Coprin Pie

Coprinopsis picacea (Pierre Bulliard, 1785 ex Redhead, Vilgalys & Moncalvo, 2001),^[1] sin. Coprinus picaceus (Pierre Bulliard ex Samuel Frederick Gray, 1821),^[2] din încrengătura Basidiomycota în familia Psathyrellaceae și de genul Coprinopsis este o ciupercă necomestibilă, cunoscută în popor sub denumirea buretele ciocănitoarei sau coprin pestriț.^[3] Ea este o specie saprofită care crește solitară, fiind totuși relativ des întâlnită, găsită în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe soluri calcaroase, mai rar pe cele argiloase, în păduri de fagi precum în păduri călduroase de stejari și carpeni, din august până în octombrie (noiembrie).^[4][5][6]

Descriere

• Pălăria: Ea are un diametrul de 1,5-4 (8) cm și o înălțime până la 12 cm, este în tinerețe ovală, după care devine conică, la maturitate fiind asemeni unui clopot, apoi cu marginea crăpată și curbată în sus. Cuticula este brăzdată de numeroase nervuri subțiri radiale. Coloritul tinde între brun-negricios, castaniu și gri-sepia, fiind acoperită în tinerețe complet de un văl albicios, care odată cu dezvoltarea ciupercii se rupe, oferind pălăriei un aspect pătat.
• Lamelele: Ele sunt libere, foarte dese, cu muchii ușor flocoase, de culoare albă, apoi gri-albicioasă, mai târziu roză. La bătrânețe devin negricioase și se lichefiază.
• Sporii: Ei sunt elipsoidali, negri, cu o mărime de 14-18,5 x 10-13 microni.
• Piciorul: El are o lungime de 10-15 (25) cm și o grosime de 0,7-1,5 cm, este fragil, gol pe dinăuntru, fin fibros, cilindric, îngustându-se spre pălărie, fiind la bază solzos și adesea îngroșat, de colorit cenușiu-albicios precum ușor flocos pe toată suprafața.
• Carnea: Ea este albicioasă și fibros-apoasă, cu miros scârbos de mucegai, la maturitate de bitum sau naftalină și gust neplăcut. Ea se lichefiază la bătrânețe.^[4][5][6]

• C. picacea tânăr

• C. picacea bătrân

• C. picacea în lichidare

• C. picacea, cerneală

Confuzii

Acest burete nu poate fi confundat cu speciile altor genuri din cauza calităților sale. Prin cuticula sa frapantă precum mirosului dezagreabil, el se deosebește și destul de mult de alte soiuri Coprinus/Coprinopsis.^[4]

Valorificare

Deși necomestibilă, nu distrugeți această ciupercă frumoasă, mult mai mult acceptați valoarea ei ecologică pentru arbori și pădure! Din păcate se găsesc deseori exemplare călcate în picioare sau rupte.

Note

Bibliografie

• Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
• H. Clémençon: „Pilze im Wandel der Jahreszeiten”, vol. 1 și 2, Editura Éditions Piantanida, Lausanne 1981
• Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
• Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
• Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

• Materiale media legate de Buretele ciocănitoarei la Wikimedia Commons
• Buretele ciocănitoarei, film