Ponticola eurycephalus és una espècie de peix de la família dels gòbids i de l'ordre dels perciformes.
Els mascles poden assolir els 20 cm de longitud total.[3][4]
Es troba a la Mar Negra i Mar d'Azov.[3]
Ponticola eurycephalus és una espècie de peix de la família dels gòbids i de l'ordre dels perciformes.
The mushroom goby (Ponticola eurycephalus) is a species of goby native to the Black Sea where it can be found along the coasts from Bulgaria to the Crimea. Mostly a species of marine and brackish waters, it is known to enter fresh waters in the delta of the Danube River. This species prefers inshore waters with rocks or fallen trees. This species can reach a length of 20 centimetres (7.9 in) TL.[2]
The mushroom goby (Ponticola eurycephalus) is a species of goby native to the Black Sea where it can be found along the coasts from Bulgaria to the Crimea. Mostly a species of marine and brackish waters, it is known to enter fresh waters in the delta of the Danube River. This species prefers inshore waters with rocks or fallen trees. This species can reach a length of 20 centimetres (7.9 in) TL.
Ponticola eurycephalus es una especie de peces de la familia de los Gobiidae en el orden de los Perciformes.
Los machos pueden llegar alcanzar los cm de longitud total.[1][2]
Se encuentra en el Mar Negro y Mar de Azov.
Es inofensivo para los humanos.
Ponticola eurycephalus es una especie de peces de la familia de los Gobiidae en el orden de los Perciformes.
Ponticola eurycephalus Ponticola generoko animalia da. Arrainen barruko Actinopterygii klasean sailkatzen da, Gobiidae familian.
Ponticola eurycephalus Ponticola generoko animalia da. Arrainen barruko Actinopterygii klasean sailkatzen da, Gobiidae familian.
Ponticola eurycephalus is een straalvinnige vissensoort uit de familie van de grondels (Gobiidae).[1] De wetenschappelijke naam van de soort is voor het eerst geldig gepubliceerd in 1874 door Kessler.
Bronnen, noten en/of referentiesGuvidul cu cap mare (Ponticola eurycephalus) este un pește mic marin și dulcicol, din familia gobiide, care trăiește pe fundurile pietroase în mare aproape de țărm, în lagune salmastre, estuare și cursurile inferioare ale râurilor mari. Intră rar în apele dulci. Este răspândit în bazinele Mării Azov și nordului Mării Negre din Bulgaria până în estul Crimeei, în apele dulci numai în Delta Dunării. În România în Delta Dunării: pe șenalul Dunării, de la vărsare și până la cca. 5 km amonte de orașul Tulcea [1]. În Republica Moldova semnalat sporadic în lacul Cuciurgan, limanul și delta Nistrului, și în albia sectorului de mijloc a Nistrului (orașul Soroca).
Guvidul cu cap mare (Ponticola eurycephalus) este un pește mic marin și dulcicol, din familia gobiide, care trăiește pe fundurile pietroase în mare aproape de țărm, în lagune salmastre, estuare și cursurile inferioare ale râurilor mari. Intră rar în apele dulci. Este răspândit în bazinele Mării Azov și nordului Mării Negre din Bulgaria până în estul Crimeei, în apele dulci numai în Delta Dunării. În România în Delta Dunării: pe șenalul Dunării, de la vărsare și până la cca. 5 km amonte de orașul Tulcea . În Republica Moldova semnalat sporadic în lacul Cuciurgan, limanul și delta Nistrului, și în albia sectorului de mijloc a Nistrului (orașul Soroca).
Потилиця повністю вкрита лускою; луска циклоїдна. Висота голови на рівні очей трохи менше або дорівнює ширині. Міжорбітальний простір становить 0,4-0,6 діаметра ока. Кут щелепи нижче передньої чверті ока. Рило становить 1,3-1,5 орбіти. Верхня губа помірно розширюється ззаду. Черевний присосок складає три чверті довжини черева, передня мембрана з великими, кутовими, бічними лопатями, до 0,4 ширина заднього краю. Висота хвостового стебла 0,8-0,9 його довжини. D1 VI (V-VII); D2 I + 17-19 (16-20); AI + 13-14 (12-15), Р 19-20 (18-21). Лусок у бічній лінії 63-71 (58-74). Хребців 34 (33-35). Колір темний, з блідим смужкою по краю другого спинного плавця. Сягає довжини до 20 см.
Бичок рудий поширений в Чорному морі біля узбережжя Болгарії, Румунії, Кавказу, гирлі Дону. В Україні поширений у північно-західній частині Чорного моря, біля Одеси, в лиманах Березанському, Бузькому, в Керченській протоці, біля Кримського узбережжя[2].
Вид був виключений з Червоної книги України у 2009 році[3].