Alosa tanaica és una espècie de peix de la família dels clupèids i de l'ordre dels clupeïformes.
Es troba a la Mar Negra, Mar de Màrmara i Mar d'Azov.[5]
Es troba amenaçada a nivell local al nord de la conca de la mar Negra degut a l'increment de la salinitat causada per l'extracció de l'aigua i les sequeres.[6]
Alosa tanaica, called in English the Azov shad or Black Sea shad, is a species of clupeid fish endemic to the Ponto-Caspian basin. It is an anadromous species, spawning in the lower reaches of rivers.[1] It is widespread in the eastern Black Sea, the Kerch Strait and the Sea of Azov.
The same common names (Black Sea shad, Azov shad) are used also for another species, Alosa maeotica.[2]
Alosa tanaica, called in English the Azov shad or Black Sea shad, is a species of clupeid fish endemic to the Ponto-Caspian basin. It is an anadromous species, spawning in the lower reaches of rivers. It is widespread in the eastern Black Sea, the Kerch Strait and the Sea of Azov.
The same common names (Black Sea shad, Azov shad) are used also for another species, Alosa maeotica.
Alosa tanaica es una especie de pez de la familia Clupeidae en el orden de los Clupeiformes.
• Los machos pueden alcanzar 20 cm de longitud total y 59 g de peso.[2][3]
Se encuentra en el Mar Negro, Mar de Mármara y Mar de Azov.
Alosa tanaica is een straalvinnige vissensoort uit de familie van haringen (Clupeidae).[2] De wetenschappelijke naam van de soort is voor het eerst geldig gepubliceerd in 1901 door Grimm.
De soort staat op de Rode Lijst van de IUCN als niet bedreigd, beoordelingsjaar 2008.[1]
Bronnen, noten en/of referenties
Alosa tanaica é uma espécie de peixe da família Clupeidae no ordem dos Clupeiformes.
• Os machos podem atingir 20 cm de comprimento total e 59 g de peso.[1][2]
Encontra-se no Mar Negro, Mar de Mármara e Mar de Azov.
Rizeafca (Alosa tanaica), sau rizafca, este un pește teleostean răpitor marin anadrom din Marea Neagră și Marea Azov care pătrunde pentru reproducere în lacurile litorale sau în cursurile inferioare ale fluviilor (Dunăre, Nistru, Prut, Nipru, Don , Kuban) din familia clupeidelor (Clupeidae) înrudit cu scrumbia. Este un relict ponto-caspic.
Are o lungimea obișnuită 20 cm, excepțională 25 cm și o greutatea obișnuită 50 g, excepțională 130 g. Corpul este alungit, comprimat lateral, abdomenul cu o carenă în muchie de cuțit acoperită cu 30-35 solzi înguști. Corpul mai înalt și mai comprimat lateral decât la celelalte scrumbii. Capul comprimat lateral are gura mare, așezată terminal și prevăzută cu dinți mărunți. Coloritul corpului este cenușiu-verzui sau albăstrui închis pe spate, iar pe laturi și abdomen alb-argintiu. Capul este aproape negru. Mai rar, se observă în urma marginii supero-posterioare a operculului până la 4-5 pete negre, rotunde, dispuse în linie, de fiecare latură a corpului.
Se hrănește cu larve de insecte, crustacei, pești mici (gingirică, hamsii), și cu alevinii altor pești. Depune icre pelagice în fluvii sau în lacurile litorale învecinate, în mai-iunie.
Are valoare economică mare, fiind pescuită în cantități apreciabile. Carnea de rizeafcă este mai puțin gustoasă, cu grăsimi între 3-4%, și se consumă sărată.
Alosa tanaica include câteva subspecii descrise în clasificările mai vechi sub denumirile [2]:
În România trăiește o subspecie Alosa caspia nordmanni, rizeafcă de Dunăre, endemică din Marea Neagră, descrisă de naturalistul român Antipa în 1904 [3].
Rizeafca (Alosa tanaica), sau rizafca, este un pește teleostean răpitor marin anadrom din Marea Neagră și Marea Azov care pătrunde pentru reproducere în lacurile litorale sau în cursurile inferioare ale fluviilor (Dunăre, Nistru, Prut, Nipru, Don , Kuban) din familia clupeidelor (Clupeidae) înrudit cu scrumbia. Este un relict ponto-caspic.
Are o lungimea obișnuită 20 cm, excepțională 25 cm și o greutatea obișnuită 50 g, excepțională 130 g. Corpul este alungit, comprimat lateral, abdomenul cu o carenă în muchie de cuțit acoperită cu 30-35 solzi înguști. Corpul mai înalt și mai comprimat lateral decât la celelalte scrumbii. Capul comprimat lateral are gura mare, așezată terminal și prevăzută cu dinți mărunți. Coloritul corpului este cenușiu-verzui sau albăstrui închis pe spate, iar pe laturi și abdomen alb-argintiu. Capul este aproape negru. Mai rar, se observă în urma marginii supero-posterioare a operculului până la 4-5 pete negre, rotunde, dispuse în linie, de fiecare latură a corpului.
Se hrănește cu larve de insecte, crustacei, pești mici (gingirică, hamsii), și cu alevinii altor pești. Depune icre pelagice în fluvii sau în lacurile litorale învecinate, în mai-iunie.
Are valoare economică mare, fiind pescuită în cantități apreciabile. Carnea de rizeafcă este mai puțin gustoasă, cu grăsimi între 3-4%, și se consumă sărată.
Alosa tanaica include câteva subspecii descrise în clasificările mai vechi sub denumirile :
Alosa caspia nordmanni (Antipa, 1904), Marea Neagră (partea de vest). Alosa caspia palaeostomi (Sadowsky, 1934), Marea Neagră (partea de sud-est). Alosa caspia tanaica (Grimm, 1901), Marea Azov și părțile adiacente de est a Mării NegreÎn România trăiește o subspecie Alosa caspia nordmanni, rizeafcă de Dunăre, endemică din Marea Neagră, descrisă de naturalistul român Antipa în 1904 .
Пузанок азовський (Alosa tanaica) — вид оселедців, поширений в Азовському морі і в східній половині Чорного моря, на захід до Карадага і на південь до Батумі.
Довжина до 20 см, звичні 14—16 см, зябрових тичинок 62—85. Зимує в Чорному морі поблизу кавказького узбережжя.
Напівпрохідна риба, що розмножується в низинах річок. Через Керченську протоку проходить весною, в березні-квітні, а восени йде назад, на зимівлю. У квітні входить для ікрометання в пониззя Дону, Кубані, частково в Таганрозьку затоку перед гирлом Дону. Нерест відбувається з початку травня до початку липня. Статевої зрілості досягає в два роки, рідше в однорічному віці. Риба, що віднерестилася, скачується в пониззя Дону, в Таганрозьку затоку.
Пузанок азовський (Alosa tanaica) — вид оселедців, поширений в Азовському морі і в східній половині Чорного моря, на захід до Карадага і на південь до Батумі.
Довжина до 20 см, звичні 14—16 см, зябрових тичинок 62—85. Зимує в Чорному морі поблизу кавказького узбережжя.
Напівпрохідна риба, що розмножується в низинах річок. Через Керченську протоку проходить весною, в березні-квітні, а восени йде назад, на зимівлю. У квітні входить для ікрометання в пониззя Дону, Кубані, частково в Таганрозьку затоку перед гирлом Дону. Нерест відбувається з початку травня до початку липня. Статевої зрілості досягає в два роки, рідше в однорічному віці. Риба, що віднерестилася, скачується в пониззя Дону, в Таганрозьку затоку.
