Der Strichfleckige Marienkäfer oder Strichfleckige Schildlaus-Marienkäfer (Chilocorus bipustulatus) ist ein Käfer aus der Familie der Marienkäfer (Coccinellidae).
Die Käfer werden ca. 2,7 bis 4 Millimeter lang.[1][2] Sie sind schwarz oder braun und haben drei kleine rote Flecken auf den Deckflügeln, die oft zu einer strichförmigen Querbinde verwachsen sind. Kopf, Fühler, Beine und hintere Ventralseite sind rötlich gefärbt. Die schwarzen Augen befinden sich seitlich vorne am Kopf. Die Fühler sind 8-gliedrig.[1]
Die Art ist in Europa und im Mittelmeerraum heimisch.[3] Im Mittelmeerraum ist sie sehr häufig.[2] Als natürlicher Feind der Schildläuse wurde Chilocorus bipustulatus mittlerweile fast weltweit eingeführt.[3] In den Vereinigten Staaten gab es in den Jahren 1905, 1915 und 1927 Versuche, die Käferart anzusiedeln.[3] Schließlich gelang es 1951 im San Joaquin Valley in Kalifornien.[3]
Man beobachtet die Käfer fast das ganze Jahr. Man findet sie häufig an Kiefern (Pinus) und an Obstbäumen.[4][1] Die Käfer sind nicht ausgesprochen kälteresistent, das heißt, sie überleben gewöhnlich keine besonders kalten Winter.[3] Die Imagines und Larven der Käfer ernähren sich von Schild-, Mottenschild- und Blattläusen.[4][3] Die Käfer werden deshalb zur biologischen Schädlingsbekämpfung eingesetzt.[3]
In der Literatur finden sich folgende Synonyme:[5]
Der Namenszusatz bipustulatus kommt aus dem Lateinischen und bedeutet „zweifleckig“. Er bezieht sich auf die roten Flecken auf den Deckflügeln. Bei diesen sind häufig zwei der drei Flecke miteinander verbunden.
Der Strichfleckige Marienkäfer oder Strichfleckige Schildlaus-Marienkäfer (Chilocorus bipustulatus) ist ein Käfer aus der Familie der Marienkäfer (Coccinellidae).
Chilocorus bipustulatus, the heather ladybird,[1] is a beetle species belonging to the family Coccinellidae, subfamily Chilocorinae.[1]
These beetles are found in most of the Palearctic realm,[2] (Europe, North Africa, Asia north of the Himalayan foothills, and northern and central Arabian Peninsula), [3] and has been introduced to tropical Africa, Hawaii, and North America.[4]
The elytra of this small beetle are a shiny brown with two reddish-orange spots on each elytron (hence the Latin word bipustulatus, meaning two-blistered). Sometime three spots run in an horizontal line and join into two larger stains.
The mature larva is about 5 millimetres (0.20 in) long. Wintering occurs as an adult. The adults grow up to 3–5 millimetres (0.12–0.20 in) long and can be encountered from May through October.
In Europe it occurs in fruit gardens, pine forests, and stone quarries.[5] In Poland it was found on grasses, low vegetation and bushes, on heath lands, under flakes of bark on pines and fruit trees, occasionally in leaf litter and in moss[6]
Heather ladybirds feed on aphids and scale insects (mainly belonging to the family Coccidae and Diaspididae) and is often introduced as a biological control in cases of infestation.[7][8] In France it is considered to be useful in Citrus orchards.
Chilocorus bipustulatus, the heather ladybird, is a beetle species belonging to the family Coccinellidae, subfamily Chilocorinae.
These beetles are found in most of the Palearctic realm, (Europe, North Africa, Asia north of the Himalayan foothills, and northern and central Arabian Peninsula), and has been introduced to tropical Africa, Hawaii, and North America.
The elytra of this small beetle are a shiny brown with two reddish-orange spots on each elytron (hence the Latin word bipustulatus, meaning two-blistered). Sometime three spots run in an horizontal line and join into two larger stains.
The mature larva is about 5 millimetres (0.20 in) long. Wintering occurs as an adult. The adults grow up to 3–5 millimetres (0.12–0.20 in) long and can be encountered from May through October.
In Europe it occurs in fruit gardens, pine forests, and stone quarries. In Poland it was found on grasses, low vegetation and bushes, on heath lands, under flakes of bark on pines and fruit trees, occasionally in leaf litter and in moss
Heather ladybirds feed on aphids and scale insects (mainly belonging to the family Coccidae and Diaspididae) and is often introduced as a biological control in cases of infestation. In France it is considered to be useful in Citrus orchards.
Chilocorus bipustulatus, la coccinelle des landes ou des bruyères, est une espèce de coléoptères de la famille des Coccinellidae.
Cet insecte se nourrit de pucerons et de cochenilles (Saissetia oleae, Aspidiotus nerii, Chionaspis salicis, Chrysomphalus aonidum, Pseudaulacaspis pentagona, Planococcus citri, etc.). Cette espèce a donc été introduite partout dans le monde pour participer à la lutte biologique en cas d'infestations[1],[2].
L'imago est surmonté de deux élytres très bombés (qui confèrent l'aspect d'une tortue à ce petit insecte), ils ont une couleur marron brillant et portent chacun deux points rouge-orangé (d'où le nom en latin bipustulatus, signifiant deux pustules) mais parfois trois points courent sur une ligne horizontale où ils peuvent se rejoindre en taches plus grandes.
Les adultes atteignent 3 à 5 mm, on les rencontre de mai à octobre et ils sont capables d'hiberner.
La larve mature mesure environ 5 mm de long.
Ces coccinelles sont présentes dans presque toute l'Europe, au Moyen-Orient et en Afrique du Nord[3].
Rare dans la région, Chilocorus bipustulatus fait partie des invertébrés strictement protégés en Wallonie (Belgique)[4].
Chilocorus bipustulatus, la coccinelle des landes ou des bruyères, est une espèce de coléoptères de la famille des Coccinellidae.
Cet insecte se nourrit de pucerons et de cochenilles (Saissetia oleae, Aspidiotus nerii, Chionaspis salicis, Chrysomphalus aonidum, Pseudaulacaspis pentagona, Planococcus citri, etc.). Cette espèce a donc été introduite partout dans le monde pour participer à la lutte biologique en cas d'infestations,.
Chilocorus bipustulatus (Linnaeus, 1758) è un coleottero appartenente alla famiglia dei Coccinellidi[1][2][3].
La specie è simile alle altre della tribù dei Chilocorini[4]; il corpo dell'adulto è tondeggiante, lunga circa 3-4 mm; le elitre sono scure, e presentano ciascuna due puntini rossi o arancio[3].
Le larve sono lunghe intorno ai 5 mm, di colore marrone scuro tranne per il primo segmento, che è giallo; il capo è nero, e sono coperte da vari punti scuri da cui fuoriescono setole spinose[3].
Ogni femmina depone dalle 30 alle 60 uova non distanti dalle prede, di cui le larve cominciano a nutrirsi appena nate. In condizioni ideali, una generazione di insetti si sviluppa in 5-6 settimane. Ogni anno vi sono quattro generazioni, che si sovrappongono parzialmente a causa della lunga vita di questo insetto (dai due ai sei mesi)[3].
Chilocorus bipustulatus è una specie predatrice sia da larva, sia da adulta, che si nutre prevalentemente di cocciniglie, in particolare appartenenti alle famiglie Diaspididae e Coccidae[3].
Tra le specie predate si annoverano Agonoscena pistaciae, Euphyllura olivina, Psylla pyricola (Psyllidae), Aonidiella orientalis, Chrysomphalus dictyospermi, Lepidosaphes malicola, Leucaspis pusilla, Parlatoria blanchardi, Parlatoria oleae, Pseudaulacaspis pentagona, Salicola kermanensis (Diaspididae), Bemisia tabaci (Aleyrodidae), Eulecanium prunastri (Coccidae), Maconellicoccus hirsutus, Planococcus citri (Pseudococcidae), Ommatissus binotatus lybicus (Tropiduchidae) e Phloeomyzus passerinii (Aphididae)[4].
Tra i nemici naturali di questa specie figura soprattutto Homalotylus flaminius, un encirtide parassitoide; è inoltre colpita dal fungo entomopatogeno Hesperomyces virescens, che però non sembra causare all'insetto alcun danno[3].
La specie è attestata in quasi tutta Europa, con l'eccezione delle isole più settentrionali (Islanda, Svalbard, Jan Mayen, Terra di Francesco Giuseppe, Novaja Zemlja)[1].
Chilocorus bipustulatus (Linnaeus, 1758) è un coleottero appartenente alla famiglia dei Coccinellidi.
Het heidelieveheersbeestje (Chilocorus bipustulatus) is een kever uit de familie lieveheersbeestjes of Coccinellidae.
Het diertje wordt 2 tot 4 mm lang. De kleur van de dekschilden is bruin tot zwart met op elk dekschild een rode veeg, vaak in twee stukken. Hij kan verward worden met het wat grotere wilgenlieveheersbeestje.
Het heidelieveheersbeestje voedt zich met schildluizen. De soort is ingezet voor biologische bestrijding van Parlatoria blanchardi (Homoptera, Diaspididae) in Afrika[1].
De soort komt voor in het Palearctisch en Nearctisch gebied. De habitat bestaat uit heidegebied.
Het heidelieveheersbeestje (Chilocorus bipustulatus) is een kever uit de familie lieveheersbeestjes of Coccinellidae.
Het diertje wordt 2 tot 4 mm lang. De kleur van de dekschilden is bruin tot zwart met op elk dekschild een rode veeg, vaak in twee stukken. Hij kan verward worden met het wat grotere wilgenlieveheersbeestje.
Het heidelieveheersbeestje voedt zich met schildluizen. De soort is ingezet voor biologische bestrijding van Parlatoria blanchardi (Homoptera, Diaspididae) in Afrika.
De soort komt voor in het Palearctisch en Nearctisch gebied. De habitat bestaat uit heidegebied.
Chilocorus bipustulatus er en av marihønene (Coccinellidae), en av de mange polyphage billene.
Chilocorus bipustulatus er mellom 4 og 5 millimeter lang, kroppsformen er ganske bred, oval. Dekkvingene skinnende blanke og mørke med to små røde flekker.
Chilocorus bipustulatus finnes på nåletrær.
Chilocorus bipustulatus er en av marihønene (Coccinellidae), en av de mange polyphage billene.
Chilocorus bipustulatus é uma espécie de insetos coleópteros polífagos pertencente à família Coccinellidae.[1]
A autoridade científica da espécie é Linnaeus, tendo sido descrita no ano de 1758.
Trata-se de uma espécie presente no território português.
Chilocorus bipustulatus é uma espécie de insetos coleópteros polífagos pertencente à família Coccinellidae.
A autoridade científica da espécie é Linnaeus, tendo sido descrita no ano de 1758.
Trata-se de uma espécie presente no território português.
Chilocorus bipustulatus (tradițional buburuza de buruiană[1]) este o specie de buburuză aparținând familiei Coccinellidae, subfamiliei Chilocorinae. [1]
Această specie poate fi găsită în marea parte a Europei, în estul ecozonei paleoarctice, în Orientul Apropiat și în Africa de Nord. [2]
Elitrele acestei mici buburuze au o culoare neagră și au aspect lucios, având două puncte roșii-portocalii pe fiecare dintre elitre (de aici cuvântul din bipustulatus, însemnând cu două puncte). Uneori apar trei puncte.
Larva matură este de aproximativ 5 mm lungime și în timpul iernii se transformă în adulți. Adulții cresc până la 3-5 mm lungime și pot fi găsiți din mai până în octombrie.
Buburuza de buruiană se hrănește în mare parte cu afide și insecte mici din familiile Coccidae și Diaspididae (Saissetia oleae, Aspidiotus nerii, Chionaspis salicis, Chrysomphalus aonidum, Pseudaulacaspis pentagona, Planococcus citri, etc.). Prin urmare, această specie a fost introdusă la nivel mondial pentru controlul biologic al infestărilor. [3][4]
.jpg){kind=small}
Acest articol despre o specie din familia Coccinellidae este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!
Chilocorus bipustulatus (tradițional buburuza de buruiană) este o specie de buburuză aparținând familiei Coccinellidae, subfamiliei Chilocorinae.
Această specie poate fi găsită în marea parte a Europei, în estul ecozonei paleoarctice, în Orientul Apropiat și în Africa de Nord.
Chilocorus bipustulatus (Linnaeus, 1758)
Синонимы
Chilocorus bipustulatus — вид божьих коровок из подсемейства Scymninae. Взрослый жук длиной 3—4 мм, имеет чёрную или тёмно-бурую окраску, голова светлая. Каждое из надкрылий несёт поперечный ряд из двух-трёх красных пятнышек[1].
Chilocorus bipustulatus — вид божьих коровок из подсемейства Scymninae. Взрослый жук длиной 3—4 мм, имеет чёрную или тёмно-бурую окраску, голова светлая. Каждое из надкрылий несёт поперечный ряд из двух-трёх красных пятнышек.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
