Lactarius volemus (Elias Magnus Fries, 1838) sin. Lactifluus volemus (Elias Magnus Fries, 1838 ex Otto Kuntze, 1891), din încrengătura Basidiomycota, în familia Russulaceae și de genul Lactarius,[1] este o ciupercă comestibilă, denumită în popor lăptucă dulce[2] sau vinețică cu lapte.[3] Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește solitar, dar și în grupuri, în păduri de conifere mai ales sub pini și molizi precum în cele foioase pe lângă fagi și stejari, din iulie până octombrie.[4][5]
În anul 1753, buretele a fost descris oficial pentru prima dată de Carl von Linné în volumul a 2-lea al operei sale Species Plantarum ca Agaricus lactifluus.[6] Elias Magnus Fries l-a redenumit mai întâi sub numele Agaricus volemus,[7] apoi sub acel de Lactarius volemus,[8] iar Lucien Quélet în lucrarea sa Enchiridion Fungorum in Europa Media et Praesertim in Gallia Vigentium sub numele Lactarius lactifluus.[9]
Combinând denumirile lui Fries și Quélet, micologul german Otto Kuntze (1843-1907) l-a prezentat în opera sa Revisio generum plantarum - vascularium omnium atque cellularium multarum secundum leges nomenclaturae…, ca Lactifluus volemus.[10]
Denumirea lui Kuntze, Lactifluus volemus, considerată ulterior pentru mult timp sinonim al lui Lactarius volemus, a fost preluată de un grup de micologi, confirmând specia ca gen separat din cauza filogeniei lui moleculare în 2008. Apoi soiul a fost rearanjat taxonomic în cadrul familiei Russulaceae. Discuția se pare încă neterminată.[11][12] În toate cărțile actuale (până 2015), buretele este mereu menționat ca Lactarius volemus, aparținând genului Lactarius. Mai departe, precum mult mai important, este faptul, că acest taxon este neacceptat actual (2016) nici de Index Fungorum[13] nici de Pan-European Species Directories Infrastructure.[14]
Alte denumiri pot fi neglijate, ca de exemplu Lactarius oedematopus a lui Fries sau Galorrheus volemus) a luiPaul Kummer, în special denumirea relativ nouă Lactarius wangii, creată de micologii chinezi Wen și Ying, pentru că ciuperca descrisă de ei s-a ivit numai variație a lăptucii dulci.[15]
L. volemus, spori
L. volemus, lamele de aproape
L. volemus, lamele și picior
L. volemus tineri
L. volemus bătrân
Există multe specii asemănătoare, în majoritate necomestibile din cauza iuțimii (peste 20, de exemplu Lactarius rufus,[17]) Lactarius torminosus fiind în plus și ușor otrăvitor. O probă decide repede între cele comestibile respectiv necomestibile. Bureți cu lapte dulce alb pot fi mâncați. Aici câteva exemple de ciuperci cu lapte alb: Lactarius aurantiacus sin. Lactarius mitissimus (comestibil),[18] Lactarius corrugis, Lactarius deterrimus,[19] Lactarius fuliginosus,[20] Lactarius hygrophoroides, Lactarius piperatus,[21] Lactarius porninsis,[18] Lactarius pyrogalus,[22] Lactarius subdulcis,[23] Lactarius torminosus.[24]
Lactarius aurantiacus
Lactarius camphoratus
Lactarius corrugis
Lactarius deterrimus
Lactarius fuliginosus
Lactarius hygrophoroides
Lactarius porninsis
! Lactarius pyrogalus !
! Lactarius rufus !
Lactarius subdulcis
!! Lactarius torminosus !!
Lăptuca dulce este una dintre puținele ciuperci comestibile cu lapte alb. Ea nu se potrivește la ciulama, sau sosuri, pentru că devine cleioasă în caz de ar fi gătită. Cel mai bine place friptă în tigaie în unt sau la grătar, cu sare, piper, pătrunjel chimen și mujdei, servind-o cu garnitură de smântână, lămâie și pâine albă, dar și preparată ca chiftea.[25][26] Atunci ciuperca este foarte savuroasă. Mirosul de hering dispare după prăjit.
Biologi suedezi francezi și ruși au dovedit în anii 40 al secolului trecut, că Lactarius volemus are calități antibiotice. Preparatul produs a fost comercializat sub numele Lactaroviolin.[27]
După ce ciuperca fiind considerată pe cale de dispariție în părți ale Europei (Danemarca, Olanda, Suedia), ea a fost inclusă în lista roșie a IUCN. De acea ar trebui să fie cruțată și culeasă foarte rezervat.[28]
Materiale media legate de Lăptucă dulce la Wikimedia Commons
Lactarius volemus (Elias Magnus Fries, 1838) sin. Lactifluus volemus (Elias Magnus Fries, 1838 ex Otto Kuntze, 1891), din încrengătura Basidiomycota, în familia Russulaceae și de genul Lactarius, este o ciupercă comestibilă, denumită în popor lăptucă dulce sau vinețică cu lapte. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește solitar, dar și în grupuri, în păduri de conifere mai ales sub pini și molizi precum în cele foioase pe lângă fagi și stejari, din iulie până octombrie.
.JPG)
_Fr_244743.jpg)
.JPG)
_Fr_71480.jpg)
.JPG)
