El peu de rata estret[3] o peus de crist bord[4] (Ramaria stricta) és una espècie de fong pertanyent a la família Gomphaceae.[5]
Derivat del llatí ramus (branca) i stricta (estreta, cenyida).[3]
És lignícola i viu sobre residus vegetals d'arbres caducifolis (pollancres vers, castanyers, etc.),[6] sovint sobre branquetes mig enterrades. És freqüent a la tardor.[3]
Fructificació coral·loide que surt d'una base blanquinosa, d'1 a 4 cm d'amplada, afuada cap a la part inferior i guarnida amb nombrosos cordonets miceliars blancs. A la part superior es ramifica en nombroses branques dretes, densament unides, de to ocraci, regulars, primes i paral·leles, acabades en diverses puntetes de color groc viu en els exemplars joves. La carn és elàstica, blanca i molt amarga. Les espores són el·lipsoïdals, verrucoses (algunes gairebé llises), grogoses, gutulades i de 9 x 4-5 micròmetres. Els basidis són estrets, claviformes, de 25-35 x 8-9 micròmetres i amb 4 esterigmes.[3][7]
Creix aïllada o en grups per tot Nord-amèrica[8] (més comuna entre les muntanyes Rocalloses i el Pacífic,[9] com ara a l'estat de Washington[10] i Califòrnia)[11][12] i Europa[13][14] (com ara, Xipre, la Gran Bretanya, Itàlia, els Països Baixos, Irlanda, Suïssa[15] i les illes Anglonormandes).[2] És una espècie comuna a Mallorca.[16]
Es podria confondre amb Ramaria formosa, tot i que aquesta és més grossa, molt menys ramificada, no té les branques paral·leles, el seu sabor no és amarg i no creix sobre fusta.[17]
És rebutjable des del punt de vista culinari pel gust amarg i desagradable de la seua carn.[3]
Exemplar del departament de Pas de Calais (França)
Exemplar trobat a Alemanya
.JPG)
Exemplars de la Vall del Loira (França)
Exemplars polonesos
El peu de rata estret o peus de crist bord (Ramaria stricta) és una espècie de fong pertanyent a la família Gomphaceae.
Ramaria stricta, commonly known as the strict-branch coral is a coral fungus of the genus Ramaria. It has a cosmopolitan distribution, and grows on dead wood, stumps, trunks, and branches of both deciduous and coniferous trees. Its fruit body is up to 10 cm (3+7⁄8 in) tall, made of multiple slender, compact, and vertical parallel branches. Its color is typically light tan to vinaceous-brown. All parts of the mushroom will bruise when handled. There are several lookalike corals that can usually be distinguished from R. stricta by differences in coloration, bruising reaction, or microscopic features. The fungus is inedible due to its unpleasant odor and bitter taste.
The species was originally described under the name Clavaria stricta by Christian Hendrik Persoon in 1795.[2] In 1888, French mycologist Lucien Quélet transferred the species to the genus Ramaria.[3]
It is commonly known as the "upright coral".[4]
The color of the fruit body is brownish to yellow, becoming paler toward extremities.[5] It bruises light reddish brown. The basidiocarp has a leathery texture when fresh, but becomes brittle when dry. Growing from a whitish base,[5] the stipe is branched up to 8 times, and the branches are all upright and nearly parallel. The branches ending in 4 to 5 thornlike tips.[6] Overall, the fruit body appears bushy, and is medium-sized, up to 10 by 7 cm (3+7⁄8 by 2+3⁄4 in). The stipe is single or branching from the base, with white mycelium and rhizomorphs radiating from the base. The odor is of anise and the taste is bitter.[7]
The fruit bodies have been described as "edible but unpalatable,"[8] although later field guides say the species is inedible.[9][10]
The spore print is dark yellow. Spores are roughly elliptical, dotted with low cyanophilous warts, and measure 7–10 by 3.5–5.5 μm. The basidia have basal clamps are mostly four-spored, and sometimes have cyanophilous granular contents.[7]
Several variants have been described:
Another widespread and common coral, R. apiculata, typically grows on conifer wood, and bruises brown like R. stricta, but it has green pigmentation.[8] R. apiculata is a dull buff-tan to dull orange-brown, and young fruit bodies often have white branch tips.[11] R. gracilis prefers conifer wood, and has lighter colors than R. stricta. The tropical R. moelleriana can only be reliably distinguished from R. sticta by location and microscopic characteristics.[4] R. flava is mycorrhizal, and grows under coniferous and deciduous trees. Its fruit bodies are typically taller, have a more unpleasant odor, and a less bitter taste.[12] R. rubella (also known as R. acris) is pinkish tan, and R. tsugina stains green.[5]
Ramaria stricta has a cosmopolitan distribution,[6] and is a fairly common species. The fungus is lignicolous, common in late summer and fall in coniferous forests of the Pacific Coast and Rocky Mountains.[8] The fungus grows on dead wood, stumps, trunks, and branches of both leafy and coniferous trees.[13] The form that grows on deciduous wood tends to be more orange and less bushy than those which grow on coniferous wood. Fruit bodies can form in "log lines" where decaying wood is buried underground near the surface, or is in an advanced state of decomposition.[11]
Ramaria stricta, commonly known as the strict-branch coral is a coral fungus of the genus Ramaria. It has a cosmopolitan distribution, and grows on dead wood, stumps, trunks, and branches of both deciduous and coniferous trees. Its fruit body is up to 10 cm (3+7⁄8 in) tall, made of multiple slender, compact, and vertical parallel branches. Its color is typically light tan to vinaceous-brown. All parts of the mushroom will bruise when handled. There are several lookalike corals that can usually be distinguished from R. stricta by differences in coloration, bruising reaction, or microscopic features. The fungus is inedible due to its unpleasant odor and bitter taste.
Ramaria stricta
Ramaria stricta, de ses noms vernaculaires la Clavaire droite, Clavaire dressée, ou Ramaire droite est un champignon de la famille des gomphaceae réputé non-comestible à toxique, cependant certains[Qui ?] le prétendent comestible lorsqu'il est jeune.
Il est composé de Sporophores qui ont des formes de tiges et sont organisés en rameaux verticaux de 3 à 10 cm de haut. Leur couleur est homogène et varie de l'ocre-brun à l'orangé ou au rose selon l'âge et les conditions de luminosité. Les rameaux se terminent en forme de sous-rameaux petites pointes épineuses.
Ce champignon saprophyte lignicole est assez courant en climat tempéré à méditerranéen. On le trouve (souvent en groupe) autour des souches, de troncs morts ou sur des branches mortes dans les forêts de conifères, mixtes ou de feuillus, de la fin de l'été au début de l'automne.
Ramaria stricta
Ramaria stricta, de ses noms vernaculaires la Clavaire droite, Clavaire dressée, ou Ramaire droite est un champignon de la famille des gomphaceae réputé non-comestible à toxique, cependant certains[Qui ?] le prétendent comestible lorsqu'il est jeune.
Ramaria stricta (Pers.) Quél., Fl. mycol. (Paris): 464 (1888).
Altezza complessiva 5–10 cm; piede cotonoso e tronco biancastro o bruno-violaceo; ramificazioni numerose, verticali, cilindriche, fragili, giallo-rossastri, con estremità gialle, acuminate, dicotome.
Bianca, presto tenace.
Ovoidali, bianche in massa, 7-9,5 µm.
Cresce in estate-autunno, su detriti legnosi.
Senza valore alimentare, considerata non commestibile.
Dal latino strictus = costretto, per le ramificazioni molto appressate.
De rechte koraalzwam (Ramaria stricta) is een schimmel die behoort tot de steeltjeszwammen.
Het vruchtlichaam is meervoudig vertakt en doet denken aan koraal. De vertakkingen zijn 1 tot 5 millimeter dik en staan parallel aan elkaar loodrecht omhoog. De kleur is oker- tot vleeskleurig.
De rechte koraalzwam komt voor op plantenresten, takken, houtsnippers en stronken van loofbomen. De soort komt vrij algemeen voor in Nederland.
Kaarten met waarnemingen op waarneming.nl:
De rechte koraalzwam (Ramaria stricta) is een schimmel die behoort tot de steeltjeszwammen.
Het vruchtlichaam is meervoudig vertakt en doet denken aan koraal. De vertakkingen zijn 1 tot 5 millimeter dik en staan parallel aan elkaar loodrecht omhoog. De kleur is oker- tot vleeskleurig.
De rechte koraalzwam komt voor op plantenresten, takken, houtsnippers en stronken van loofbomen. De soort komt vrij algemeen voor in Nederland.
Fin a 10 cm.. Ramificassion drite, òcra brunastr, brun ross a fërteje, an sima giaune peui dël midem color.
A chërs an dzora a bòsch mars.
A venta mai mangé un bolè trovà se un a l'é nen un bon conossidor dij bolè!
Sensa antëresse alimentar.
Ramaria stricta (Pers. : Fr.) Quélet
Fin a 10 cm.. Ramificassion drite, òcra brunastr, brun ross a fërteje, an sima giaune peui dël midem color.
AmbientA chërs an dzora a bòsch mars.
Comestibilità A venta mai mangé un bolè trovà se un a l'é nen un bon conossidor dij bolè!
Sensa antëresse alimentar.
Koralówka sztywna (Ramaria stricta (Pers.) Quél.) – gatunek grzybów z rodziny siatkoblaszkowatych (Gomphaceae)[1].
Pozycja w klasyfikacji: Ramaria, Gomphaceae, Gomphales, Phallomycetidae, Agaricomycetes, Agaricomycotina, Basidiomycota, Fungi[1].
Po raz pierwszy takson ten zdiagnozował w 1797 r. Persoon nadając mu nazwę Clavaria stricta. Obecną, uznaną przez Index Fungorum nazwę nadał mu w 1888 r. Quélet, przenosząc go do rodzaju Ramaria[1].
Niektóre synonimy naukowe[2]:
Nazwę polską nadał Władysław Wojewoda w 1999 r. W polskim piśmiennictwie mykologicznym gatunek ten opisywany był też jako goździeńczyk sztywny, goździeńczyk wyprężony, goździeniec prosty, gałęziak zbity[3].
Krzaczkowato rozgałęziony; szerokości 2-6 cm, wysokości 3-10 cm. Wyrasta z cienkiej białokremowej podstawy rozgałęziającej się na cienkie i równoległe gałązki. Z podstawy zwykle wyrastają sznurki grzybni. Gałązki są dość gęste i wyprostowane[4]. Mają kolor bladożółty, cynamonowy, ochrowobrązowy lub brązowy[5]. Po uszkodzeniu zmieniają kolor na czerwonawobrązowy[4]
Biały, po uszkodzeniu lub zgnieceniu przebarwia się na kolor czerwonobrązowy. Zapach lekko kwaskowaty, końcówki gałązek w smaku gorzkie[6].
Ochrowobrązowy. Zarodniki eliptyczne, wydłużone o chropowatej powierzchni i rozmiarach 7,5-10,5 × 3,5-5,5 μm[7]
Występuje na wszystkich kontynentach z wyjątkiem Antarktydy[8]. W Polsce gatunek dość pospolity.
Rośnie w lasach liściastych, iglastych i mieszanych, czasami także w parkach, na pniach i obumarłych resztkach drzew liściastych i iglastych[3]. Ponieważ rośnie również na martwych korzeniach drzew, więc pozornie może stwarzać wrażenie, że rośnie na ściółce leśnej. Występuje głównie na bukach, wiązach i dębach[4].
Saprotrof[3]. W Europie uważana jest za grzyb niejadalny[4], jednak w Chinach, Meksyku i na Madagaskarze jest grzybem jadalnym[9].
Koralówkę sztywną można pomylić z wieloma gatunkami innych koralówek. Podobne są m.in.:
.JPG)
Koralówka sztywna (Ramaria stricta (Pers.) Quél.) – gatunek grzybów z rodziny siatkoblaszkowatych (Gomphaceae).
Ramaria stricta (Christian Hendrik Persoon, 1795 ex Lucien Quélet, 1888), sin. Ramaria condensata (Elias Magnus Fries, 1838 ex Lucien Quélet, 1888),[1] din încrengătura Basidiomycota, în familia Gomphaceae și de genul Ramaria, denumită în popor degetar sau creasta cocoșului,[2] este o ciupercă necomestibilă care însă nu coabitează, fiind una din speciile saprofite ale genului. În România, Basarabia și Bucovina de Nord, se dezvoltă izolată sau în grupuri, pe lemn în putrefacție prin păduri umbroase și umede, în special pe lângă fagi, fiind întâlnită mai rar în apropiere de stejari sau molizi, dar crește și pe mulci. Apare de la câmpie la munte, din (iulie) august până în noiembrie, la vreme favorabilă și în decembrie.[3][4]
Primul care a pomenit specia sub numele Clavaria stricta a fost renumitul om de știință Christian Hendrik Persoon de verificat în Neue Annalen der Botanick din 1795.[5]
În 1838, faimosul suedez Elias Magnus Fries a descris specia sub taxonul Clavaria condensata în cartea sa Epicrisis Systematis Mycologici seu Synopsis Hymenomycetum,[6] iar Fries a avut preferința pentru denumirea de specii, un drept de onoare care i-a fost acordat.
Astfel, când, în 1888, micologul francez Lucien Quélet a mutat soiul la genul Ramaria l-a de numit de două ori pentru a fi pe partea sigură: odată ca Ramaria stricta,[7] și pe alta ca Ramaria condensata.[8] În ciuda a preferinței lui Fries, numele binomial hotărât și valabil până în prezent (2018) este Ramaria stricta. Totuși se mai găsește adesea descrierea soiului cu epitetul lui Fries, de exemplu în literatura micologică română.[2][9][10]
Toate celelalte încercări de redenumire, inclus și dublei redirecționări din aceiași cauză a lui Petter Adolf Karsten (vezi infocaseta), nu sunt folosite și pot fi neglijate, dar sunt acceptate sinonim.
Au fost constatate 4 variații (forme) ale speciei: alba, concolor (ramuri și trunchi de aceiași culoare), fumida (cu nuanțe cenusii) și violaceo-tincta (colorată violaceu).[11] În urmare este descrisă forma bazală referitor la culoare.
R. stricta tânără
R. stricta bătrână
R. stricta albicioasă
R. stricta, grup
Chiar și specialiști au probleme cu diferențierea buretelui cu alte specii ale acestui gen. Cele necomestibile au cel puțin mereu un gust nepotrivit. Degetarul poate fi confundat ușor cu: Ramaria abietina (comestibilă),[14] Ramaria aurantiosiccescens (E. Schild, 1979), (comestibilă)[15] Ramaria aurea (comestibilă),[16] Ramaria botrytis (comestibilă), [17] Ramaria eumorpha (necomestibilă),[18] Ramaria fennica (necomestibilă),[19] Ramaria flava (comestibilă),[20] Ramaria flavescens (otrăvitoare),[21] Ramaria formosa (otrăvitoare),[22] Ramaria gracilis (necomestibilă),[23] Ramaria largentii, (comestibilă)[24] Ramaria obtusissima (comestibilă, puțin gustoasă), [25] Ramaria ochroclora (comestibilitate nesigură),[26] Ramaria pallida (otrăvitoare)[27] sau Ramaria testaceoflava, (necomestibilă).[28]
Ramaria abietina
Ramaria aurantiosiccescens
Ramaria aurea
Ramaria botrytis tânără
!Ramaria.eumorpha!
!Ramaria fennica!
Ramaria flava
!!Ramaria flavescens!!
!!Ramaria formosa!!
!Ramaria gracilis!
Ramaria largentii
Similară Ramaria obtusissima
!!Ramaria pallida!!
!Ramaria testaceoflava!
Deci se poate citi din când în când, că specia ar fi comestibilă,[4] această aserțiune nu poate fi confirmată.[29] Din cauza gustului neplăcut este necomestibilă. Faceți o probă pentru a nu o confunda cu specii comestibile. Nu este otrăvitoare.
Materiale media legate de degetar la Wikimedia Commons
Ramaria stricta (Christian Hendrik Persoon, 1795 ex Lucien Quélet, 1888), sin. Ramaria condensata (Elias Magnus Fries, 1838 ex Lucien Quélet, 1888), din încrengătura Basidiomycota, în familia Gomphaceae și de genul Ramaria, denumită în popor degetar sau creasta cocoșului, este o ciupercă necomestibilă care însă nu coabitează, fiind una din speciile saprofite ale genului. În România, Basarabia și Bucovina de Nord, se dezvoltă izolată sau în grupuri, pe lemn în putrefacție prin păduri umbroase și umede, în special pe lângă fagi, fiind întâlnită mai rar în apropiere de stejari sau molizi, dar crește și pe mulci. Apare de la câmpie la munte, din (iulie) august până în noiembrie, la vreme favorabilă și în decembrie.
Rak fingersvamp (Ramaria stricta) är en svampart[13] som först beskrevs av Christiaan Hendrik Persoon, och fick sitt nu gällande namn av Lucien Quélet 1888. Enligt Catalogue of Life[14][15] ingår Rak fingersvamp i släktet Ramaria, och familjen Gomphaceae,[14][15] men enligt Dyntaxa[16] är familjetillhörigheten osäker och den listas under Gomphales, genera incerate sedis[16] Arten är reproducerande i Sverige.[16] En underart finns: concolor.[14]
Wikimedia Commons har media som rör Rak fingersvamp.
Rak fingersvamp (Ramaria stricta) är en svampart som först beskrevs av Christiaan Hendrik Persoon, och fick sitt nu gällande namn av Lucien Quélet 1888. Enligt Catalogue of Life ingår Rak fingersvamp i släktet Ramaria, och familjen Gomphaceae, men enligt Dyntaxa är familjetillhörigheten osäker och den listas under Gomphales, genera incerate sedis Arten är reproducerande i Sverige. En underart finns: concolor.
Ramaria stricta (Pers.) Quél., 1888
Рогатик прямой, или Рамария прямая, или Рамария жёсткая (лат. Ramaria stricta) — вид грибов из рода Рамария (Ramaria). В разных системах классификации этот род включают в разные семейства: Гомфовые (Gomphaceae), Рамариевые (Ramariaceae), Рогатиковые (Clavariaceae)[1], Лисичковые (Cantharellaceae).
Некоторые названия, входящие в синонимику вида[2]:
Ареал вида охватывает Евразию и Северную Америку[3]. Встречается на всей территории России; особенно часто — в европейской части и на Дальнем Востоке[4].
Встречается в хвойных и смешанных лесах с преобладанием сосны или ели[4].
Обычно растёт на гниющей древесине, реже — на почве среди кустарников[4].
Плодовое тело, как и у других представителей рода, сильно разветвлённое. Ножка хорошо выражена. Окраска — бледно-жёлтая, буроватая или коричневая, при надавливании приобретает винно-красный цвет. Ветви плодового тела сильно дихотомически разветвлённые, имеют примерно одинаковую высоту, почти параллельны друг другу. Ножка — диаметром до 1 см и высотой от 1 до 6 см, бледно-жёлтая, иногда с фиолетовым оттенком. У основания ножки обычно наблюдается скопление мицелия (либо присутствуют нитевидные мицелиальные тяжи)[4].
Гриб несъедобный[3]. На вкус плодовое тело горькое, слегка перечно-острое, с приятным запахом[4].
Рогатик прямой, или Рамария прямая, или Рамария жёсткая (лат. Ramaria stricta) — вид грибов из рода Рамария (Ramaria). В разных системах классификации этот род включают в разные семейства: Гомфовые (Gomphaceae), Рамариевые (Ramariaceae), Рогатиковые (Clavariaceae), Лисичковые (Cantharellaceae).
,_Reichswald,_Germany.jpg)
.JPG)
.jpg)
_(10).JPG)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
