Els triquiúrids (Trichiuridae) són una família de peixos d'aigua marina i salabrosa pertanyent a l'ordre dels perciformes.[2]
Del grec thrix (cabell) i oura (cua).[3]
Té lloc durant tot l'any en aigües càlides i les larves i els ous són pelàgics.[7]
Són peixos depredadors voraços, els quals es nodreixen de peixos, calamars i crustacis.[5][7]
Es troba a les aigües temperades i tropicals dels oceans Atlàntic, Índic i Pacífic. Generalment, habiten les aigües fondes de la plataforma continental i el seu declivi.[4][5]
Són peixos valuosos com a aliment i els gèneres Trichiurus, Lepidopus i Aphanopus són explotats comercialment.[7] Així, per exemple, se'n troben regularment als mercats de les illes portugueses de l'Atlàntic.[8]
Alguns d'aquests peixos es coneixen com a peixos sabre a causa de llur forma, que recorda a la fulla d'un sabre per la forma i el color metàl·lic sovint brillant. A Sicília es coneixen amb el nom comú de Spatola (espàtula).
Els triquiúrids (Trichiuridae) són una família de peixos d'aigua marina i salabrosa pertanyent a l'ordre dels perciformes.
Haarschwänze (Trichiuridae) sind eine Familie von Raubfischen, die in den wärmeren Bereichen von Atlantik, Pazifik und Indischem Ozean in den tieferen Zonen leben. Es gibt 47 Arten in zehn Gattungen und drei Unterfamilien.
Haarschwänze werden je nach Art 18 Zentimeter bis 2,30 Meter lang. Sie haben einen langen, bandförmigen, seitlich stark abgeflachten Körper. Die mit Fangzähnen besetzte Mundspalte reicht bis zu den Augen, der Unterkiefer des spitzen Mauls steht vor. Die Rückenflosse erstreckt sich fast über den gesamten Körper, die Schwanzflosse ist klein und gegabelt, oder sie fehlt, die Bauchflosse ist zu einem Stachel reduziert, die Afterflosse fehlt meist. Die Tiere haben keine Schuppen. Vor den Augen liegt nur je ein äußeres Nasenloch. Die Wirbelzahl liegt bei 98 bis 192.
Bei der Unterfamilie Aphanopodinae ist die Schwanzflosse klein und gegabelt. Die kleine Bauchflosse hat einen schuppenartigen Stachel und einen rudimentären weichen Flossenstrahl. Teilweise verlieren adulte Tiere die Bauchflossen. Die lange Rückenflosse ist durch einen Einschnitt in den von 38 bis 46 Flossenstrahlen gestützten hartstrahligen und den weichstrahligen Teil geteilt.
Bei der Unterfamilie Lepidopodinae (= Lepidopinae) ist die Schwanzflosse klein und gegabelt oder nicht vorhanden. Die Bauchflossen sind rudimentär. Die lange Rückenflosse ist ungeteilt und hat drei bis zehn Flossenstacheln. Die Seitenlinie fällt hinter den Brustflossen stufenweise ab.
Bei der Unterfamilie Trichiurinae fehlen Schwanzflosse und Hypuralia, Bauchflossen und Beckengürtel. Die lange Rückenflosse ist ungeteilt und hat drei oder vier Flossenstacheln. Die Seitenlinie fällt hinter den Brustflossen plötzlich ab und verläuft dann nah an der Bauchseite.
Es sind verschiedene fossile Haarschwänze bekannt, darunter Eutrichiurus delheidi aus dem Oligozän von Wiesloch (Baden) und eine Lepidopus-Art aus dem Pliozän von Licata (Sizilien).[1]
Haarschwänze (Trichiuridae) sind eine Familie von Raubfischen, die in den wärmeren Bereichen von Atlantik, Pazifik und Indischem Ozean in den tieferen Zonen leben. Es gibt 47 Arten in zehn Gattungen und drei Unterfamilien.
Frischer Degenfisch
The cutlassfishes are about 45 species of predatory fish in the family Trichiuridae of the order Scombriformes found in seas throughout the world. Fish of this family are long, slender, and generally steely blue or silver in colour, giving rise to their name. They have reduced or absent pelvic and caudal fins, giving them an eel-like appearance, and large fang-like teeth.[1]
Some of the species are known as scabbardfishes or hairtails; others are called frostfishes because they appear in late autumn and early winter, around the time of the first frosts.
This list of species follows FishBase:[2]
The cutlassfishes are about 45 species of predatory fish in the family Trichiuridae of the order Scombriformes found in seas throughout the world. Fish of this family are long, slender, and generally steely blue or silver in colour, giving rise to their name. They have reduced or absent pelvic and caudal fins, giving them an eel-like appearance, and large fang-like teeth.
Some of the species are known as scabbardfishes or hairtails; others are called frostfishes because they appear in late autumn and early winter, around the time of the first frosts.
Los sables o triquiúridos (Trichiuridae) son una familia de peces marinos incluida en el orden Perciformes, distribuidos por los océanos Atlántico, Índico y Pacífico.[1] Su nombre procede del griego: thrix (pelo) + oura (cola, caudal).[2]
Tienen el cuerpo extremadamente alargado y fuertemente comprimido lateralmente, las mandíbulas tienen dientes de tipo colmillo.[1] La aleta dorsal es muy larga, extendiéndose a todo lo largo del cuerpo, con la parte de radios blandos más larga que la parte con espinas, distinguibles ambas por una muesca en algunas especies; la aleta caudal es pequeña, algunas veces ausente; la aleta pectoral se inserta por la parte baja del cuerpo; la aleta pectoral, si está presente, es casi vestigial.[1]
Aparece por primera vez en el registro fósil durante el Eoceno, en el Terciario inferior.[3]
Algunos de ellos suelen ser comestibles, especialmente la especie Trichiurus lepturus, la cual se conoce en Venezuela con el nombre de tajalí.
Existen unas 44 especies en 10 géneros, agrupados en tres subfamilias:
Los sables o triquiúridos (Trichiuridae) son una familia de peces marinos incluida en el orden Perciformes, distribuidos por los océanos Atlántico, Índico y Pacífico. Su nombre procede del griego: thrix (pelo) + oura (cola, caudal).
Tienen el cuerpo extremadamente alargado y fuertemente comprimido lateralmente, las mandíbulas tienen dientes de tipo colmillo. La aleta dorsal es muy larga, extendiéndose a todo lo largo del cuerpo, con la parte de radios blandos más larga que la parte con espinas, distinguibles ambas por una muesca en algunas especies; la aleta caudal es pequeña, algunas veces ausente; la aleta pectoral se inserta por la parte baja del cuerpo; la aleta pectoral, si está presente, es casi vestigial.
Aparece por primera vez en el registro fósil durante el Eoceno, en el Terciario inferior.
Algunos de ellos suelen ser comestibles, especialmente la especie Trichiurus lepturus, la cual se conoce en Venezuela con el nombre de tajalí.
Sable-arrain (Trichiuridae) arrain pertziformeen familia baten izen arrunta da, mundu osoko ozeanoetan bizi dena.[1]
Hona hemen FishBasek proposatzen duen espezieen zerrenda:
Hona hemen familiaren barruan dauden generoen bilakaera:[4]
Sable-arrain (Trichiuridae) arrain pertziformeen familia baten izen arrunta da, mundu osoko ozeanoetan bizi dena.
Huotrakalat (Trichiuridae) on ahvenkaloihin kuuluva heimo. Heimon lajeja tavataan lämpimistä valtameristä.
Varhaisimmat huotrakalojen heimoon kuuluvien lajien fossiilit on ajoitettu eoseenikaudelle. Huotrakalojen heimoon kuuluu 10 sukua ja 45 lajia. Heimo jaetaan, kolmeen alaheimoon, jotka ovat Aphanopodinae, Lepidopodinae ja Trichiurinae. Eniten lajeja kuuluu Aphanopodinae-alaheimoon. Huotrakaloihin kuuluvia lajeja ovat muun muassa mustahuotrakala (Aphanopus carbo), hopeahuotrakala (Lepidopus caudatus) ja huotrakala (Trichiurus lepturus).[2][1]
Huotrakalalajit ovat suurikokoisia kaloja ja voivat saavuttaa 1–2 metrin pituuden. Kaikille lajeille on tyypillistä, että ruumis on pitkulainen ja nauhamainen. Selkäevä on hyvin pitkä ja ulottuu koko ruumiin pituudelle. Eri alaheimojen lajit eroavat toisistaan vatsa- ja pyrstöeviensä perusteella. Aphanopodinae-alaheimoon kuuluvilla kaloilla pyrstöevä on pieni ja haarautunut ja vatsaevä muodostuu yhdestä piikistä, Lepidopodinae-alaheimon lajeilla pyrstöevä voi joko olla tai puuttua ja vatsaevät ovat alkeelliset, Trichiurinae-alaheimon lajeilla ei ole pyrstö- eikä vatsaeviä, mutta selkäevä on pidentynyt kalan peräpäästä siimamaiseksi. Huotrakalojen hampaat ovat kookkaat ja torahammasmaiset. Huotrakalalajit ovat suomuttomia ja väritykseltään tyypillisesti hopeanharmaita.[2][1][3]
Huotrakalalajeija tavataan Atlantin, Intian valtameren ja Tyynenmeren alueilta. Ne elävät lämpimissä vesissä aivan merenpinnan läheisyydestä aina 1 600 metrin syvyyteen asti. Lajit ovat petokaloja, joiden ravinto koostuu kaloista, kalmareista ja äyriäisitä. Monet heimon lajeista ovat hyviä ruokakaloja ja niitä myös kalastetaan kaupallisesti ja myydään tyypillisesti tuoreena, pakastettuna tai suolattuna.[2][1][3]
Huotrakalat (Trichiuridae) on ahvenkaloihin kuuluva heimo. Heimon lajeja tavataan lämpimistä valtameristä.
Les Trichiuridae sont une famille de poissons du sous-ordre des Scombroidei, caractérisés par une forme très allongée (filiformes).
Ce sont des poissons caractérisés par un corps très allongé et comprimé latéralement (d'où leur appellation de « poissons sabres »). Ils ont des dents effilées et, un os maxillaire dissimulé par les préorbitaux. La nageoire dorsale est très longue (s'étendant tout le long du corps), soutenue par des rayons mous sur plus de la moitié de sa longueur, et par des épines dures sur la partie restante après une petite dépression chez certaines espèces. La nageoire caudale est réduite, ou absente. Les nageoires pectorales sont basses. la nageoire pelvienne, quand elle est présente, est réduite à une épine ressemblant à une écaille et un rayon mou vestigial. Ces poissons ont entre 58 et 192 vertèbres (34-53 + 24-151)[2].
Plusieurs espèces font l'objet d'une pêche intensive, et sont commercialisées sous le nom de « [poisson] sabre ». Cependant, leur croissance étant lente les stocks sont en cours d'effondrement.
Selon World Register of Marine Species (3 juin 2015)[2] :
Les Trichiuridae sont une famille de poissons du sous-ordre des Scombroidei, caractérisés par une forme très allongée (filiformes).
A dos triquiúridos (Trichiuridae) é unha familia de peixes teleósteos mariños da orde dos perciformes, e suborde dos escombroideos.[1]
Os peixes desta familia son longos, delgados e xeralmente de cores azulada ou prateada. Reduciron considerablemente as aletas pelvianas e a caudal (que ás veces están ausentes), o que lles dá un aspecto similar a unha anguía. Son depredadores, e a súa boca é grande e está armada con dentes longos e afiados.[2]
A familia comprende unhas 40 especiess distribuídas polos océanos Atlántico, Índico e Pacífico.[3]
A súa antigüidade nos mares da Terra remóntase ao eoceno.[4][5]
Teñen o corpo extremadamente alongado e fortemente comprimido lateralmente,[6] ao que deben o nome vulgar de sabres,[7][8] ou peixes sabre.[9]
Depredadores, a súa boca e grande, e nas mandíbulas teñen longos dentes afiados de tipo cairo.[3][6]
A aleta dorsal é moi longa, estendéndose todo ao longo do corpo, coa parte de raios brandos máis longa que a parte con raios espiñentos, distinguíbeis ambas as partes por unha marca nalgunhas especies. A aleta caudal é pequena, e algunhas veces está ausente. As aletas pectorais insírense na parte baixa do corpo, e as aletas pectorais, de estaren presentes, son case vestixiais.[3]
Só presentan unha narina a cada lado do fociño.[6]
Algúns deles son comestíbeis, especialmente a especie Trichiurus lepturus.
A familia foi descrita en 1810 polo naturalista estadounidense de orixe franco-xermana-italiana Constantine Samuel Rafinesque,[1] na súa obra Indice d'ittiologia Siciliana: ossia, Catalogo metodico dei nomi Latini, Italiani, e Siciliani dei pesci che si rinvengono in Sicilia disposti secondo un metodo naturale e seguito da un appendice che contiene la descrizione di alcuni nuovi pesci Siciliani / opuscolo del Signore C. S. Rafinesque Schmaltz, impreso en Messina por Giovanni del Nobolo.
O nome da familia, Trichiuridae, está formado polos elementos do latín científico thichi- e -ur-, tirados da raíz do xenitivo do nome do grego antigo θρίξ τριχός thríx, trichós "pelo", "cabelo", e a voz οὐρά ourá, "cola", coa desinencia -idae, "semellantes", plural de -ideus e derivada do grego antigo ειδης eidēs, de είδος eídos, "aspecto", "aparencia", propia dos nomes das familias de animais.
Segundo o WoRMS e o ITIS, a familia comprende 10 xéneros, agrupados en tres subfamilias:[1][10]
Familia Trichiuridae
Apareceron por primeira vez no rexistro fósil durante o eoceno, no terciario inferior.[4][5]
Nas augas galegas son frecuentes as especies Lepidopus caudatus (Euphrasen, 1788) e Trichiurus lepturus Linnaeus, 1758.[9]
A dos triquiúridos (Trichiuridae) é unha familia de peixes teleósteos mariños da orde dos perciformes, e suborde dos escombroideos.
Os peixes desta familia son longos, delgados e xeralmente de cores azulada ou prateada. Reduciron considerablemente as aletas pelvianas e a caudal (que ás veces están ausentes), o que lles dá un aspecto similar a unha anguía. Son depredadores, e a súa boca é grande e está armada con dentes longos e afiados.
A familia comprende unhas 40 especiess distribuídas polos océanos Atlántico, Índico e Pacífico.
A súa antigüidade nos mares da Terra remóntase ao eoceno.
I Trichiuridae sono una famiglia di pesci ossei marini (poche specie di acqua salmastra) dell'ordine Perciformes.
I Trichiuridae sono diffusi in tutti gli oceani[1]. La maggior parte delle specie è legata ad ambienti tropicali e subtropicali[2].
La maggior parte delle specie è batipelagica ma alcune popolano acque costiere fino a penetrare (poche specie) in acqua salmastra[2].
La caratteristica più saliente dei membri di questa famiglia è il corpo nastriforme, molto allungato e compresso lateralmente (da cui il nome di "pesce bandiera" o "pesce sciabola" dato in Italia alla specie Lepidopus caudatus). Le mascelle sono forti e allungate, fornite di lunghi denti caniniformi; la mascella inferiore è più lunga della superiore. La pinna dorsale è lunghissima e di altezza quasi costante; può esserci una tacca incavata tra la parte a raggi spiniformi e quella a raggi molli (di solito più lunga). La pinna anale è di solito breve e in alcune specie assente. La pinna caudale è piccola e biloba quando non del tutto assente come nel genere Trichiurus: in tal caso la parte posteriore del corpo termina con un prolungamento filiforme. Le pinne ventrali o sono scomparse o sono ridotte ad una formazione a forma di squama. Le pinne pettorali sono inserite nella parte ventrale del corpo. Il corpo è privo di scaglie[1][2].
Le dimensioni variano da specie a specie, dalla più piccola Benthodesmus suluensis che misura 18 cm alla grande Assurger anzac che raggiunge i 250 cm[3].
I Trichiuridae sono una famiglia di pesci ossei marini (poche specie di acqua salmastra) dell'ordine Perciformes.
Kalavijinės (lot. Trichiuridae, angl. Cutlassfishes, vok. Haarschwänze) – ešeržuvių (Perciformes) būrio žuvų šeima. Kūnas labai ilgas ir plokščias, iki 2 m ilgio, blizgantis ar melsvas. Paplitusios Indijos ir Ramiajame vandenynuose. Gyvena priedugnyje.
Šeimoje yra apie 40 rūšių.
Kalavijinės (lot. Trichiuridae, angl. Cutlassfishes, vok. Haarschwänze) – ešeržuvių (Perciformes) būrio žuvų šeima. Kūnas labai ilgas ir plokščias, iki 2 m ilgio, blizgantis ar melsvas. Paplitusios Indijos ir Ramiajame vandenynuose. Gyvena priedugnyje.
Šeimoje yra apie 40 rūšių.
De haarstaarten (Trichiuridae) vormen een familie van baarsachtige vissen. De haarstaarten worden aangetroffen in zeeën over de gehele wereld en zijn lange, slanke vissen die over het algemeen staalblauw of zilver van kleur zijn.
De volgende geslachtenlijst is gebaseerd op FishBase[2], de onderverdeling in onderfamilies is gebaseerd op Nelson[1]:
De haarstaarten (Trichiuridae) vormen een familie van baarsachtige vissen. De haarstaarten worden aangetroffen in zeeën over de gehele wereld en zijn lange, slanke vissen die over het algemeen staalblauw of zilver van kleur zijn.
Trådstjerter er en familie av makrellfisker.
De er langstrakte og tynne. Kroppen er sammentrykt fra siden og smalner av bakover. Det er én lang ryggfinne fra hodet til halen. Lengden på gattfinnen varierer. Halefinne og bukfinner er små, eller mangler helt. Huden har ikke skjell.
Trådstjertene er utbredt i alle verdenshav i tempererte og tropiske områder. De lever pelagisk på middels dyp og kommer sjelden inn over kontinentalsokkelen.
Alle disse artene er funnet som tilfeldige gjester i norske farvann.
Trådstjerter er en familie av makrellfisker.
De er langstrakte og tynne. Kroppen er sammentrykt fra siden og smalner av bakover. Det er én lang ryggfinne fra hodet til halen. Lengden på gattfinnen varierer. Halefinne og bukfinner er små, eller mangler helt. Huden har ikke skjell.
Trådstjertene er utbredt i alle verdenshav i tempererte og tropiske områder. De lever pelagisk på middels dyp og kommer sjelden inn over kontinentalsokkelen.
Pałaszowate[2], wstęgowce[2] (Trichiuridae) - rodzina drapieżnych, morskich ryb okoniokształtnych.
Ocean Spokojny, Atlantyk i Ocean Indyjski
Ciało silnie wydłużone i bocznie spłaszczone, bez łusek. Płetwa grzbietowa na niemal całej długości ciała. Oczy duże. Otwór gębowy zaopatrzony w ostre zęby.
Pałaszowate są aktywne w nocy. Polują na inne ryby w wodach przypowierzchniowych. Gatunki z rodzaju Aphanopus i Benthodesmus są rybami głębokowodnymi.
Rodzaje zaliczane do tej rodziny [3] są zgrupowane w podrodzinach Aphanopodinae, Lepidopinae, Trichiurinae:
Aphanopus — Assurger — Benthodesmus — Demissolinea — Eupleurogrammus — Evoxymetopon — Lepidopus — Lepturacanthus — Tentoriceps — Trichiurus
Pałaszowate, wstęgowce (Trichiuridae) - rodzina drapieżnych, morskich ryb okoniokształtnych.
Triquiurídeos (Trichiuridae)[1] é uma família de peixes da subordem Scombroidei.
Esta lista segue o FishBase:
Triquiurídeos (Trichiuridae) é uma família de peixes da subordem Scombroidei.
Trihiuridele sau peștii sabie (Trichiuridae) sunt o familia de pești teleosteeni marini bentopelagici, de talie mijlocie sau mare (până la 1-2 m lungime), răspândiți în apele adânci din regiunile temperate, subtropicale și tropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific. Au corpul extrem de alungit, puternic comprimat, în formă de panglică, efilat (lung și subțire) în partea posterioară. Pielea este goală, fără solzi. Gura mare, neprotractilă, este înarmată cu dinți puternici pe ambele fălci. Falca inferioară este proeminentă. Au o singură înotătoare dorsală joasă și foarte lungă, formată din 2 părți: una anterioară cu spini și alta posterioară mai lungă cu raze moi. Înotătoare anală este scurtă sau redusă la câțiva spinuli. Înotătoarele pectorale sunt mici și inserate jos pe laturile corpului. Înotătoarele pelviene sunt reduse la un spin asemănător cu un solz sau complet absente. Înotătoare caudală este mică și bifurcată sau absentă. Corpul este de obicei argintiu, ușor mai închis pe spate. Trăiesc în mod obișnuit în apele profunde ale platoului continental și a taluzului de la suprafață până la 1600 m adâncime. Sunt răpitori rapizi și voraci și se hrănesc cu pești, calmari și crustacee. Au importanța economică, mai multe specii sunt pescuite local. Familia cuprinde 3 subfamilii, 10 genuri și 44 specii.
Pești predominant mari (până la 1-2 m lungime totală). Corpul extrem de alungit, puternic comprimat și rubanat (în formă de panglică), efilat în partea posterioară. Capul este lung, botul ascuțit. Gura mare, neprotractilă, falca inferioară proeminentă. De obicei au un apendice cutanat la extremitatea fiecărei fălci. Maxilarul ascuns (acoperit) de preorbital. Gura este înarmată pe ambele fălci și palat cu dinți canini puternici, lungi, ascuțiți și tăioși. Pe partea anterioară a fălcii superioare și uneori pe partea anterioară a fălcii inferioare dinții sunt asemănători cu colții. O singură nară pe fiecare parte laterală a botului. Operculul fragmentat.
O singură înotătoare dorsală joasă și foarte lungă, care începe din spatele ochiului și se întinde pe aproape întreaga lungime a corpului; partea sa anterioară spinoasă (cu spini) este foarte scurtă și se continuă cu partea posterioară moale (cu raze moi) mai lungă; la unele specii între partea spinoasă și partea moale se află o crestătură. Înotătoare anală cu doi spini liberi în spatele anusului și 56-121 raze moi este scurtă sau redusă la câțiva spinuli scurți izolați. Înotătoarele pectorale cu 12 raze sunt mici și inserate mediolateral sau mai jos pe laturile corpului. Înotătoarele pelviene reduse la un spin turtit asemănător cu un solz și 0-1 raze moi rudimentare mici (Lepidopus) sau complet absente (Trichiurus). Înotătoare caudală este mică și bifurcată (Lepidopus) sau absentă, corpul se subțiază treptat într-un vârf ascuțit (Trichiurus).
O singură linie laterală simplă. Pielea este goală, fără solzi. Fără carene pe peduncul caudal. Au 58-192 vertebre (34-53 abdominale + 24-151 caudale).
Corpul de obicei argintiu, ușor mai închis pe spate, cu nuanțe irizate, fără semne sau pete distinctive pe corp. Înotătoarele dorsală și anală cu o nuanță de galben pal. Înotătoarele pectorale semitransparente.
Sunt pești marini bentonici sau bentopelagici, răspândiți în apele temperate calde, subtropicale și tropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific. Trăiesc în mod obișnuit în apele profunde ale platoului continental și a taluzului de la suprafață până la 1600 m adâncime; unele specii nu depășesc 450 m adâncime și sunt uneori comune în apele de coastă de mică adâncime.
Sunt înotători rapizi și prădători voraci. Se hrănesc cu pești, calmari și crustacee. Juvenilii și peștii imaturi se hrănesc în mare parte cu krilli (Euphausiacea), crustacee planctonice mici și pești mici.
Icrele și alevini sunt pelagici.
Au importanța economică. Se ridica noaptea aproape de suprafața apei și mai multe specii sunt obiectul unui pescuit local comercial cu paragatele și traulul. Carnea lor este foarte gustoasă, dar puțin abundentă. Sunt comercializați mai ales în stare proaspătă, sărați sau congelați.
Au lăsat fosile din terțiarul inferior și eocenului inferior.
Familie trihiuride cuprinde 3 subfamilii, 10 genuri și 44 specii [1]:
Trihiuridele sau peștii sabie (Trichiuridae) sunt o familia de pești teleosteeni marini bentopelagici, de talie mijlocie sau mare (până la 1-2 m lungime), răspândiți în apele adânci din regiunile temperate, subtropicale și tropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific. Au corpul extrem de alungit, puternic comprimat, în formă de panglică, efilat (lung și subțire) în partea posterioară. Pielea este goală, fără solzi. Gura mare, neprotractilă, este înarmată cu dinți puternici pe ambele fălci. Falca inferioară este proeminentă. Au o singură înotătoare dorsală joasă și foarte lungă, formată din 2 părți: una anterioară cu spini și alta posterioară mai lungă cu raze moi. Înotătoare anală este scurtă sau redusă la câțiva spinuli. Înotătoarele pectorale sunt mici și inserate jos pe laturile corpului. Înotătoarele pelviene sunt reduse la un spin asemănător cu un solz sau complet absente. Înotătoare caudală este mică și bifurcată sau absentă. Corpul este de obicei argintiu, ușor mai închis pe spate. Trăiesc în mod obișnuit în apele profunde ale platoului continental și a taluzului de la suprafață până la 1600 m adâncime. Sunt răpitori rapizi și voraci și se hrănesc cu pești, calmari și crustacee. Au importanța economică, mai multe specii sunt pescuite local. Familia cuprinde 3 subfamilii, 10 genuri și 44 specii.
Hårstjärtfiskar (Trichiuridae) är en familj i underordningen makrillika fiskar (Scombroidei).[1] De listades tidigare som underfamilj till havsgäddfiskar (Gempylidae).[2]
Arterna förekommer i alla hav förutom polartrakterna och de besöker även bräckt vatten. Hårstjärtfiskar har en långsträckt och på sidan sammanpressad kropp. Familjens medlemmar kännetecknas av en lång ryggfena som kan sträcka sig över hela ovansidan.[1]
Det vetenskapliga namnet bildas av grekiska ord och motsvarar det svenska namnet, thrix (hår) och oura (stjärt, svans).[1]
Familjen utgörs av 10 släkten med tillsammans 45 arter[1]:
Hårstjärtfiskar (Trichiuridae) är en familj i underordningen makrillika fiskar (Scombroidei). De listades tidigare som underfamilj till havsgäddfiskar (Gempylidae).
Arterna förekommer i alla hav förutom polartrakterna och de besöker även bräckt vatten. Hårstjärtfiskar har en långsträckt och på sidan sammanpressad kropp. Familjens medlemmar kännetecknas av en lång ryggfena som kan sträcka sig över hela ovansidan.
Det vetenskapliga namnet bildas av grekiska ord och motsvarar det svenska namnet, thrix (hår) och oura (stjärt, svans).
Волосохвостові, також Шаблерибові, Риби-шаблі (Trichiuridae) — родина риб ряду Perciformes. Містить близько 40 видів хижих риб, поширення в морях по всьому світу. Риби цієї родини є довгими, тонкими, сталево-синього або сріблястого кольору, вугреподібної форми.
Цей список родів і видів, створений, згідно з сайтом FishBase:
Волосохвостові, також Шаблерибові, Риби-шаблі (Trichiuridae) — родина риб ряду Perciformes. Містить близько 40 видів хижих риб, поширення в морях по всьому світу. Риби цієї родини є довгими, тонкими, сталево-синього або сріблястого кольору, вугреподібної форми.
Họ Cá hố (tên khoa học: Trichiuridae) là một họ chứa khoảng 44-45 loài cá biển săn mồi, theo truyền thống xếp trong phân bộ Scombroidei của bộ Perciformes[1], được tìm thấy trong các vùng biển rộng khắp thế giới. Các loài cá trong họ này có thân hình dài, thon mảnh, có chiều dài từ 18 cm như ở Benthodesmus suluensis tới trên 200 cm (như ở các loài Trichiurus lepturus, Lepidopus fitchi, Benthodesmus tenuis và Assurger anzac), và nói chung có màu lam ánh thép hay màu bạc, từ đó mà có tên gọi trong tiếng Anh của chúng (cutlassfish – nghĩa đen là cá dao, cá đoản kiếm). Chúng có các vây lưng và vây hậu môn bị tiêu giảm hoặc không có, làm cho chúng có bề ngoài giống như cá chình, và có các răng to giống như răng nanh[2].
Trong tiếng Anh, một vài loài được gọi là scabbardfish (nghĩa đen là cá bao kiếm) hay hairtail (nghĩa đen là đuôi tóc) hay frostfish (nghĩa đen là cá sương giá) do chúng xuất hiện vào cuối mùa thu và đầu mùa đông, vào khoảng thời gian xuất hiện những đợt sương giá đầu tiên.
Trong phân loại gần đây, Betancur et al. (2013, 2014) đã xếp họ này vào bộ Scombriformers của loạt Pelagiaria[3][4].
Danh sách loài dưới đây lấy theo FishBase:[1]
Họ Cá hố (tên khoa học: Trichiuridae) là một họ chứa khoảng 44-45 loài cá biển săn mồi, theo truyền thống xếp trong phân bộ Scombroidei của bộ Perciformes, được tìm thấy trong các vùng biển rộng khắp thế giới. Các loài cá trong họ này có thân hình dài, thon mảnh, có chiều dài từ 18 cm như ở Benthodesmus suluensis tới trên 200 cm (như ở các loài Trichiurus lepturus, Lepidopus fitchi, Benthodesmus tenuis và Assurger anzac), và nói chung có màu lam ánh thép hay màu bạc, từ đó mà có tên gọi trong tiếng Anh của chúng (cutlassfish – nghĩa đen là cá dao, cá đoản kiếm). Chúng có các vây lưng và vây hậu môn bị tiêu giảm hoặc không có, làm cho chúng có bề ngoài giống như cá chình, và có các răng to giống như răng nanh.
Trong tiếng Anh, một vài loài được gọi là scabbardfish (nghĩa đen là cá bao kiếm) hay hairtail (nghĩa đen là đuôi tóc) hay frostfish (nghĩa đen là cá sương giá) do chúng xuất hiện vào cuối mùa thu và đầu mùa đông, vào khoảng thời gian xuất hiện những đợt sương giá đầu tiên.
Подсемейство Trichiurinae. Отсутствуют хвостовой и брюшные плавники. Колючая и мягкая части спинного плавника не разделены выемкой. В колючей части спинного плавника три или четыре луча. Боковая линия резко изгибается за грудными плавниками и проходит близко от брюха. Четыре рода.
Assurger anzac
Род Assurger, монотипический Род Eupleurogrammus. Два вида Род Evoxymetopon. Три вида Род Lepidopus. 6 видовПодсемейство Trichiurinae. Отсутствуют хвостовой и брюшные плавники. Колючая и мягкая части спинного плавника не разделены выемкой. В колючей части спинного плавника три или четыре луча. Боковая линия резко изгибается за грудными плавниками и проходит близко от брюха. Четыре рода.
Род Demissolinea, монотипический Род Lepturacanthus, монотипический Род Trichiurus. Девять видов Род Tentoriceps, монотипический帶魚科為輻鰭魚綱鱸形目的一個科。中国黄海沿岸部分地区(如青岛、日照等)亦称其为“鱽鱼”或“鐮刀魚”。
本科魚類分布於全球溫帶水域。泳層面相當廣,白天或晴天下潛,夜晚或陰雨天上浮。
本科魚體特別細長,側扁如帶,向後逐漸纖細,尾鰭小或缺。無鱗片,但有明顯側線。頭長,吻端尖,下頷突出;口裂寬,銳齒一列,背鰭及臀鰭長直到尾端;腹鰭及胸鰭小。
帶魚科其下分9個屬,如下:
棲息於泥質海域,日間貪食底生的小動物,到了夜間成群上浮至中表層水域追食小魚,常在港內及河口附近出現,長距離游泳時,大都頭上尾朝下,春季產卵。
タチウオ科(学名:Trichiuridae)は、スズキ目サバ亜目に所属する魚類の分類群の一つ。3亜科で構成され、タチウオなど少なくとも10属39種が記載される[1]。
タチウオ科の魚類はすべて海水魚で、太平洋・インド洋・大西洋など世界中の海に幅広く分布する[1]。多くの種類が200m以深の深海で生活する深海魚で、大陸斜面など海底付近を遊泳して生活すると考えられている[2]。オビレタチ Lepidopus caudatus など一部の種類は、夜間に餌を求めて海面付近に浮上する、日周鉛直移動を行うことが知られている[2]。
本科魚類の多くは牙のような鋭い歯を備えているが、大型の動物プランクトンを中心に捕食するとみられている[3]。食用魚として漁獲対象となる種類が多く、特にタチウオ Trichiurus lepturus は世界の年間漁獲量が150万トンに達し、魚種別の上位10位に入るなど漁業上きわめて重要な存在となっている[3]。
タチウオ科の仲間は非常に細長く、左右に平べったく側扁した体型をもつ[1]。体色は光沢をもつ銀色であることが多く[3][4]、和名のタチウオ(太刀魚)や英名のCutlassfish(カットラス:船乗りに多く用いられた湾曲した剣)は、この体つきを刀剣に見立てたものである。
背鰭は透明でその基底は著しく長く、前半の棘条部と、それよりも長い軟条部からなる[1][4]。クロタチモドキ亜科の仲間は、棘条部と軟条部の間に切れ込みをもつ[1]。臀鰭は2棘56-121軟条で、胸鰭は体の低い位置にある[1]。尾鰭は小さく退化的で、もたない種類もある[1]。腹鰭はもたないか、あるいは非常に小さく痕跡的で、鱗状の棘条と1本の軟条で構成される[1]。尾柄部に小離鰭をもたないことが、近縁のクロタチカマス科・サバ科との重要な鑑別点となっている[5]。
下顎を前に突き出すことができ、牙のように長く鋭い歯を備える[1]。主上顎骨は前眼窩骨によって覆われ、椎骨は58-192個[2]。
タチウオ科にはNelson(2006)の体系において3亜科10属39種が認められている[1]。本稿では、FishBaseに記載される10属44種についてリストする[2]。
クロタチモドキ亜科 Aphanopodinae は2属18種で構成される。二又に分かれた小さいが明瞭な尾鰭と、腹鰭をもつことが特徴[1]。背鰭の棘条は38-46本で、軟条部との境界にはわずかな切れ込みが存在する[1]。
オビレタチ亜科 Lepidopodinae にNelson(2006)は5属18種を認めているが、FishBaseの記載は13種にとどまる[2]。
腹鰭をもつが、尾鰭の有無はさまざま[1]。背鰭の棘条は3-10本で、軟条部とは切れ込みをもたず連続する[1]。側線は胸鰭の後方から徐々に斜めに下がって走行する[1]。
タチウオ亜科 Trichiurinae にはNelson(2006)の体系において3属3種が認めたが、その後の精力的な一連の研究(宮崎大学農学部岩槻博士らの一連の研究)により、多くの種の実態が明らかになってきた。FishBaseには下記の有効種が存在するとされるが、日本で知られるオキナワオオダチや、テンジクダチの学名の問題を含め、今後世界的なレビューが必要であろう。
他の2亜科と比べ骨格の退縮傾向が強く、尾鰭と下尾骨、腹鰭とその支持骨格を欠く[1]。背鰭の棘条は3-4本で、軟条部と連続する[1]。側線は胸鰭の後方で下向きに曲り、腹側近くを走行する[1]。
갈치과(Trichiuridae)는 고등어목에 속하는 조기어류 과의 하나이다. 대서양과 인도양, 태평양 등 전 세계 바다에 널리 분포한다. 갈치와 동동갈치 등을 포함하고 있다. 몸이 아주 길고 좌우로 아주 납작하며 꼬리지느러미가 없다.[1] 이전에는 농어목의 고등어아목으로 분류했다.
다음은 미야(Miya) 등의 연구에 기초한 계통 분류이다.[2]
고등어목갈치꼬치과 I
갈치꼬치과 II