Iarba șarpelui (Echium vulgare) este o specie de Echium nativă din Europa, și din vestul și centrul Asiei. Numele genului provine din greacă („echion”) înseamnă șarpe, și a fost dat din timpuri străvechi (Dioscorides și Plinius cel Bătrân). Planta este cunoscută încă din antichitate deoarece era folosită de către locuitorii dintre granițele de astăzi ale României, la tratarea anemiei, diareei, surmenaj, dureri de dinți, eczeme.
Rădăcina este pivotantă, neagră; tulpina erectă, înaltă până la 1metru, rigidă, neramificată sau ramificată de la bază, acoperită cu peri scurți moi iar printre ei se găsesc peri lungi, setiformi; frunzele sunt linear – lanceolate, acute, cele de la bază sunt pețiolate, dispuse în rozetă, cele tulpinale sesile, uninerve, păroase; florile prezintă simetrie zigomorfă inițial au culoarea roșiatică apoi albastră, sau pot fi albe, roz, grupate în cime simple iar acestea într-o inflorescență cilindrică, paniculată; caliciul format din cinci sepale linear – lanceolate, gamofil; corola infundibuliformă, nu prezintă fornice, are cinci lobi inegali, ușor curbată și bilabiată, pubescentă, gamofilă; androceu din cinci stamine curbate, orientate în sus, exerte, roșietice iar anterele albastre; gineceul prezintă disc nectarifer la bază, stil lung, de asemenea exert, pubescent, cu stigmat bilobat. În general perioada de înflorire este ceva mai târzie decât a celorlalte specii din această familie, începând din iunie până în septembrie. Fructele sunt nucule.
Iarba șarpelui (Echium vulgare) este o specie de Echium nativă din Europa, și din vestul și centrul Asiei. Numele genului provine din greacă („echion”) înseamnă șarpe, și a fost dat din timpuri străvechi (Dioscorides și Plinius cel Bătrân). Planta este cunoscută încă din antichitate deoarece era folosită de către locuitorii dintre granițele de astăzi ale României, la tratarea anemiei, diareei, surmenaj, dureri de dinți, eczeme.
