Sabanejewia bulgarica és una espècie de peix de la família dels cobítids i de l'ordre dels cipriniformes.[4]
Viu a zones de clima temperat entre 5°C - 20°C de temperatura.[6]
Es troba al riu Danubi.[5]
Sabanejewia bulgarica és una espècie de peix de la família dels cobítids i de l'ordre dels cipriniformes.
Sabanejewia bulgarica ist eine Süßwasserfischart der Familie Cobitidae (Steinbeißer) innerhalb der Ordnung der Cypriniformes (Karpfenartige).
Sabanejewia bulgarica erreicht eine maximale Standardlänge von 12 cm. Die Körperhöhe entspricht 16,5 bis 20 % der Standardlänge. Entlang der Körperseiten verläuft mediolateral (halbseitlich) eine Reihe von 4 bis 9 (selten bis 10) dunkle Flecken. Eine Reihe kleiner Flecken direkt unter den mediolateralen Flecken und eine schwarze Pigmentierung zwischen den Flecken fehlt. Der Körper oberhalb der mediolateralen Flecken ist gänzlich unpigmentiert oder es befinden sich dort ein paar dunkle Flecken. Oberseits, entlang des Rückens befinden sich weitere 5 bis 8 (selten 10) dunkle Flecken.[1] Die Färbung des Körpers ist nach Jászfalusi oberseits bräunlich violett, die Bauchgegend gelblich.[2] Nach Iftime ist die Grundfarbe variabel von gelblich-braun bis rosenrot-braun und bis zu einem violetten bis zart-lila Ton. Ein violett-metallischer Glanz kann auch bei anderen Grundfärbungen vorkommen.[3]
Ein zum Bauch hin gelegener, ventraler Kamm aus Körperfett am Schwanzstiel ist nicht vorhanden oder weniger entwickelt als der dorsale (zum Rücken hin gelegene) Fettkamm. Der Ansatz der Rückenflosse liegt über dem Ansatz der Bauchflosse.[1] Die Körperschuppen überlappen sich in der Regel, bei einigen Exemplaren können sie sich aber auch lediglich berühren. Der Suborbitaldorn (am Auge sitzender Stachel) ist dick und robust.[3]
Die Flossenformel lautet nach Jászfalusi D II–III/7, P II/7–8, V II/5, C 14 (statt 16 nach Drensky), 40 bis 43 Wirbel, 7 bis 11 Schlundzähne. Die Iris beschreibt er als schwarz und die Pupillen von einem goldenen Ring umgeben.[2]
Sabanejewia bulgarica kommt im Donau Einzugsgebiet in der unteren und mittleren Donau flussaufwärts bis Bratislava in der Slowakei vor und dringt nur in die untersten Abschnitte ihrer Zuflüsse ein. Daneben ist sie in der Theiß in Ungarn und der Slowakei verbreitet.[1]
Sabanejewia bulgarica lebt in großen Tieflandflüssen und bevorzugt gewöhnlich tieferes Wasser. Gelaicht wird in der Donau und in den Einmündungen einiger Nebenflüsse.[1] Nach Jászfalusis Bericht über „eine neue Fischart für die Fauna Ungarn“, bevorzugt die Art stark strömendes Wasser mit steinigem Untergrund. Zur Laichzeit wandern die Tiere in größeren Gruppen zu den Einmündungen schnellfliessender Bäche, wo sie dann ablaichen. Ihre Nahrung suchen sie nachts und sind deshalb tagsüber nur selten anzutreffen.[2]
Nach Iftime (2002) ist die Taxonomie der im englischen Golden loaches genannten Gattung Sabanejewia strittig. 1929 stelle Vladykov eine Gruppe von Cobitis Arten in die Gattung Sabanejewia, die aber bis in die 1970er Jahre meist als Untergattung von Cobitis angesehen wurde. 1963 bestätigte Nalbant Sabanejewia als gültige Gattung und diese Position wurde nach und nach von allen Autoren übernommen.[3]
Sabanejewia bulgarica wurde 1928 von Drensky als Cobitis bulgarica erstbeschrieben.[4] 1931 synonymisierte Vladykov Sabanejewia bulgarica mit Sabanejewia balcanica. Von Băcescu wurde Sabanejewia balcanica wiederum 1943 als Unterart von Sabanejewia aurata angesehen. Bănărescu (1948) beobachtete als Erster die beträchtliche Intergradation von Cobitis (Sabanejewia) balcanica und Cobitis (Sabanejewia) bulgarica und sah damit auch Sabanejewia bulgarica als Unterart des Gold-Steinbeißer (Sabanejewia aurata) an,[3] eine Ansicht die von Jászfalusi 1948 geteilt wurde.[2] Die Arbeitsgruppe Oliva, Balon und Frank ging 1952 noch weiter und interpretierte in der Unterart nur noch eine infrasubspezifische (innerunterartliche) Varietät von Sabanejewia aurata balcanica (Balkan-Gold-Steinbeißer). Während Bănărescu (1953, 1954, 1964) die Art weiterhin als Unterart deklarierte, betrachteten Vasiljeva und Vasiljev (1988) wiederum Sabanejewia bulgarica als eigene Art neben Sabanejewia aurata.[3]
Die von Georgi Schischkoff 1932 beschriebene Art Cobitis albicoloris beruhte auf nur einem schlecht konservierten, entfärbten Exemplar der Gattung Sabanejewia und wurde von Rensky 1947/1948 zu Cobitis (Sabanejewia) bulgarica synonymisiert.[5]
Sabanejewia bulgarica ist eine Süßwasserfischart der Familie Cobitidae (Steinbeißer) innerhalb der Ordnung der Cypriniformes (Karpfenartige).
Sabanejewia bulgarica es una especie de pez de la familia Cobitidae en el orden de los Cypriniformes.
Los machos pueden llegar alcanzar los 12 cm de longitud total.[2]
Vive en zonas de clima tropical entre 5°C - 20°C de temperatura.
Se encuentra en el Danubio.
Sabanejewia bulgarica es una especie de pez de la familia Cobitidae en el orden de los Cypriniformes.
Sabanejewia bulgarica Sabanejewia generoko animalia da. Arrainen barruko Cobitidae familian sailkatzen da.
Sabanejewia bulgarica Sabanejewia generoko animalia da. Arrainen barruko Cobitidae familian sailkatzen da.
Sabanejewia bulgarica is een straalvinnige vissensoort uit de familie van de modderkruipers (Cobitidae).[1] De wetenschappelijke naam van de soort is voor het eerst geldig gepubliceerd in 1928 door Drensky.
Bronnen, noten en/of referentiesSabanejewia bulgarica – gatunek słodkowodnej ryby karpiokształtnej z rodziny piskorzowatych (Cobitidae).
Środkowa i dolna część dorzecza Dunaju. Zasiedla zwykle głębsze wody[2][3].
Sabanejewia bulgarica – gatunek słodkowodnej ryby karpiokształtnej z rodziny piskorzowatych (Cobitidae).
Dunărița sau dunărința (Sabanejewia bulgarica) este un pește dulcicol reofil bentonic din familia cobitidelor răspândit în cursul de mijloc și inferior al Dunării de la Bratislava până la vărsare și cursul inferior al afluenților ei: Tisa, Sava, Mureș, Bega, Cerna, Argeș, Jiu, Nera, Olt, Siret, Prut. Își duce viața pe fundul nisipos și pietros în râurilor adânci de șes.
Lungimea obișnuită este de 7,5-8,5 cm, maximă 12 cm. Are corpul alungit, înalt și gros, comprimat lateral, acoperit cu solzi foarte mici, imbricați. Capul, relativ mic, este de asemenea comprimat, golaș (lipsit de solzi). Spatele, înaintea înotătoarei dorsale, este arcuit, iar în urma acestei înotătoare prezintă o cută tegumentară, dură, joasă, în lungul pedunculului caudal, mai ales în jumătatea posterioară a acestuia. Pielea este transparentă, permițând să se vadă uneori circulația sângelui și chiar vertebrele. Sub ochi, pe osul prefrontal (etmoidul lateral) se află un țep prefrontal scurt, bifid, ascuțit, mobil. Gura inferioară (subterminală), mică, este înconjurată de buze cărnoase și înzestrată cu 6 mustăți, dintre care patru pe maxila superioară, iar două în colțurile gurii. Lambourile buzei inferioare sunt întregi, ușor ondulate sau cel mult cu 2-3 mameloane, foarte mici. Gura (fălcile și palatul cavității bucale) este lipsita de dinți. Dinții faringieni sunt mici, și așezați într-un singur rând. Ochii sunt mici. Înotătoarele au marginea rotunjită. Fondul general alb, cu reflexe violacee. Pe spate, 5-8 pete brune închis; pe laturi 4-9 pete mari pătrate, distanțate mult între ele. Pe fața dorsală a capului două pete semilunare. Abdomenul alb sau alb-gălbui.
Se hrănește cu diatomee și nevertebrate bentonice mici: insecte și larve de insecte, viermi, crustacee mici și moluște. Depune icre în lunile aprilie-iunie, unele exemplare urcând din Dunăre în râuri mai mici (Cerna, Argeș). Icrele aderă la vegetația acvatică sau alte elemente ale substratului. O femelă depune câteva sute de icre pe sezon.
Importanța economică este nulă. Fiind o specie rară și trăind la adânc, nu poate constitui obiectul unui pescuit.
Dunărița sau dunărința (Sabanejewia bulgarica) este un pește dulcicol reofil bentonic din familia cobitidelor răspândit în cursul de mijloc și inferior al Dunării de la Bratislava până la vărsare și cursul inferior al afluenților ei: Tisa, Sava, Mureș, Bega, Cerna, Argeș, Jiu, Nera, Olt, Siret, Prut. Își duce viața pe fundul nisipos și pietros în râurilor adânci de șes.
Lungimea obișnuită este de 7,5-8,5 cm, maximă 12 cm. Are corpul alungit, înalt și gros, comprimat lateral, acoperit cu solzi foarte mici, imbricați. Capul, relativ mic, este de asemenea comprimat, golaș (lipsit de solzi). Spatele, înaintea înotătoarei dorsale, este arcuit, iar în urma acestei înotătoare prezintă o cută tegumentară, dură, joasă, în lungul pedunculului caudal, mai ales în jumătatea posterioară a acestuia. Pielea este transparentă, permițând să se vadă uneori circulația sângelui și chiar vertebrele. Sub ochi, pe osul prefrontal (etmoidul lateral) se află un țep prefrontal scurt, bifid, ascuțit, mobil. Gura inferioară (subterminală), mică, este înconjurată de buze cărnoase și înzestrată cu 6 mustăți, dintre care patru pe maxila superioară, iar două în colțurile gurii. Lambourile buzei inferioare sunt întregi, ușor ondulate sau cel mult cu 2-3 mameloane, foarte mici. Gura (fălcile și palatul cavității bucale) este lipsita de dinți. Dinții faringieni sunt mici, și așezați într-un singur rând. Ochii sunt mici. Înotătoarele au marginea rotunjită. Fondul general alb, cu reflexe violacee. Pe spate, 5-8 pete brune închis; pe laturi 4-9 pete mari pătrate, distanțate mult între ele. Pe fața dorsală a capului două pete semilunare. Abdomenul alb sau alb-gălbui.
Se hrănește cu diatomee și nevertebrate bentonice mici: insecte și larve de insecte, viermi, crustacee mici și moluște. Depune icre în lunile aprilie-iunie, unele exemplare urcând din Dunăre în râuri mai mici (Cerna, Argeș). Icrele aderă la vegetația acvatică sau alte elemente ale substratului. O femelă depune câteva sute de icre pe sezon.
Importanța economică este nulă. Fiind o specie rară și trăind la adânc, nu poate constitui obiectul unui pescuit.