Agaricus sin. Psalliota este un gen de ciuperci al încrengăturii Basidiomycota în ordinul Agaricales din familia Agaricaceae. Tipul de specie este Agaricus campestris (ciuperca de bălegar). În întreaga lume există mai mult de 200 de soiuri, iar în Europa se găsesc aproximativ 60 de specii. Acolo bureții sunt aproape cu toții comestibili, cu excepția lui Agaricus placomyces (ciuperca bibilicilor)[2] și Agaricus xanthodermus[3] (ciuperca albă),[4] care nu sunt foarte grav otrăvitori sau cu necomestibilul Agaricus bernardii.[5] Din Agaricus campestris a fost cultivat apoi produsul industrial Agaricus bisporus, global cel mai consumat Agaricus, cunoscut și sub denumirea de Champignon de Paris. Tipul de specie este Agaricus campestris.
În anul 1753, renumitul om de știință suedez Carl von Linné a circumscris inițial în lucrarea sa Species plantarum un mare gen de ciuperci sub numele Agaricus.[6] Micologul german Paul Kummer l-a redenumit, în dependență de Elias Magnus Fries, în cartea sa Der Führer in die Pilzkunde din anul 1871 în Psalliota.[7]
Toate celelalte denumiri ca Amanita Dill. ex Boehm. (1760), Fungus Tourn. ex Adans. (1763), Hypophyllum Paulet (1793), Myces Paulet (1808) sau Pratella (Pers.) ex Gray (1821) pot fi neglijate.[1]
În combinație cu schimbul denumirilor de soiuri ai genului Agaricus în Psalliota de către Claude Casimir Gillet (1806-1896) în primul volum al operei sale Les Hyménomycètes, ou, Description de tous les champignons (fungi), qui croissent en France, [8] această taxonomie a jucat un rol important în anii 80 și 90 al secolului a XX-lea, când mulți micologi au schimbat numele Agaricus în Psalliota, între ei și micologul italian Bruno Cetto.[9]
Între timp, genul duce din nou vechia desemnare a lui Linné.
Acest mare gen este momentan împărțit în șapte secții (precum mai multe subsecții), care sunt:
Pentru lista completă a speciilor de gen Agaricus vezi sub rubrica Legături externe nr. 2.
Agaricus campestris
Agaricus augustus
Agaricus bernardii
Agaricus bitorquis
Agaricus dulcidulus
Agaricus silvaticus
Agaricus.placomyces
Agaricus xanthodermus
În ciuda mulțimii de specii reprezentate de acest gen, bureții au câteva însușiri comune: Ei sunt eterogeni, de formă pileată (adică, cu pălărie și lamele). Cuticula pălăriei este netedă, adesea oară solzoasă sau cu fulgi datorit restului de văl parțial. Din aceeași pricină piciorul poartă la mijloc mereu un inel deseori bătător la ochi, simplu sau dublu. Tija albă sau albuie este întotdeauna conectată central cu pălăria. Lamelele sunt lungi, aglomerate, strâmte și libere, la început de culorit gri deschis sau roz, trecând apoi la brun-purpuriu, brun-negricios sau negru-violet în bătrânețe. Carnea este, cu excepția secției Minores, compactă, cărnoasă, pe măsura avansării în vârstă moale.[18]
În detaliu::[19][20][21][22][23]
Aceste ciuperci au un conținut de apă de 91%, în timp ce conținutul de grăsime se află sub 1%, acel de proteine la 3%, iar cantitatea de zahăr la 0,8%. Ele sunt cu drept considerate sărace în calorii: 100 g conțin numai 19 kcal. De asemenea, ele conțin aminoacizi esențiali, vitaminele B, C, D, E, K, biotină precum mineralele potasiu, fier fosfor și zinc. Aceste indicații reprezintă valori medii care se referă la bureții cultivați, disponibili în comerț. Pentru bureții sălbatici contează însă valori asemănătoare.[25][26]
Agaricus bisporus este cel mai important burete comestibil cultivat în întreaga lume. El a fost crescut pentru prima dată la Paris de Olivier de Serres (1539-1619) pe vremea regelui Ludovic al XIII-lea al Franței. Au urmat Agaricus bitorquis, care efectuează carne mai tare precum șampinionul brun, derivat din Agaricus silvaticus.[27][28] Agaricus subrufescens sin. Agaricus blazei este un șampinion cultivat în Orientul Îndepărtat și America de Sud datorită proprietăților medicinale vestite, ce i se atribuie din vechi timpuri, între altele împotriva cancerului. El se folosește în medicina alternativă.[29] Dar dovezi științifice lipsesc până astăzi.[30]
Materiale media legate de Agaricus la Wikimedia Commons
Agaricus sin. Psalliota este un gen de ciuperci al încrengăturii Basidiomycota în ordinul Agaricales din familia Agaricaceae. Tipul de specie este Agaricus campestris (ciuperca de bălegar). În întreaga lume există mai mult de 200 de soiuri, iar în Europa se găsesc aproximativ 60 de specii. Acolo bureții sunt aproape cu toții comestibili, cu excepția lui Agaricus placomyces (ciuperca bibilicilor) și Agaricus xanthodermus (ciuperca albă), care nu sunt foarte grav otrăvitori sau cu necomestibilul Agaricus bernardii. Din Agaricus campestris a fost cultivat apoi produsul industrial Agaricus bisporus, global cel mai consumat Agaricus, cunoscut și sub denumirea de Champignon de Paris. Tipul de specie este Agaricus campestris.
_(19341405816).jpg)
