe (frons) og et ansikt (face). Øynene hos hannene møtes på toppen av hodet (holoptiske), mens hunnene har en pannestripe imellom (dioptiske). Antennene hos mange arter har to ganske korte ledd (scapus og pedicullus) først, deretter 3 til 8 ledd, som regnes som ett ledd (det tredje) (postpedicel som i eldre litteratur benevnes flagellum). Dette tredje leddet kan være spist utdratt (ténformet), eller kort rundt med en hårbørste (artista).

Levevis

Våpenfluer flyr på varme solfylte dager, fra juni til september. Gjerne nær vann, på soleksponerte, tørre varme steder med blomster, ved kompost og lignende. Ofte kryper de rundt i vegetasjonen, framfor å fly. Mange arter tiltrekkes skjermplanter, de voksne lever av pollen og nektar.

Eggene legges på planter, i morkent tre, kompost hauger, og lignende steder.

Larvene er lyse, hvite eller ofte blek gulbrune. De virker kraftige og er noe flattrykte med mange korte børster. De lever av råtnende organisk materiale eller under bark eller på jordenbunnen, som rovdyr på barkebillelarver og fluelarver. Noen arter har larvestadiet i gjørme (slam), varme kilder eller noe saltholdig vann (akvatiske). De er lever av gjørme (organisk materiale), alger eller kanskje små dyr. De er noe flate, mørkegrå og tykkest på midten. Disse larvene er særpreget ved at bakerste kroppsledd er trukket ut i et langt rør, med en hårkrans (sopelime) på enden. Larven bruker dette røret til å puste med (ånderør). Flere av artene som lever i gjørme kan tåle uttørking over lengre perioder.

Våpenfluer gjennomgår en fullstendig forvandling, med et puppestadium. Puppestadiet er i den siste larvehuden, derfor ligner puppen litt på en noe livløs larve.

Systematisk inndeling / norske arter

Våpenfluer tilhører overfamilien Stratiomyoidea. De andre familiene i denne gruppen er Vedfluer (Xylophagidae) og Xylomyidae. Det er omtrent 30 norske arter.

Treliste
  • Fluer (Brachycera)
    • Underorden Lavere fluer (Orthorrhapha)
      • Gruppe Homeodactyla
        • Overfamilien Stratiomyoidea .
          • Familien Våpenfluer (Stratiomyidae)
            • Underfamilien Solvinae (Stratiomyidae) – Voksne: Bakkroppen har 7 synlige ledd og mangler lange utvekster (torner) langs ytterkanten på scutelleum'et en «puteformet» forlengelse på brystets ryggside. Larvene er ikke akvatiske.) Blir nå regnet til familien Xylomyidae.
            • Underfamilien Beridinae (Stratiomyidae) – Voksne: Bakkroppen har 7 synlige ledd og lange utvekster (torner) langs ytterkanten på scutelleum'et. Larvene er ikke akvatiske.
              • Slekten Beris Latreille, 1802
                • Beris chalybeata (Forster, 1771) - vanlig over det meste av Norge
                • Beris clavipes (Linnaeus, 1767) - med gul bakkropp, spredte norske funn men tallrik der den finnes
                • Beris fuscipes Meigen, 1820 - sjelden, kjent fra Nordland
                • Beris morrisii Dale, 1841 - funnet i Oppland
                • Beris hauseri Stuke, 2004 - sjelden, funnet i Hallingdal
            • Underfamilien Antissinae
              • Slekten Exodontha Rondani, 1856 forholdsvis store og mørke, 7 til 10 mm lange fluer
                • Exodontha dubia (Zetterstedt, 1838) en uvanlig art som kan finnes i fjellskogen
            • Underfamilien Sarginae (Stratiomyidae) – Voksne: Bakkroppen har 5 synlige ledd, lange utvekster (torner) langs ytterkanten på scutelleum'et og det tredje antenneledd er kort rundt med en hårbørste. Metallisk fargede fluer. Larvene er ikke akvatiske.
              • Slekten Microchrysa Loew, 1855 små, hårløse, skinnende metalliske fluer med glassklare vinger
                • Microchrysa cyaneiventris (Zetterstedt, 1842)
                • Microchrysa flavicornis (Meigen, 1822)
                • Microchrysa polita (Linnaeus, 1758) meget vanlig
              • Slekten Sargus Fabricius, 1798 lange, smale sylindriske fluer med mer eller mindre mørke vinger
                • Sargus cuprarius (Linnaeus, 1758)
                • Sargus iridatus (Scopoli, 1763) trolig den vanligste arten
                • Sargus rufipes Wahlberg, 1854 en uvanlig, nordlig art
                • Sargus splendens Meigen, 1804
              • Slekten Chloromyia Duncan, 1837 middelsstore, metalliske fluer med kort men tett hårkledning
                • Chloromyia formosa (Scopoli, 1763) finnes i Sør-Norge men er ikke spesielt vanlig
            • Underfamilien Stratiomyiinae (Stratiomyidae) – Voksne: Bakkroppen har 5 synlige ledd, lange utvekster (torner) langs ytterkanten på scutelleum'et og tredje antenneledd er tynt, spist framoverrettet (ténformet). Larvene er akvatiske.
              • Slekten Stratiomys Geoffroy, 1762 store, gule og svarte fluer med bred bakkropp
                • Stratiomys singularior (Harris, 1776) finnes i Norge men er ikke vanlig
              • Slekten Odontomyia Meigen, 1803 middelsstore fluer, sidene på bakkroppen er ofte grønne
                • Odontomyia argentata (Fabricius, 1794) bare kjent fra Sørøstlandet, sjelden
                • Odontomyia hydroleon (Linnaeus, 1758)
                • Odontomyia microleon (Linnaeus, 1758)
              • Slekten Oplodontha Rondani, 1863
                • Oplodontha viridula (Fabricius, 1775) med delvis grønn bakkropp
            • Underfamilien Clitellariinae (Stratiomyidae) – Voksne: Bakkroppen har 5 synlige ledd, lange utvekster (torner) langs ytterkanten på scutelleum'et og fra diskalcellen midt på vingen utgår det tre årer (ribber) mot vingekanten. Larvene er akvatiske.
              • Slekten Nemotelus Geoffroy, 1762 små, mørke fluer med varierende lyse felter på bakkroppen
                • Nemotelus nigrinus Fallén, 1817
                • Nemotelus notatus Zetterstedt, 1842
                • Nemotelus uliginosus (Linnaeus, 1767)
              • Slekten Clitellaria Meigen, 1803
                • Clitellaria ephippium (Fabricius, 1775) – ble nylig gjenfunnet i Norge etter at den ikke hadde vært sett på 160 år
              • Slekten Oxycera Meigen, 1803
            • Underfamilien Pachygasterinae utmerker seg med omtrent kulerund bakkropp, for det meste små og mørke arter
              • Slekten Zabrachia Coquillett, 1901
                • Zabrachia minutissima (Zetterstedt, 1838)
                • Zabrachia tenella (Jaennicke, 1866)
              • Slekten Berkshiria Johnson, 1914
                • Berkshiria hungarica (Kertesz, 1921)

Kilder

  • Falck, M. 2007. Notes on the Norwegian species of Beris Latreille, 1802 (Diptera, Stratiomyidae). Norwegian Journal of Entomology 54: 55-58.
  • Rozkosny, R. 1973. The Stratiomyioidea (Diptera) of Fennoscandia and Denmark. Fauna Entomologica Scandinavica 1. Scandinavian Science Press Ltd.
  • Rozkosny, R. 1997. Family Stratiomyidae. Side 387 411 i Papp, L. og Darvas, B. (red.): Contributions to a Manual of Palaearctic Diptera. Vol. 2. Science Herald, Budapest.

Eksterne lenker

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia forfattere og redaktører
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia NO

Våpenfluer: Brief Summary ( Norueguês )

fornecido por wikipedia NO

Våpenfluer (Stratiomyidae) er en gruppe (familie) av fluene (Brachycera), som sammen med mygg (Nematocera), utgjør tovingene (Diptera). De er fra 2 mm. til ca. 20 mm. Det er omtrent 30 arter i Norge. I verden er det ca. 2 000 arter.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia forfattere og redaktører
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia NO

Lwinkowate ( Polonês )

fornecido por wikipedia POL
Commons Multimedia w Wikimedia Commons

Lwinkowate[2], zmróżkowate[3] (Stratiomyidae) – rodzina owadów należąca do rzędu muchówek (Diptera), podrzędu krótkoczułkich (Brachycera). Obejmuje ponad 2700 opisanych gatunków o różnorodnej budowie i ubarwieniu. Larwy rozwijają się w martwej materii organicznej, pod korą lub w wodzie.

Opis

 src=
Schemat użyłkowania skrzydła lwinkowatych. C – żyłka kostalna, Sc – żyłka subkostalna, od R1 do R5 – żyłki radialne,Rs – sektor radialny, od M1 do M4 – żyłki medialne, CuA – żyłka anterokubitalna, A1 – żyłka analna, h – żyłka poprzeczna barkowa, r-m – żyłka poprzeczna radialno-medialna, m-m – żyłka poprzeczna intermedialna, m-cu – żyłka poprzeczna medialno-kubitalna, d – komórka dyskoidalna, cup – komórka posterokubitalna.

Owad dorosły

Muchówki o ciele długości od 2 do 28 mm, bardzo różnorodne pod względem kształtu ciała i ubarwienia. Wiele gatunków upodobnia się do os lub pszczół ubarwieniem i sposobem lotu, co jest przykładem mimikry[4]. Ciało pozbawione jest dużych szczecin[5].

Głowa zwykle półkulista, rzadziej kulista, przy czym twarz może być płaska, równomiernie zaokrąglona, rzadziej guzkowana lub wyciągnięta w ryjek (rostrum)[5][4]. Zarówno samce, jak i samice mogą być holoptyczne lub dychoptyczne. Przyoczka najczęściej rozmieszczone są na planie trójkąta równobocznego[5]. Czułki składają się ze zwykle krótkich nóżki i trzonka oraz rozmaicie wykształconego, 5–8-członowego biczyka, który może być dodatkowo zaopatrzony w wierzchołkową lub aristopodobną wić czułkową[4]. Aparat gębowy cechuje się dwu-, rzadziej jednoczłonowymi głaszczkami i zwykle mięsistym labellum[4].

Tułów cechuje mała, półokrągła tarczka, często zaopatrzona w 2–12 kolców. Odnóża pozbawione są ostróg na goleniach; wyjątkowo drobne ostrogi występują na ich środkowej parze[5][4]. Stopy zaopatrzone są w parę przylg i empodium. Skrzydła są przezroczyste, przydymione lub z wzorem, często pomarszczone. Żyłka kostalna nie obiega skrzydła dookoła, lecz kończy się w okolicy jego wierzchołka lub wcześniej. Dobrze rozwinięta komórka dyskoidalna ma kształt pięcio- lub sześciokątu. Komórka posterokubitalna jest klinowato wydłużona i zamknięta[5].

Odwłok rozmaitego kształtu, od krępego i krótkiego po wydłużony[5][4]. Trzy do pięciu jego ostatnich segmentów jest niewidoczne wskutek wciągnięcia w głąb ciała. Samce mają stosunkowo duży aparat kopulacyjny o jednoczłonowych gonopodach. Samice mają miękkie pokładełko[5] i 3, wyjątkowo 2 spermateki[4].

Stadia rozwojowe

Larwy mają ciało spłaszczone grzbietobrzusznie, o oskórku stwardniałym, wskutek wysycenia węglanem wapnia. U gatunków występujących w Polsce długość ich ciała waha się od 2 do 50 mm. Zwykle stożkowata głowa ma trójczłonowe czułki, dobrze rozwinięte oczy, a na przedzie silnie zesklerotyzowany ryjek. Gatunkom wodnym do oddychania służy umieszczony na końcu odwłoka syfon, zabezpieczony przed zalaniem za pomocą wieńca szczecinek, a czasem jeszcze dodatkowo domykany przez płytki przetchlinkowe[5].

Poczwarki pozostają otoczone ostatnią wylinką larwalną, która nie tworzy jednak bobówki[5].

Biologia i ekologia

Postacie dorosłe niektórych gatunków żywią się pyłkiem i chętnie odwiedzają kwiaty[5][4]. Inne przysiadają na nasłonecznionych liściach lub trzymają się miejsc występowania larw. Samce niektórych gatunków wykazują terytorializm[4].

Larwy większości gatunków żyją w rozkładającej się materii roślinnej: ściółce, butwiejącym drewnie, nawozie czy gnijących owocach. Niektóre występują pod korą powalonych drzew. Część larw, jak w podrodzinach Striatomyinae i Nemotelinae, jest przystosowanych do życia w wodzie. Zasiedlają one szerokie spektrum habitatów: od zalanych dziupli i wód słodkich po śródlądowe solniska i gorące źródła[5][4].

Systematyka i występowanie

Należy tu ponad 2700 opisanych gatunków, zgrupowanych w ponad 380 rodzajach[6]. W Polsce stwierdzono 59 gatunków[2] (zobacz: lwinkowate Polski).

Lwinkowate stanowią grupę siostrzaną pośniadkowatych. Dzielą się na podrodziny[4]:

Przypisy

  1. Stratiomyidae, w: Integrated Taxonomic Information System (ang.).
  2. a b T. Zatwarnicki: rodzina: Stratiomyidae Latreille P.A., 1802 – lwinkowate. W: Biodiversity Map [on-line]. [dostęp 2018-06-13].
  3. Jiří Zahradník: Przewodnik: Owady. Warszawa: Multico, 2000, s. 298.
  4. a b c d e f g h i j k Norman E. Woodley: Stratiomyidae (Soldier Flies). W: Manual of Central American Diptera. Vol. 1. Brian Victor Brown (red.). Ottawa: NRC Research Press, 2009. ISBN 978-0-660-19833-0.
  5. a b c d e f g h i j k Przemysław Trojan: Klucze do oznaczania owadów Polski cz. XXVIII Muchówki – Diptera, zeszyt 22 – Striatomyidae. Warszawa: PWN, Polski Związek Entomologiczny, 1963.
  6. Norman E. Woodley. A World Catalog of the Stratiomyidae (Insecta: Diptera). „Myia”. 11, s. 1–473, 2001. Backhuys Publishers.
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autorzy i redaktorzy Wikipedii
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia POL

Lwinkowate: Brief Summary ( Polonês )

fornecido por wikipedia POL

Lwinkowate, zmróżkowate (Stratiomyidae) – rodzina owadów należąca do rzędu muchówek (Diptera), podrzędu krótkoczułkich (Brachycera). Obejmuje ponad 2700 opisanych gatunków o różnorodnej budowie i ubarwieniu. Larwy rozwijają się w martwej materii organicznej, pod korą lub w wodzie.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autorzy i redaktorzy Wikipedii
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia POL

Stratiomyidae ( Português )

fornecido por wikipedia PT

Stratiomyidae é uma família de dípteros (moscas), historicamente colocada no obsoleto grupo denominado Orthorrhapha. A família contém mais de 2000 espécies em cerca de 400 géneros.

Encontram-se amplamente distribuídos por todas as regiões zoogeográficas. São animais de pequeno a médio porte, suas larvas estão associadas à decomposição de matéria orgânica vegetal, tanto em áreas naturais como em áreas urbanas. Algumas poucas espécies se tornaram especializadas em resíduos orgânicos produzido pelo homem.

Subfamílias

Lista de espécies

Referências

 title=
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autores e editores de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia PT

Stratiomyidae: Brief Summary ( Português )

fornecido por wikipedia PT

Stratiomyidae é uma família de dípteros (moscas), historicamente colocada no obsoleto grupo denominado Orthorrhapha. A família contém mais de 2000 espécies em cerca de 400 géneros.

Encontram-se amplamente distribuídos por todas as regiões zoogeográficas. São animais de pequeno a médio porte, suas larvas estão associadas à decomposição de matéria orgânica vegetal, tanto em áreas naturais como em áreas urbanas. Algumas poucas espécies se tornaram especializadas em resíduos orgânicos produzido pelo homem.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autores e editores de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia PT

Stratiomiide ( Romeno; moldávio; moldavo )

fornecido por wikipedia RO

Stratiomiidele (Stratiomyidae) sunt o familie de muște mici de câțiva milimetri, până la 1,2 cm, adesea viu colorate, multe specii au benzi transversale vizibile, iar unele specii mimează viespile. Au un corp plat și cap mare; abdomenul, de regulă, este scurt și lățit, trompa scurtă, tibiile și tarsele subțiri. Au un tip de antenă caracteristic, la care articolul al treilea pare a fi format din 4—8 articole sudate, nemobile, la care segmentația este vizibilă, mai mult sau mai puțin. Adulții se întâlnesc pe flori unde se hrănesc cu nectar și preferă locuri umbroase și umede. Depun ouă pe pământ, pe suprafața apei sau lipite de frunzele plantelor din apă. Larvele au o înfățișare foarte caracteristică, cu corpul alungit, segmentat, turtit, cu tegumentul tare, pielos. Larvele, de multe ori gregare, sunt acvatice sau terestre, găsindu-se în materii organice în descompunere, în bălegar, sau sub coaja. Larvele acvatice sunt zoofage, iar cele terestre sunt saprofage. Această familie cuprinde 12 subfamilii cu 400 genuri și circa 1500 specii. Nervația aripii este foarte caracteristică pentru recunoașterea speciilor respective.

Genuri

'

Referințe


Bibliografie

Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Stratiomiide
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Stratiomiide
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia autori și editori
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia RO

Stratiomiide: Brief Summary ( Romeno; moldávio; moldavo )

fornecido por wikipedia RO

Stratiomiidele (Stratiomyidae) sunt o familie de muște mici de câțiva milimetri, până la 1,2 cm, adesea viu colorate, multe specii au benzi transversale vizibile, iar unele specii mimează viespile. Au un corp plat și cap mare; abdomenul, de regulă, este scurt și lățit, trompa scurtă, tibiile și tarsele subțiri. Au un tip de antenă caracteristic, la care articolul al treilea pare a fi format din 4—8 articole sudate, nemobile, la care segmentația este vizibilă, mai mult sau mai puțin. Adulții se întâlnesc pe flori unde se hrănesc cu nectar și preferă locuri umbroase și umede. Depun ouă pe pământ, pe suprafața apei sau lipite de frunzele plantelor din apă. Larvele au o înfățișare foarte caracteristică, cu corpul alungit, segmentat, turtit, cu tegumentul tare, pielos. Larvele, de multe ori gregare, sunt acvatice sau terestre, găsindu-se în materii organice în descompunere, în bălegar, sau sub coaja. Larvele acvatice sunt zoofage, iar cele terestre sunt saprofage. Această familie cuprinde 12 subfamilii cu 400 genuri și circa 1500 specii. Nervația aripii este foarte caracteristică pentru recunoașterea speciilor respective.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia autori și editori
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia RO

Vapenflugor ( Sueco )

fornecido por wikipedia SV

Vapenflugor (Stratiomyidae) är en familj i insektsordningen tvåvingar och underordningen flugor. Utbredningen för familjen är världsvid och det finns omkring 2 000 arter. I Sverige förekommer 45 arter.

Kännetecken

Vapenflugor varierar i storlek från omkring 2 millimeter för de minsta arterna och 20 millimeter för de större. Kroppen saknar nämnvärd behåring eller har bara tunn behåring. Till utseendet är de slanka men ändå kraftiga flugor. Ofta ger de ett litet platt intryck, särskilt bakkroppen är hos flera arter typiskt platt och bred. En del arter har långa utskott, som tornar eller taggar, på den bakre delen av mellankroppens ryggsida.

Färgerna varierar, en del arter är gulaktiga till lite orangeaktiga med svart mönstring, andra är metalliskt färgade i grönaktigt eller svart. Hos de metalliskt färgade arterna kan inslag av färger som rött, gult eller grönt på delar av kroppen förekomma. Flera arter har mer eller mindre reducerat ådernät på vingarna, särskilt på den bakre delen av vingen. Vingarna är genomskinliga och utan fläckar hos de flesta arterna, utom vingmärket, som ofta har en mörk färg.

Levnadssätt

Som andra tvåvingar genomgår vapenflugor fullständig förvandling med utvecklingsstadierna ägg, larv, puppa och imago. Larverna lever ofta av organiskt material under nedbrytning, men det finns också sådana som livnär sig som rovdjur på andra insektslarver, som skalbaggslarver eller andra fluglarver. Några arter har larver som är akvatiska, det vill säga lever i vatten. De fullbildade insekterna besöker blommor, ofta flockblommiga växter. Vapenflugorna hör inte till de mest aktiva flygarna, men de flyger under varma och soliga dagar (i det tempererade klimat som råder i Norden från juni till september). Ofta kan de istället för flygande ses krypande eller vilande i vegetationen.

Referenser

Den här artikeln är helt eller delvis baserad på material från norska Wikipedia (bokmål/riksmål), 13 mars 2010.

Externa länkar

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia författare och redaktörer
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia SV

Vapenflugor: Brief Summary ( Sueco )

fornecido por wikipedia SV

Vapenflugor (Stratiomyidae) är en familj i insektsordningen tvåvingar och underordningen flugor. Utbredningen för familjen är världsvid och det finns omkring 2 000 arter. I Sverige förekommer 45 arter.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia författare och redaktörer
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia SV

Львинки ( Russo )

fornecido por wikipedia русскую Википедию
У этого термина существуют и другие значения, см. Львинки (значения).
Царство: Животные
Подцарство: Эуметазои
Без ранга: Первичноротые
Без ранга: Линяющие
Без ранга: Panarthropoda
Надкласс: Шестиногие
Класс: Насекомые
Надотряд: Antliophora
Отряд: Двукрылые
Подотряд: Короткоусые
Инфраотряд: Stratiomyomorpha
Семейство: Львинки
Международное научное название

Stratiomyidae Latreille, 1804

Подсемейства
Wikispecies-logo.svg
Систематика
на Викивидах
Commons-logo.svg
Изображения
на Викискладе
ITIS 130150NCBI 34687EOL 9014FW 138724

Льви́нки[1][2][3] (лат. Stratiomyidae) — довольно крупное семейство двукрылых насекомых, насчитывающее около 2800 видов.

Описание

Тело уплощённое, часто окрашено в яркие цвета (нередко с металлическим отблеском), также имеют тонкие прозрачные крылья и имеют своеобразные усики (имеющие кольчатый последний членик).

Экология и местообитания

Личинки развиваются в почве, навозе и гниющей древесине. Покровы личинок пропитаны углекислым кальцием и служат хорошей защитой как для личинок, так и для куколки, которая образуется внутри личиночной шкурки.

Классификация

В состав семейства включают около 2800 видов, 385 родов и 12 подсемейств[4][5][6]:

Распространение

Встречаются повсеместно. В лесах северной части Евразии встречаются более ста видов.

См. также

Примечания

  1. Стриганова Б. Р., Захаров А. А. Пятиязычный словарь названий животных: Насекомые (латинский-русский-английский-немецкий-французский) / Под ред. д-ра биол. наук, проф. Б. Р. Стригановой. — М.: РУССО, 2000. — С. 318. — 1060 экз.ISBN 5-88721-162-8.
  2. Мамаев Б. М., Медведев Л. Н., Правдин Ф. Н. Определитель насекомых европейской части СССР. — М.: Просвещение, 1976. — С. 265. — 304 с.
  3. Горностаев Г. Н. Насекомые СССР. — Справочники-определители географа и путешественника. — М.: Мысль, 1970. — С. 314. — 372 с.
  4. Woodley N. E. Parhadrestiinae, a new subfamily for Parhadrestia James and Cretaceogaster Teskey (Diptera: Stratiomyidae) (англ.) // Systematic Entomology : Журнал. — 1986. — 8 August (vol. 11, no. 3). — P. 377—387. — ISSN 1365-3113.
  5. Fachin D. A. & De Assis-Pujol C. V. Family Stratiomyidae (англ.) // Zootaxa : Журнал. — 2016. — 14 June (vol. 4122, no. 1). — P. 312—341. — ISSN 1175-5326.
  6. Pape T., Blagoderov V. & Mostovski M. B. Order Diptera Linnaeus, 1758. In: Zhang Z.-Q. (Ed.) Animal biodiversity: An outline of higher-level classification and survey of taxonomic richness (англ.) // Zootaxa. — 2011. — No. 3148. — P. 222—229. — ISSN 1175-5334.
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Авторы и редакторы Википедии

Львинки: Brief Summary ( Russo )

fornecido por wikipedia русскую Википедию

Льви́нки (лат. Stratiomyidae) — довольно крупное семейство двукрылых насекомых, насчитывающее около 2800 видов.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Авторы и редакторы Википедии

ミズアブ科 ( Japonês )

fornecido por wikipedia 日本語
ミズアブ科 Sargus flavipes (Yellow-legged Centurion) - female.jpg
Sargus flavipes
分類 : 動物界 Animalia : 節足動物門 Arthropoda : 昆虫綱 Insecta : ハエ目(双翅目) Diptera 亜目 : ハエ亜目(短角亜目) Brachycera 下目 : アブ下目 Tabanomorpha 上科 : ミズアブ上科 Stratiomyoidea : ミズアブ科 Stratiomyidae
(Latreille, 1802) 英名 Soldier Fly[1] 亜科

本文参照

ミズアブ科(Stratiomyidae)は、ハエ目(双翅目)ハエ亜目(短角亜目)の分類群の一つ。世界で約400属2000種が記録されている[2]

なお単にミズアブというと、本科の種の総称、あるいは本科に属するミズアブ Stratiomys japonica のいずれかを指す。

形態[編集]

 src=
Stratiomys potamida
 src=
Stratiomys longicornis (幼虫)

体長は2-28mmと、小型種から大型種までさまざまである[3]。体型や体色、触角の形状などは種ごとに非常に多様で、双翅目の中でも形態的な多様性が高い分類群のひとつである[3]。一部の種はスズメバチなどハチに似た体色をもつことが知られる[3]

一部の種では、幼虫が水生生活をしている。

生態[編集]

訪花性を持つ種が多く見られる[4]。成虫は年1回発生するが、幼虫が羽化するまでに複数年を要する種もいる[4]。幼虫で越冬する種が多い[4]

分類[編集]

以下のような亜科が所属する。

人間との関係[編集]

アメリカミズアブの幼虫は生ゴミなどの有機物を分解するため、堆肥の生産のために利用されることがある[5]。しかし一方で生ゴミなどに発生するため、衛生害虫とされることもある。またアメリカミズアブの幼虫は死肉に発生するため、法医昆虫学的に重要な昆虫とされることもある[6]

またミズアブ科昆虫のは乾燥させて、の餌などに利用される[7]

脚注[編集]

  1. ^ Gillott (1995) p.276
  2. ^ Woodley, N.E. 1989. Family Stratiomyidae, pp. 301-320. In: Evenhuis, N.L. (ed.), Catalog of the Diptera of the Australasian and Oceanian regions. Bishop Museum Press, Honolulu & E.J. Brill, Leiden. 1155 pp.
  3. ^ a b c Norman E. Woodley 2009. Stratiomyidae (soldier flies). pp.521-550. In: B.V. Brown, A. Borkent, J.M. Cumming, D.M. Wood, N.E. Woodley, M. Zumbado eds. "Manual of Central American Diptera No.1" National Research Council (Canada) Research Press ISBN 978-0660198330
  4. ^ a b c 永冨(2005)p.1212
  5. ^ 普後一 (2007) アメリカミズアブで生ゴミ処理 現代農業 86(10), 213-215
  6. ^ Lord, W. D., Goff, M. L., Adkins, T. R., and Haskell, N. H. (1994). “The black soldier fly Hermetia illucens (Diptera: Stratiomyidae) as a potential measure of human postmortem interval: observations and case histories”. Journal of Forensic Sciences 39 (1): 215–222. doi:10.1520/JFS13587J. PMID 8113702.
  7. ^ JEFFERY K. TOMBERLIN, D. CRAIG SHEPPARD, AND JOHN A. JOYCE (2002) Selected Life-History Traits of Black Soldier Flies(Diptera: Stratiomyidae) Reared on Three Artificial Diets. Ann. Entomol. Soc. Am. 95(3): 379-386

参考文献[編集]

  • Cedric Gillott 1995. Entomology. Plenum. Pub. Corp. ISBN 978-0306449673
  • 永冨昭「ミズアブ科」pp.1211-1219 In: 川合禎次、谷田一三(共編)『日本産水生昆虫―科・属・種への検索』(2005年、東海大学出版会
 src= ウィキスピーシーズにミズアブ科に関する情報があります。  src= ウィキメディア・コモンズには、ミズアブ科に関連するカテゴリがあります。
 title=
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
ウィキペディアの著者と編集者
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia 日本語

ミズアブ科: Brief Summary ( Japonês )

fornecido por wikipedia 日本語

ミズアブ科(Stratiomyidae)は、ハエ目(双翅目)ハエ亜目(短角亜目)の分類群の一つ。世界で約400属2000種が記録されている。

なお単にミズアブというと、本科の種の総称、あるいは本科に属するミズアブ Stratiomys japonica のいずれかを指す。

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
ウィキペディアの著者と編集者
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia 日本語