Crows And Jays

Corvidele (Corvidae) este o familie de păsări tericole sau arboricole, omnivore, din ordinul paseriformelor, de talie mijlocie sau mare, care împreună cu menuridele și paradiseidele sunt cele mai mari din acest ordin. Familia corvidelor cuprinde 131 specii de specii, repartizate în 21 de genuri. În România se întâlnesc 9 specii sedentare (ciori, stăncuțe, coțofene, gaițe, alunari și corbi) și o specie accidentală.

Habitatul și răspândire

Este o familie cosmopolită, răspândită pe aproape întreaga suprafață a Pământului, lipsind doar în ținuturile antarctice, Noua Zeelandă și în unele insule polineziene.

Trăiesc și în cele mai nordice ținuturi arctice și de mare altitudine, precum și în deșerturi și în pădurile temperate și tropicale.

În România corvidele sunt răspândite în cele mai variate peisaje ale țării începînd cu zonele joase, umede, ale Deltei Dunării, în ținuturile cultivate presărate cu pâlcuri de arbori, în pădurile de șes și de deal cu arbori și arbuști, până în pădurile montane de amestec și conifere pure. În ultimele decenii, se observă o pătrundere tot mai mare a unor specii de corvide în mediul urban, tinzând a forma populații antropofile.

Descrierea

Sunt unele din cele mai mari păsări dintre paseriforme. Au talie mijlocie și mare, având talia de la aceea a porumbelului, la stăncuțe, până la aceea a corbului, acesta fiind cel mai mare reprezentant al grupului din România.

Corvidele au corpul robust. Au ciocul puternic, relativ lung, drept sau puțin îndoit și ascuțit, conic, deasupra rotund, comprimat lateral, cu tăișuri ascuțite; mandibula superioară este înaltă, boltită, mai lungă decât cea inferioară, peste care poate să se încovoaie, dar nu este dințată la vârful său. Baza ciocului este acoperită cu vibrize dese și tari, în formă de peri, care acoperă de regulă și nările. Aripile potrivit de lungi, în general late și ascuțite, prima remige, de diferite lungimi, totuși totdeauna cel puțin pe jumătate lungă ca a II-a; remigea a IV-a, de obicei cea mai lungă. Coada de mărime mijlocie, rotunjită sau cuneiformă. Picioarele sunt mari și puternice, degetele libere, cu ghiare prevăzute dedesubt cu două tăișuri; tarsul de regulă mai lung decât degetul mijlociu, anterior solzos. Penele sunt în general de culoare neagră sau sură, dar la unele specii sunt foarte viu și pestriț colorate. Sexele sunt în general asemănătoare.

Glasul

Corvidele nu cântă, iar glasul lor este țipător și neplăcut. Unele sunt bune imitatoare a glasului altor păsări, precum și a vocii omenești.

Comportamentul

Corvidele sunt păsări cu o dezvoltare psihică complexă, ceea ce le-a dat posibilitatea să ocupe nișe ecologice foarte variate, ele având și o mare putere de adaptare. Prin obiceiurile, adaptabilitatea și mai ales prin dezvoltarea lor psihică complexă, corvidele sunt considerate printre cele mai evoluate familii dintre paseriforme. Au instinctul social dezvoltat, multe corvide sunt păsări gregare, care cuibăresc adesea în colonii și călătoresc în cârduri mari. Se pot îmblânzi și dresa cu ușurință.

Hrana

Au un regim de hrană foarte variat, fiind carnivore ori vegetariene, dar de cele mai multe ori sînt omnivore. Hrana o iau în general de pe sol. Sunt răpitoare îndrăznețe și viclene, dar foarte prudente, ele distrug ouă, pui, dar și semințe, fructe, legume etc.

Reproducerea

Cuibul și-l fac în arbori între crengi, în scorburi, în crăpături de stânci sau de ziduri, în găuri din maluri, în ornamentațiile clădirilor, în coșuri de case părăsite și chiar pe pământ. Depun de regulă câte trei până la nouă ouă verzi ori albăstrui, cu pete negre, brune ori cenușii, care sunt clocite în 17-20 zile. Puii ies din ou golași sau acoperiți numai cu puțin puf și părăsesc cuibul numai când pot să zboare.

Deplasări sezoniere

Unele specii sunt migratoare, altele sedentare, chiar și în ținuturi cu ierni foarte reci.

Importanța

Deși consumă multe insecte dăunătoare, sunt totuși, în general, stricătoare atât pentru sectorul agricol, cât și pentru cel cinegetic, prin pagubele produse în culturi și prin distrugerea ouălor și puilor de la multe specii de păsări utile omului.

Specii din România

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică^[1] Populația estimată din România^[2] Statutul IUCN, Imaginea Familia: Corvidae Garrulus glandarius (Linnaeus, 1758)^[3][4] Gaiță, Zaică, Ghindar, Mătieș, Zăicoi, Galiță, Zaiță, Gaică. Garrulus glandarius glandarius (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. Cuibărește atât în regiunea pădurilor de conifere din Carpați, cât și în cele din zona deluroasă și de șes. În ultimii ani s-a înmulțit foarte mult, pătrunzând și în orașe. Toamna, la șes, apar populații din zona de munte și chiar din țări nordice. În România populația cuibăritoare este estimată a fi între 250.000 și 500.000 de perechi. ^[5] Pica pica (Linnaeus, 1758)^[6][7] Coțofană, Coțofană, Țarcă, Ciorcobară, Ciorobară, Țăcușă, Sorcă, Caragață, Carăgașcă, Sârca, Sirică, Hârhastă, Cioice, Sarcoi. Pica pica pica (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. În România populația cuibăritoare este mare și este estimată la 500.000-1.200.000 de perechi cuibăritoare. ^[8] Corvus monedula Linnaeus, 1758, sin. Coloeus monedula (Linnaeus, 1758)^[9][10] Stăncuță, Ceucă, Ceucuță, Ciocă, Ceucușoară, Stăncușoară, Cioară gulerată, Papagal țigănesc.

• Corvus monedula spermologus Vieillot, 1817 (Stăncuță, include Corvus monedula turrium (Ch.L.Brehm, 1831) - Stăncuță transilvană);
• Corvus monedula soemmerringii J. G. Fischer von Waldheim, 1811 (Stăncuță gulerată, Ceucuță gulerată, Cioară gulerată)

Sedentară, cuibăritore În România efectivul acestei specii a fost estimat la 180.000-360.000 de perechi cuibăritoare. ^[11] Corvus frugilegus Linnaeus, 1758^[12][13] Cioară de semănătură, Cioară de sămănătură, Cioroi, Cioară de câmpie. Corvus frugilegus frugilegus Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. Toamna o parte a populațiilor clocitoare din România se deplasează spre S-V Europei; în schimb sosesc populațiile din N-E arealului. Pentru România au fost estimate un număr de 350.000-420.000 de perechi cuibăritoare. ^[14] Corvus corax Linnaeus, 1758^[15][16] Corb, Corcan, Corac, Groncan, Croncău. Corvus corax corax Linnaeus, 1758 Este sedentară și cuibărește mai ales în pădurile muntoase din Carpați, dar și în regiuni mai joase și chiar în Delta Dunării în pădurile Letea și Caraorman. Pentru România, populația estimată este de 27.000-55.000 de perechi cuibăritoare. ^[17] Corvus cornix (Linnaeus, 1758)^[18][19][20] Cioară grivă, Cioară cenușie, Cioară sură, Cioară de pădure, Tioară, Orgnie, Cioracă.

• Corvus cornix cornix Linnaeus, 1758 (Cioară grivă, Cioară grivă ardeleană), unii autori consideră că cioara grivă este o subspecie (Corvus corone cornix Linnaeus, 1758) a speciei Corvus corone;
• Corvus cornix sardonius (Corvus corone sardonius) Kleinschmidt, 1903 (Cioară grivă românească, Cioară cenușie românească, Cioară sură românească, Cioară sură balcanică, Cioară grivă sudică), unii autori o includ în Corvus cornix sharpii Oates, 1889 (sin. Corvus corone sharpii Oates, 1889)

Este o specie sedentară și cuibărește în arbori. Este o pasăre frecvent întâlnită atât în landșaftul agrar, cât și în localități. Iarna mai sosesc și exemplare nordice. În România efectivul a fost estimat la 250.000-400.000 de perechi cuibăritoare. ^[21] Corvus corone Linnaeus, 1758^[22] Cioară neagră, Cioară fumurie. Corvus corone corone Linnaeus, 1758 Este răspândită în vestul Europei. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar în vestul României, în regiuni joase și deluroase.^[1][23] Specie rară ^[24] Nucifraga caryocatactes (Linnaeus, 1758)^[25][26] Alunar, Nucar, Nucșoară, Gaiță de munte, Gaiță alpină.

• Nucifraga caryocatactes caryocatactes (Linnaeus, 1758 - sedentară).
• Iarna sau în pasaj, apare uneori subspecia siberiană Nucifraga caryocatactes macrorhynchos C. L. Brehm, 1823 (Alunar răsăritean, Gaiță de munte cu cioc subțire, Alunar cu cioc subțire, Gaiță alpină cu cioc subțire).

Sedentară, cuibăritoare. În România se estimează a fi prezente un număr de 50.000-100.000 de perechi cuibăritoare, acestea reprezentând una din cele mai mari populații din Europa. ^[27] Pyrrhocorax graculus (Linnaeus, 1766)^[28] Stâncuță alpină. Pyrrhocorax graculus graculus (Linnaeus, 1766) Se bănuiește că ar fi existat în Carpați, literatura de specialitate menționînd-o ca posibilă după un exemplar ce ar fi fost colectat în Transilvania la începutul secolului trecut.^[1][23] Specie foarte rară. ^[29] Pyrrhocorax pyrrhocorax (Linnaeus, 1758)^[30] Stâncuță de munte ? Accidentală. Specie foarte rară.^{[31] [32]}

Specii din Republica Moldova

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii
Categorie fenologică
^[33][34] Populația estimată din Republica Moldova ^[35] Statul IUCN, Imaginea Ordinul: Passeriformes Familia: Corvidae Garrulus glandarius (Linnaeus, 1758)^[36][37] Gaiță Garrulus glandarius glandarius (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritoare Specie comună. Populație în creștere
^[38]

Pica pica (Linnaeus, 1758)^[39][40] Coțofană Pica pica fennorum Lönnberg, 1927 Sedentară, cuibăritoare Specie comună. Populație în creștere
^[41]

Corvus monedula Linnaeus, 1758^[42][43] Stăncuță Corvus monedula monedula Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritoare Specie comună. Efectiv redus în ultimele decenii
^[44]

Corvus frugilegus Linnaeus, 1758^[45][46] Cioară de semănătură Corvus frugilegus frugilegus Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritoare Specie comună. Efectiv în creștere în ultimele decenii
^[47]

Corvus corax Linnaeus, 1758^[48][49] Corb Corvus corax corax Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritoare Specie comună. Efectiv de câteva mii de păsări. Populație în creștere
^[50]

Corvus cornix (Linnaeus, 1758)^[51][52][53] Cioară grivă Corvus cornix cornix Linnaeus, 1758. Unii autori consideră că cioara grivă este o subspecie (Corvus corone cornix Linnaeus, 1758) a speciei Corvus corone. Sedentară, cuibăritoare Specie numeroasă. Este o pasăre frecvent întâlnită atât în landșaftul agrar, cât și în localități.
^[54]

Corvus corone Linnaeus, 1758^[55] Cioară neagră ? Prezență incertă^[56]
[57]

Nucifraga caryocatactes (Linnaeus, 1758)^[58][59] Alunar Nucifraga caryocatactes caryocatactes (Linnaeus, 1758); Nucifraga caryocatactes macrorhynchos C. L. Brehm, 1823 ? Accidentală. Oaspete de iarnă, care apare neregulat toamna târziu și în timpul iernii.^[60] Specie foarte rară. Pentru prima dată a fost văzut în noiembrie 1980 într-o grădina din satul Scoreni.^{[61][62][63][56]
[64]}

Sistematică

Familia corvidelor conține 21 genuri și 131 specii.^[65]

Note

Legături externe

• de corvids.de - Literatură-Corvidae
• de Wildvogelhilfe.org - Ingrijirea Corvidaelor
• en Webseite: Voci Corvidae
• Corvidae videos on the Internet Bird Collection
• corvids.de - Corvids-Literature-Database
• Corvidae sounds on xeno-canto.org

Păsări Anatomie Evoluție și dispariție Comportament Liste Clasificare
(29 ordine) Științe legate de păsări