Acul de mare (Syngnathus acus, Linnaeus, 1758)[1] este o specie de pește marin din familia Singnatidelor (Syngnathidae) și subfamilia Syngnathinae.
Are corpul foarte alungit, de până la 35 cm și subțire, în formă de andrea acoperit cu plăci osoase. Trunchiul în formă transversală are forma unui patrulater. Capul este îngust și mic, cu botul ascuțit și relativ scurt, turtit puțin la vârf. Regiunea caudală este lungă și se termină cu o înotătoare mică, în formă de mătură și nu este diferențiată în lobi. Masculii au partea ventrală a regiunii caudale două pliuri laterale, ce formează o cameră incubatoare specială. Pe spate este prezentă o singură înotătoare dorsală relativ lungă. Înotătoarele pectorale sunt scurte. Coloritul general este cenușiu-verzui.
Reproducerea este târzie, realizându-se vara. Femela depune ovulele (icrele) 40-60 la număr, în punga incubatoare a masculului, unde are loc clocirea. Perioada de incubație poate dura până la 15 zile. Alevinii la momentul eclozării au o lungime de 18-21 mm.
Se întâlnește în Marea Neagră, Marea Caspică, Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic; trăiește în regiunile litorale, printre alge, ținându-se în poziție verticală, fapt care îl face să rămână neobservat de către răpitori. Nu are importanță economică.
Este o specie cu plasticitate ecologică vastă, populând atât apele sărate, cât și cele dulci. Evită apele dulci curgătoare, deoarece nu poate înota împotriva curentului. În cursul zilei stă ascuns în vegetația acvatică. Se hrănește cu crustacee inferioare, rotifere, larve de insecte.
În Dicționarul Enciclopedic Român 1962, această specie apare cu denumirea Syngnathus rubescens[3] care este o denumire sinonimă a denumirii acceptate actualmente, Syngnathus acus[1].
Acul de mare (Syngnathus acus, Linnaeus, 1758) este o specie de pește marin din familia Singnatidelor (Syngnathidae) și subfamilia Syngnathinae.
