Pouchoutourig Candolle (Lepadogaster candolii pe Lepadogaster candollei) zo ur pesk mor.
Lepadogaster candolii és una espècie de peix marí pertanyent a la família dels gobiesòcids i a l'ordre dels perciformes.[9][10]
Cos aplanat a la regió cefàlica i progressivament comprimit des de darrere el cap fins a l'extrem posterior. Ulls a la part superior del cap i movibles en totes les direccions. Forats nasals sense tentacles. Aletes dorsal i anal situades a la part posterior del cos i no unides a la caudal. Aleta dorsal amb 14 o 15 radis i anal amb 9-11. Coloració molt variable: els mascles normalment tenen el dors vermellós (amb taques de color vermell intens sobre el cap), mentre que les femelles són de color groc verdós. Els adults fan al voltant de 6 cm de longitud[11] (7,5 cm segons Briggs).[12] 26-29 radis a les aletes pectorals i 10-13 a la caudal.[13]
Els ous (enganxosos, de forma ovalada i de color groc, taronja o ambre) fan 1,2 mm de llargada, 1,1 m d'amplada i es desenvolupen al fons marí.[14][15][16]
A Itàlia es nodreix de detritus i d'invertebrats bentònics.[17] El seu nivell tròfic és de 3,19.[18]
És un peix marí, demersal i de clima subtropical (60°N-27°N, 19°W-42°E),[19] el qual viu sobre els fons rocallosos (amagat sota les pedres a no més d'1 metre de fondària)[11] i entre algues dels gèneres Himanthalia i Laminaria de la zona intermareal[12] de l'Atlàntic oriental[20] (des de les illes Britàniques[21] -Irlanda,[20][22] la Gran Bretanya[20][14] i l'illa de Man[23][24]- fins a les illes Canàries,[12][25] incloent-hi les illes Anglonormandes,[20][26] l'Estat espanyol,[27][20] Portugal[20][28] -incloent-hi Madeira[29][30]-, el Marroc,[20][31] el Sàhara Occidental[20][32] i el corrent de Canàries),[20][33] de la mar Mediterrània[20][34][35][36][37] (Gibraltar,[20][38] les illes Balears,[39][40][41] França[20] -com ara, Còrsega[42][43][44]-, Mònaco,[20][45] Itàlia[20][46] -incloent-hi Sardenya[47] i Sicília[47]-, Malta,[48][49] la mar Adriàtica,[50] Albània,[20][51] Montenegro,[20][52] Bòsnia i Hercegovina,[20][53] Croàcia,[20][54] Eslovènia,[20][55] Grècia,[20][56][57] la mar Egea,[58] la mar de Màrmara,[58][59] Turquia,[58][60] Síria[61] i Algèria[20][62] i de la mar Negra[20][63][64][65][66][67][68][69] (Romania,[20][70] Bulgària,[71] Ucraïna[66][72] i Geòrgia).[73][74][75][76][3][77]
És inofensiu per als humans[19] i el seu índex de vulnerabilitat és baix (10 de 100).[78]
.jpg)
Lepadogaster candolii és una espècie de peix marí pertanyent a la família dels gobiesòcids i a l'ordre dels perciformes.
Der Connemara-Schildbauch oder Rotflecken-Ansauger (Lepadogaster candolii) ist eine Art der Schildfische aus dem Ostatlantik, dem Mittelmeer und dem Schwarzen Meer. Er stimmt in seinen Eigenschaften weitgehend mit dem Blaufleckigen Ansauger (Lepadogaster lepadogaster) überein.
Der Körper ist im vorderen Abschnitt depress, die Schnauze etwas entenschnabelartig (weniger als bei L. lepadogaster). Rücken- und Afterflosse sind nicht mit der Schwanzflosse verbunden. Flossenformel: D 13-16, A 9-11, P 26-29, C 10-13. Die V-Saugscheibe nimmt etwa ein Viertel der Körperlänge ein, die ca. 5,7 mal der Breite entspricht; mit zahlreichen, charakteristisch angeordneten Papillen. Die tierischen Saugnäpfe im Allgemeinen wirken etwas anders als die technisch verwendeten, weil glatte Flächen zum Ansaugen ja nur selten zur Verfügung stehen; auf rauer, poröser Unterlage spielt daher die Kohäsion von zähem Schleim dabei auch eine wichtige Rolle. Die Bedeutung der Papillen ist dennoch nicht klar.- Der Kopf ist bei allen Ansaugern recht beweglich (daher „Eidechsenfisch“).- Die Praefrontaltentakel sind sehr klein. - Maximallänge: 7,5 (12?) cm. - (2n=) 46 Chromosomen. Die Eier, etwas abgeplattet, ca. 1,1 mm im Durchmesser, werden angeblich gern in beschädigte Schwimmblasen von Braunalgen wie dem Blasentang gelegt und bewacht. Das pelagische Verbreitungsstadium (Larve - noch mit Schwimmblase) dauert mit ca. 16 Tagen relativ kurz und ist vom Verhalten der Larve her nicht wirklich „pelagisch“ (weil sie meist dem Ufer zustrebt).
Färbung: Männchen generell am Rücken rötlich bis violett, oft mit Streifung, Kopf oft mit roten Flecken, Schnauze mitunter wieder quergestreift, „Oberlippe“ senkrecht dazu; Weibchen eher gelb- bis graugrün (zwischen den Augen oft mit blauen Linien), Bauch oft rot. Iris meist radiär gestreift. Große Augenflecken fehlen, kleine können an der D-Basis und an den Seiten vorhanden sein.
Der Connemara-Scheibenbauch kommt insbesondere an den nördlichen Küsten des Mittelmeeres vor (an südlichen nur im Maghreb) und offenbar auch im Schwarzen Meer. Sein Verbreitungsgebiet umfasst aber auch die Atlantik-Küsten zwischen Großbritannien (Connemara ist eine westirische Provinz), Portugal, Mauretanien und den Kanaren.
Risso war sich bei seiner Erstbeschreibung offenbar über die zu verwendende Namens-Form des Widmungsträgers, des Botanikers Augustin-Pyrame de Candolle, nicht im Klaren – es gilt aber immer die erstverwendete (candolii könnte allerdings auch ein Druckfehler statt candolli bzw. candollei gewesen sein und wäre dann laut den Nomenklaturregeln korrigierbar!). Da der Fisch sehr variabel gefärbt ist (auch sexualdimorph), existieren noch etliche weitere Synonyme. Auf Grund genetischer Untersuchungen wollen Almada et al. (2008) die Art nun in eine eigene Gattung (Mirbelia) stellen.
Der Connemara-Schildbauch oder Rotflecken-Ansauger (Lepadogaster candolii) ist eine Art der Schildfische aus dem Ostatlantik, dem Mittelmeer und dem Schwarzen Meer. Er stimmt in seinen Eigenschaften weitgehend mit dem Blaufleckigen Ansauger (Lepadogaster lepadogaster) überein.
Lepadogaster candolii, common name Connemarra clingfish, is a species of fish in the genus Lepadogaster. It occurs in the Eastern Atlantic from the British Isles (off the coast of Western Scotland and South-West England and Ireland[3]) south to Madeira and the Canary Islands and into the western Mediterranean and the Black Sea.[2][4] The specific name candolii honours the Swiss botanist Augustin Pyramus de Candolle (1778-1841)[5] and has various spellings: candolii, candolei, candollei, and decandollii, but only the first one is correct.[2][4] Some workers have found that L. candolii is not closely related to the other two species in the genus Lepadogaster and have proposed the placing of this species in the revived monotypic genus Mirbelia Canestrini, 1864, at least until more definitive taxonomic studies can be undertaken.[6]
L. candolii is considered a euryecious species, meaning that it has a broad variety of living conditions and habitats that it prefers. L. candolii most often inhabit small cavities in the underwater rock face, boulder fields, and seagrass meadows.[7] L. candolii can reach up to 7.5 cm in length[2] and shares many similarities with L. lepadogaster. Like the Lepadogaster other species, L. candolii has a flattened body and bilateral symmetry. Unlike L. lepadogaster that has a triangular shaped head, L. candolii has a more rounded head and rounded fins. L. candolii has been photographed cleaning dusky grouper (Epinephelus marginatus), even entering the grouper's mouth.[8]
.jpg)
{{cite web}}: |author= has generic name (help) Lepadogaster candolii, common name Connemarra clingfish, is a species of fish in the genus Lepadogaster. It occurs in the Eastern Atlantic from the British Isles (off the coast of Western Scotland and South-West England and Ireland) south to Madeira and the Canary Islands and into the western Mediterranean and the Black Sea. The specific name candolii honours the Swiss botanist Augustin Pyramus de Candolle (1778-1841) and has various spellings: candolii, candolei, candollei, and decandollii, but only the first one is correct. Some workers have found that L. candolii is not closely related to the other two species in the genus Lepadogaster and have proposed the placing of this species in the revived monotypic genus Mirbelia Canestrini, 1864, at least until more definitive taxonomic studies can be undertaken.
L. candolii is considered a euryecious species, meaning that it has a broad variety of living conditions and habitats that it prefers. L. candolii most often inhabit small cavities in the underwater rock face, boulder fields, and seagrass meadows. L. candolii can reach up to 7.5 cm in length and shares many similarities with L. lepadogaster. Like the Lepadogaster other species, L. candolii has a flattened body and bilateral symmetry. Unlike L. lepadogaster that has a triangular shaped head, L. candolii has a more rounded head and rounded fins. L. candolii has been photographed cleaning dusky grouper (Epinephelus marginatus), even entering the grouper's mouth.
Lepadogaster candolii Lepadogaster generoko animalia da. Arrainen barruko Gobiesocidae familian sailkatzen da.
Espezie hau Egeo itsasoan aurki daiteke.
Lepadogaster candolii Lepadogaster generoko animalia da. Arrainen barruko Gobiesocidae familian sailkatzen da.
Le lépadogastère de Candolle (Lepadogaster candolii), est une espèce de poissons marins appartenant à la famille des Gobiesocidae.
Lepadogaster candolii Risso, 1810, conosciuto comunemente come succiascoglio olivaceo, è un pesce della famiglia Gobiesocidae.
Diffuso nell'Oceano Atlantico orientale, dalle isole Britanniche fino alle Canarie, nel Mar Mediterraneo e nel Mar Nero.
In Atlantico spesso si riscontra in presenza delle alghe dei generi Himanthalia e Laminaria, mentre in mar Mediterraneo si trova in acque poco profonde (talvolta anche nella zona intertidale) o nelle pozze di marea. Vive in strette fessure o sotto i sassi, spesso con il ventre verso l'alto.
Ha un aspetto caratteristico come tutti i Gobiesocidae, con corpo appiattito e testa molto grande, triangolare. È dotato di una ventosa adesiva ventrale, usata per attaccarsi sotto gli scogli (da qui il nome di succiascoglio). È molto simile al succiascoglio ma la pinna dorsale e la pinna anale sono completamente separate dalla pinna caudale e la narice è priva di tentacolo. La colorazione è estremamente variabile, con colorazione che può andare dal rossastro al verde al rosso fuoco con macchie e striature molto variabili. Tra gli occhi è presente una striatura bianca e a lato degli occhi sono presenti delle barre oblique scure. Misura fino a 7,5 centimetri.
Avviene in primavera-estate, le uova vengono deposte sulle pietre alle quali, essendo adesive, aderiscono. Entrambi i genitori fanno la guardia alle uova.
Vive perennemente attaccato ai sassi o agli scogli mediante la ventosa ventrale. Recentemente è stata osservata la sua associazione (e di Parablennius rouxi) con Muraena helena; probabilmente, il piccolo pesce è un "pulitore" occasionale della Murena[1].
Si adatta molto bene alla vita in acquario ed è ricercato dagli acquariofili.
.jpg)
Lepadogaster candolii Risso, 1810, conosciuto comunemente come succiascoglio olivaceo, è un pesce della famiglia Gobiesocidae.
Lepadogaster candolii is een straalvinnige vis uit de familie van schildvissen (Gobiesocidae) en behoort derhalve tot de orde van schildvisachtigen (Gobiesociformes) of de onderorde schilvisachtigen. De vis kan een lengte bereiken van 7 cm.
Lepadogaster candolii is een zoutwatervis. De vis prefereert een subtropisch klimaat en leeft hoofdzakelijk in de Atlantische Oceaan. Bovendien komt Lepadogaster candolii voor in de Middellandse Zee.
In de hengelsport wordt er weinig op de vis gejaagd.
De volgende synoniemen zijn voor deze vis bekend:[2]
Lepadogaster candolii is een straalvinnige vis uit de familie van schildvissen (Gobiesocidae) en behoort derhalve tot de orde van schildvisachtigen (Gobiesociformes) of de onderorde schilvisachtigen. De vis kan een lengte bereiken van 7 cm.
Lepadogaster candolii é uma espécie de peixe pertencente à família Gobiesocidae.
A autoridade científica da espécie é Risso, tendo sido descrita no ano de 1810.
Encontra-se presente em Portugal, onde é uma espécie nativa.
Trata-se de uma espécie marinha. Atinge os 7,5 cm de comprimento padrão nos indivíduos do sexo masculino.
Lepadogaster candolii é uma espécie de peixe pertencente à família Gobiesocidae.
A autoridade científica da espécie é Risso, tendo sido descrita no ano de 1810.
Peștele ventuză Candolle (Lepadogaster candolii) este un pește carnivor marin din familia gobiesocide care trăiește pe fundul stâncos din zona litorală printre alge, la 1-2 m adâncime. Este răspândit pe litoralul african și european al Oceanului Atlantic (de la insulele Canare până la țărmul Angliei), Marea Mediterană, Marea Neagră pe coastele Caucazului, Crimeei, Bulgariei, Turciei. Posibil să existe și pe litoralul românesc al Marii Negre. Este un pește mic, având o lungime de până la 10-12 cm, de obicei 6-8 cm. Corpul alungit, turtit dorsoventral anterior. Solzii lipsesc. Tegumentul acoperit cu mucus abundent. Capul triunghiular, moderat deprimat. Botul lat, cu vârful rotunjit, sub forma unui cioc de rață. Ochii înconjurați cu un cerc de culoare deschisă, se află în centrul unei coroane mari formată din raze întunecoase. Au 2 perechi de nări tubulare (alungite în formă de tuburi scurte); nara anterioară cu un lob foarte mic pe marginea sa posterioară. O singură înotătoare dorsală, lungă, situată posterior, formată în întregime din radii moi. Înotătoarea anală fără spini, asemănătoare ca mărime, formă și poziția cu înotătoarea dorsală. Înotătoarele dorsală și anală nu sunt unite cu înotătoarea caudală, fiind despărțite net de un spațiu scurt de caudală. Înotătoarea caudală este rotunjită. Înotătoarele pectorale, rotunjite, largi în formă de evantai. Înotătoarele abdominale formează o ventuză ventrală cu 2 discuri adezive. Ventuza ventrală le permite să se mențină pe pietre sau scoici și să reziste acțiunii valurilor în apele marine neritice puțin adânci. Sunt înotători slabi. Masculul are o talie mai mare. Coloritul general al corpului la mascul este roșcat, iar la femelă verzui-gălbui. Corpul cu numeroase pete ovale mici, de culoare deschisă. Pe spate și laturile corpului, șase benzi transversale verzui mai întunecate. Buza superioară vărgată, cu benzi verticale transversale albicioase. La subadulți și femele capul, deasupra, este mai întunecat, cu o dungă inconstantă semilunară albicioasă, reunind ochii; ea este absentă la masculii adulți. Înotătoarele cu pete deschise rotunde. Înotătoarele dorsală și anală cu marginile roșcate. La baza înotătoarei caudală trei puncte sau benzi transversale inconstante care la femelă sunt roșcate, iar la mascul roșii-carmin sau roșii pe un fond mai întunecat. La femelă laturile capului sunt mai întunecate și străbătute de câteva benzi oblice, albicioase, la mascul pe laturile capului și pe înotătoarea anală există benzi oblice roșii-carmin sau pete roșii pe un fond mai întunecat. Se hrănesc cu nevertebrate bentonice: crustacee mici, gasteropode și moluște bivalve. Icrele sunt depuse în mai-iunie sub pietre sau scoici, în formă de strat unic. Mai multe femele pot depune icrele pe teritoriul unui mascul. Ponta este păzită de mascul. Icrele, sunt mici și au diametrul mare de 1,2 mm și un colorit auriu. Larve eclozează după 2 săptămâni, ele sunt planctonice și se hrănesc cu zooplancton. Peștele ventuză Candolle nu prezintă importanță din punct de vedere economic. A fost numit în 1810 de Risso în onoarea botanistului elvețian Augustin Pyrame de Candolle (1778 –1841).[1][2][3][4][5]
Peștele ventuză Candolle (Lepadogaster candolii) este un pește carnivor marin din familia gobiesocide care trăiește pe fundul stâncos din zona litorală printre alge, la 1-2 m adâncime. Este răspândit pe litoralul african și european al Oceanului Atlantic (de la insulele Canare până la țărmul Angliei), Marea Mediterană, Marea Neagră pe coastele Caucazului, Crimeei, Bulgariei, Turciei. Posibil să existe și pe litoralul românesc al Marii Negre. Este un pește mic, având o lungime de până la 10-12 cm, de obicei 6-8 cm. Corpul alungit, turtit dorsoventral anterior. Solzii lipsesc. Tegumentul acoperit cu mucus abundent. Capul triunghiular, moderat deprimat. Botul lat, cu vârful rotunjit, sub forma unui cioc de rață. Ochii înconjurați cu un cerc de culoare deschisă, se află în centrul unei coroane mari formată din raze întunecoase. Au 2 perechi de nări tubulare (alungite în formă de tuburi scurte); nara anterioară cu un lob foarte mic pe marginea sa posterioară. O singură înotătoare dorsală, lungă, situată posterior, formată în întregime din radii moi. Înotătoarea anală fără spini, asemănătoare ca mărime, formă și poziția cu înotătoarea dorsală. Înotătoarele dorsală și anală nu sunt unite cu înotătoarea caudală, fiind despărțite net de un spațiu scurt de caudală. Înotătoarea caudală este rotunjită. Înotătoarele pectorale, rotunjite, largi în formă de evantai. Înotătoarele abdominale formează o ventuză ventrală cu 2 discuri adezive. Ventuza ventrală le permite să se mențină pe pietre sau scoici și să reziste acțiunii valurilor în apele marine neritice puțin adânci. Sunt înotători slabi. Masculul are o talie mai mare. Coloritul general al corpului la mascul este roșcat, iar la femelă verzui-gălbui. Corpul cu numeroase pete ovale mici, de culoare deschisă. Pe spate și laturile corpului, șase benzi transversale verzui mai întunecate. Buza superioară vărgată, cu benzi verticale transversale albicioase. La subadulți și femele capul, deasupra, este mai întunecat, cu o dungă inconstantă semilunară albicioasă, reunind ochii; ea este absentă la masculii adulți. Înotătoarele cu pete deschise rotunde. Înotătoarele dorsală și anală cu marginile roșcate. La baza înotătoarei caudală trei puncte sau benzi transversale inconstante care la femelă sunt roșcate, iar la mascul roșii-carmin sau roșii pe un fond mai întunecat. La femelă laturile capului sunt mai întunecate și străbătute de câteva benzi oblice, albicioase, la mascul pe laturile capului și pe înotătoarea anală există benzi oblice roșii-carmin sau pete roșii pe un fond mai întunecat. Se hrănesc cu nevertebrate bentonice: crustacee mici, gasteropode și moluște bivalve. Icrele sunt depuse în mai-iunie sub pietre sau scoici, în formă de strat unic. Mai multe femele pot depune icrele pe teritoriul unui mascul. Ponta este păzită de mascul. Icrele, sunt mici și au diametrul mare de 1,2 mm și un colorit auriu. Larve eclozează după 2 săptămâni, ele sunt planctonice și se hrănesc cu zooplancton. Peștele ventuză Candolle nu prezintă importanță din punct de vedere economic. A fost numit în 1810 de Risso în onoarea botanistului elvețian Augustin Pyrame de Candolle (1778 –1841).
Klängfisk (Lepadogaster candolleii) är en fisk i familjen dubbelsugarfiskar.
Färgteckningen varierar: Från gulgrön med rödaktiga till vita fläckar, till brun till rödaktig med röda fläckar. Den kan även ha ett silvervitt streck tvärs över huvudet från öga till öga, och röda markeringar på kinderna.[2] Färgteckningen är ofta könsbunden: Hanar tenderar att vara rödbruna, medan honor vanligen är gulgröna. Arten har avrundade fenor och nos, och en tillplattad framkropp. Bukfenorna är omvandlade till en sugskiva, som har platta, vårtliknande utskott.[3] Rygg- och analfenor är långa, men till skillnad från vad som är fallet hos dubbelsugaren, som den liknar, är dessa inte förenade med stjärtfenan. Som hos dubbelsugaren har den hudflikar vid näsöppningarna, men hos denna art är dessa mycket små.[2] Klängfisken är en liten fisk; största längden uppgår till 7,5 cm.[4]
Arten är en bottenfisk som uppehåller sig i tidvattenszonen[3], gärna med bottnar bevuxna med tång som Himanthalia och Laminaria.[4]
Klängfisken lever i östra Atlanten från Brittiska öarna till Kanarieöarna, västra Medelhavet och Svarta havet.[4]
Klängfisk (Lepadogaster candolleii) är en fisk i familjen dubbelsugarfiskar.
Тіло довгасте, помірної висоти, спереду розширене, позаду стиснене з боків. Голова довга, рило широке, не сильно приплюснуте зверху, ледь звужується до переднього краю. Передні носові отвори витягнуті у вигляді коротких трубочок, задні носові отвори з короткими трубочками. Рот за формою на зразок качиного дзьоба. Зуби на щелепах дрібні, спереду у вигляді пучка, з боків більші, в один ряд. Найбільша довжина тіла до 10 см. Забарвлення тіла червоне, з численними овальними світлими плямками, плавці кармінові, з округлими світлими плямами, у деяких (вірогідно, самок) по боках голови позаду від очей по одній чарунковій темній плямі. Режим збереження популяцій та заходи з охорони - не здійснювалися.
Поширений у східній Атлантиці від Британії до Канар, включно західну частину Середземного моря і Чорне море.
В Україні відзначена у Чорному морі, зокрема біля берегів Кримського п-ва та в пн.-зх. його частині (о. Зміїний).
Риба морська, прибережна. Веде донний спосіб життя. Живе на ділянках з солоністю води 16–19‰, не поширюючись в опріснені частини. Тримається дуже близько до берега, майже до урізу води, часто у смузі прибою, зазвичай на кам’янистих ґрунтах. Не уникає глибоких ділянок. В основному перебуває під камінням, особливо вдень, прикріпившися до дна черевним присоском. Активніша у сутінках. Відомі її скупчення біля Кара-Дага у травні–червні, менше у липні. Плідники завдовжки 5–8 см. Плодючість становить близько 300 шт. ікринок. Нерестовища знаходяться поблизу берега, майже до урізу води, на кам’янистих розсипах, на глибині 0,4–1,5 м. За нерестовий субстрат служить вільна гладка поверхня каменю у гнізді, що побудоване і охороняється самцем. Нерест у травні–червні при температурі води 17–19°С. Ікра відкладається порційно, суцільним шаром на стелю гнізда, де запліднюється самцем. У гніздах кладки складаються із 2–3 частин кладок на різних стадіях розвитку, від різних самиць; у кожній частині по 150–200 ікринок. Личинки живляться мікроскопічними безхребетними. Дорослі особини — донними дрібними ракоподібними і черв’яками. Періодично відбувається линька риб: заміна старої шкіри новою.
Lepadogaster candolii Risso, 1810
Толсторылая присоска[1][2], или толсторылая уточка[2], или уточка[1][3] (лат. Lepadogaster candolii), — вид лучепёрых рыб из семейства присосковых (Gobiesocidae). Распространены в северо-восточной части Атлантического океана.
Тело толсторылой присоски в передней части сплюснуто в спинно-брюшном направлении, без чешуи, покрыто слизью. Голова удлинённая, рыло широкое с закруглённым концом. Передние ноздри имеют вид коротких трубочек. Мелкие заострённые зубы расположены в виде пучка в передней части челюстей, а далее идут в один ряд. Спинной и анальный плавники с длинными основаниями, не соединяются с хвостовым плавником. В спинном плавнике 13—17 мягких лучей, а в анальном — 8—11 мягких лучей. В широких грудных плавниках 24—29 мягких лучей, края плавников закруглённые. Брюшные плавники видоизменены в прикрепительный диск. Хвостовой плавник закруглённый[3].
Выражен половой диморфизм в окраске. Тело самок окрашено в жёлто-зелёный или серо-зелёный цвет, иногда между глазами имеются синие линии, брюхо красноватое. Спина самцов красноватая, часто с полосками; на голове пятна интенсивного красного цвета, на рыле иногда есть поперечные полоски.
Максимальная длина тела 7,5 см[4].
Морские придонные рыбы. Обитают у каменистых берегов среди бурых водорослей, часто в приливной зоне. Ведут малоподвижный образ жизни, прикрепляясь диском к камням и водорослям, в небольших пещерах вместе с морскими ежами [5].
Нерестятся с апреля до июля. Икра овальной формы, размером 1,2 x 1,1 мм, желтовато-оранжевого цвета. Откладывается на основания камней. Родители охраняют кладку.
Распространены в северо-восточной части Атлантического океана от Британских островов до Сенегала, включая Канарские острова и Мадейру. Встречаются в Средиземном, Адриатическом, Эгейском, Мраморном и Чёрном морях.
Толсторылая присоска, или толсторылая уточка, или уточка (лат. Lepadogaster candolii), — вид лучепёрых рыб из семейства присосковых (Gobiesocidae). Распространены в северо-восточной части Атлантического океана.
本魚體延長，略呈圓柱形。體無鱗片，腹鰭特化為吸盤狀，背鰭、臀鰭和尾鰭不相連，吻突出，眼大。體色為紅褐色中帶綠色，有深色斑點或條紋，雄於發情時頭部會出現大斑點，體長可達7.5公分。
本魚棲息在岩石區海藻密布的海域中。
為觀賞魚。
这是一篇與鱸形目相關的小作品。你可以通过编辑或修订扩充其内容。 