Aristolochia clematitis L., (Mărul lupului), este o specie de plantă erbacee, perenă, glabră și cu miros neplăcut, care crește în locuri cultivate și în tufișuri.
Este cunoscută în limbaj comun, în afară de mărul lupului, și ca ,
Are acțiune purgativă drastică. De asemenea, are acțiune puternic emenagogă și ocitocică. Cercetările recente nu mai recomandă substanțele active din această plantă, deoarece s-a constatat că au acțiune carcinogenă (favorizează dezvoltarea celulelor canceroase). Nu se mai recomandă nici extern.[1]
Se înmulțește prin semințe.
Este frecventă ca buruiană în vii și livezi, în câmpurile cultivate și pe marginea drumurilor, (mai ales în județele: Arad, Bistrița-Năsăud, Caraș-Severin, Cluj, Mureș, Sibiu, Timiș, Mehedinți, Dolj, Gorj, Vâlcea, Ialomița, Ilfov, Prahova, Bacău, Galați, Iași, Neamț, Vaslui).
Mai nou se crede că reprezintă cauza a mii de cazuri de insuficiență renală din România, Bulgaria, Serbia, Bosnia și Herzegovina și Croația unde se crede că planta este consumată neintenționat prin făină contaminată.[2][3]
Planta nu se folosește nici intern, nici extern.[1]
Planta nu se recomandă sub nicio formă. S-au semnalat numeroase intoxicări cu preparate din această plantă recomandate de impostori în "vindecarea tuturor formelor de cancer". În caz de intoxicații cu această plantă, se fac spălături stomacale cu cărbune activ, tanin 2%, diuretice, multe lichide și opiacee.[4]
Aristolochia clematitis L., (Mărul lupului), este o specie de plantă erbacee, perenă, glabră și cu miros neplăcut, care crește în locuri cultivate și în tufișuri.
