dcsimg

Centracàntids ( Catalan; Valencian )

provided by wikipedia CA
 src=
Centracanthus cirrus fotografiat a la Toscana (Itàlia).
 src=
Mascle de Spicara maena fotografiat a la Toscana (Itàlia)
 src=
Mola de Spicara maena

Els centracàntids (Centracanthidae) són una família de peixos osteïctis de l'ordre dels perciformes i d'una constitució molt semblant a la dels espàrids. La xucla blanca (Spicara maena flexuosa) i la xucla vera (Spicara maena maena) en són representants molt corrents a la Mediterrània.

Morfologia

  • Es diferencien dels espàrids per tindre una boca extremadament protràctil i les mandíbules més febles.
  • Presenten escames al cap.
  • Normalment tenen una taca als costats.
  • El preopercle és llis.
  • Tenen una sola aleta dorsal.
  • L'aleta anal té 3 espines.[4]

Reproducció

Són hermafrodites proterògins i moltes espècies construeixen nius a la sorra del fons, vigilats i defensats pel mascle.[5]

Alimentació

Mengen crustacis i plàncton.[1]

Hàbitat

Viuen a la zona litoral de les mars temperades i càlides.

Distribució geogràfica

Habiten a l'Atlàntic oriental, la Mar Mediterrània i Sud-àfrica.[6]

Gèneres i espècies

Referències

  1. 1,0 1,1 FishBase (anglès)
  2. Berg, L.S.: System der rezenten und fossilen Fischartigen und Fische. VEB Verlag der Wissenschaften, Berlín, 1958.
  3. Long, J. A.: The Rise of Fishes: 500 million years of evolution.Johns Hopkins University Press, Baltimore-Londres, planes 1-223. Any 1995.
  4. Mas Ferrà, Xavier i Canyelles Ferrà, Xavier: Peixos de les Illes Balears. Editorial Moll, Palma, maig del 2000. Manuals d'introducció a la naturalesa, 13. ISBN 84-273-6013-4. Plana 193.
  5. Enciclopèdia Catalana (català)
  6. ZipCodeZoo.com (anglès)
  7. 7,0 7,1 Rafinesque C. S. 1810. Caratteri di alcuni nuovi generi e nuove specie di animali e piante della sicilia, con varie osservazioni sopra i medisimi. (Part 1 involves fishes, pp. (i-iv) 3-69 (70 blank), Part 2 with slightly different title, pp. ia-iva + 71-105 (106 blank)). Caratteri.
  8. Practical Fishkeeping (anglès)
  9. Rafinesque, C. S. 1810. Caratteri di alcuni nuovi generi e nuove specie di animali e piante della sicilia, con varie osservazioni sopra i medisimi. (Part 1 involves fishes, pp. [i-iv] 3-69 [70 blank], Part 2 with slightly different title, pp. ia-iva + 71-105 (106 blank). Caratteri. Pls. 1-20.
  10. Osório, B. 1917. Nota sôbre algumas espécies de peixes que vivem no Atlântico ocidental. Arq. Univ. Lisboa v. 4: 103-131, Pls. 29-36 (= Pls. 1-8).
  11. Regan, C. T. 1921. New fishes from deep water off the coast of Natal. Ann. Mag. Nat. Hist. (Ser. 9) v. 7 (núm. 41): 412-420.
  12. Boulenger, G. A. 1900. Descriptions of new fishes from the Cape of Good Hope. Mar. Invest. S. Africa Núm. 8: 10-12, Pls. 1-3.
  13. 13,0 13,1 Linnaeus, C. 1758. Systema Naturae, Ed. X. (Systema naturae per regna tria naturae, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata.) Holmiae. Systema Nat. ed. 10 v. 1: i-ii + 1-824.
  14. 14,0 14,1 Cuvier, G. & A. Valenciennes. 1830. Historie naturelle des poissons. Tome Sixième. Livre sixième. Partie I. Des Sparoïdes; Partie II. Des Ménides. Hist. Nat. Poiss. v. 6: i-xxiv + 6 pp. + 1-559, Pls. 141-169.
  15. Norman, J. R. 1931. Four new fishes from the Gold Coast. Ann. Mag. Nat. Hist. (Ser. 10) v. 7 (núm. 40): 352-359.
  16. BioLib (anglès)
  17. The Taxonomicon (anglès)
  18. UNEP-WCMC Species Database (anglès)
  19. Practical Fishkeeping (anglès)


Bibliografia

  • Bauchot, M.-L. 1973: Catalogue critique des types de poissons du Muséum national d'Histoire naturelle. (Suite) (Familles des Centracanthidae, Dipterygonotidae et Emmelichthyidae). Bulletin du Muséum National d'Histoire Naturelle (Série 3: Zoologie) Núm. 143: 981-995.
  • Helfman, G., B. Collette i D. Facey: The diversity of fishes. Blackwell Science, Malden, Massachusetts (Estats Units), 1997.
  • Moyle, P. i J. Cech.: Fishes: An Introduction to Ichthyology, 4a edició, Upper Saddle River (Nova Jersey, Estats Units): Prentice-Hall. Any 2000.
  • Nelson, J.: Fishes of the World, 3a edició. Nova York, Estats Units: John Wiley and Sons. Any 1994.
  • Wheeler, A.: The World Encyclopedia of Fishes, 2a edició, Londres: Macdonald. Any 1985.


Enllaços externs

En altres projectes de Wikimedia:
Commons
Commons Modifica l'enllaç a Wikidata
Viquiespècies
Viquiespècies
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autors i editors de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia CA

Centracàntids: Brief Summary ( Catalan; Valencian )

provided by wikipedia CA
 src= Femella de Spicara maena  src= Spicara smaris  src= Centracanthus cirrus fotografiat a la Toscana (Itàlia).  src= Mascle de Spicara maena  src= Mascle de Spicara maena fotografiat a la Toscana (Itàlia)  src= Mola de Spicara maena  src= Centracanthus cirrus  src= Spicara maena

Els centracàntids (Centracanthidae) són una família de peixos osteïctis de l'ordre dels perciformes i d'una constitució molt semblant a la dels espàrids. La xucla blanca (Spicara maena flexuosa) i la xucla vera (Spicara maena maena) en són representants molt corrents a la Mediterrània.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autors i editors de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia CA

Pikarellit ( Finnish )

provided by wikipedia FI

Pikarellit (Centracanthidae) on ahvenkaloihin kuuluva kalaheimo. Heimon lajeja tavataan Atlantin itäosista ja Välimerestä.

Lajit ja anatomia

Varhaisimmat pikarellien heimoon kuuluvien lajien fossiilit on ajoitettu eoseenikauden loppupuolelle. Nykyään heimoon kuuluu 2 sukua ja 8 lajia. Lajeja ovat muun muassa rusopikarelli (Centracanthus cirrus), täpläpikarelli (Spicara maena) ja pikkupikarelli (Spicara smaris). Pikarellilajit kasvavat kooltaan korkeintaan noin 38 cm pitkiksi. Ruumi on pitkulainen ja hieman litteä. Selkäevässä on etuosassa piikkejä ja takaosassa pehmeitä tuoroja, peräevässä on kolme terävää piikkiä. Kalat voivat työntää yläleukaansa ulospäin. Pikerellien kuono ja silmien ympäristö on suomuton, muuten ruumis on kokonaan suomupeitteinen. Ne ovat tyypillisesti väriltään selästään punaisia tai vihreitä ja kyljistään hupeisen harmaita. Monella lajilla on kyljessä selvä musta täplä.[1][2][3][4]

Levinneisyys

Pikarellien heimon lajeja tavataan Atlantin itärannikolta Euroopasta ja Afrikasta sekä Välimereltä. Ne ovat lämpimien ja lauhkeiden vesien kaloja, jotka viihtyvät niin kivikko- kuin mutapohjilla ja vesikasvillisuuden seassa aina 200 metrin syvyyteen saakka. Kalojen ravintoa ovat planktoneliöt.[1][2][3]

Lähteet

  1. a b Family Centracanthidae (peilipalvelin) FishBase. Froese, R. & Pauly, D. (toim.). Viitattu 11.10.2011. (englanniksi)
  2. a b Joseph S. Nelson: Fishes of the world, s. 371. John Wiley and Sons, 2006. ISBN 978-0-471-25031-9. Kirja Googlen teoshaussa (viitattu 11.10.2011). (englanniksi)
  3. a b Centracanthidae FAO. Viitattu 11.10.2011. (ranskaksi)
  4. Markku Varjo, Lauri Koli ja Harri Dahlström: Maailman kalojen nimet, s. 78. Suomen Biologian Seura Vanamo, 2004. ISBN 951-9108-13-0.
Tämä kaloihin liittyvä artikkeli on tynkä. Voit auttaa Wikipediaa laajentamalla artikkelia.
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedian tekijät ja toimittajat
original
visit source
partner site
wikipedia FI

Pikarellit: Brief Summary ( Finnish )

provided by wikipedia FI

Pikarellit (Centracanthidae) on ahvenkaloihin kuuluva kalaheimo. Heimon lajeja tavataan Atlantin itäosista ja Välimerestä.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedian tekijät ja toimittajat
original
visit source
partner site
wikipedia FI

Picarellen ( Dutch; Flemish )

provided by wikipedia NL

Vissen

Picarellen (Centracanthidae) zijn een familie van straalvinnige vissen uit de orde van Baarsachtigen (Perciformes).[1]

Geslachten

Bronnen, noten en/of referenties
  1. (en) Centracanthidae. FishBase. Ed. Ranier Froese and Daniel Pauly. 10 2011 version. N.p.: FishBase, 2011.
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia-auteurs en -editors
original
visit source
partner site
wikipedia NL

Picarellen: Brief Summary ( Dutch; Flemish )

provided by wikipedia NL

Picarellen (Centracanthidae) zijn een familie van straalvinnige vissen uit de orde van Baarsachtigen (Perciformes).

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia-auteurs en -editors
original
visit source
partner site
wikipedia NL

Pikareller ( Norwegian )

provided by wikipedia NO

Pikareller er en familie av ganske små abborfisker som lever i det østlige Atlanterhavet, Middelhavet, Svartehavet, ved Martinique og utenfor kysten av Sør-Afrika. Det fiskes etter flere av artene i Sør-Europa.

Eksterne lenker

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia forfattere og redaktører
original
visit source
partner site
wikipedia NO

Pikareller: Brief Summary ( Norwegian )

provided by wikipedia NO

Pikareller er en familie av ganske små abborfisker som lever i det østlige Atlanterhavet, Middelhavet, Svartehavet, ved Martinique og utenfor kysten av Sør-Afrika. Det fiskes etter flere av artene i Sør-Europa.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia forfattere og redaktører
original
visit source
partner site
wikipedia NO

Śródkolcowate ( Polish )

provided by wikipedia POL
Commons Multimedia w Wikimedia Commons Wikisłownik Hasło w Wikisłowniku

Śródkolcowate (Centracanthidae) – rodzina morskich ryb z rzędu okoniokształtnych.

Występowanie

Wschodni Atlantyk od Wysp Kanaryjskich do południowej Afryki, Morze Śródziemne.

Klasyfikacja

Rodzaje zaliczane do tej rodziny [2]:

CentracanthusSpicara

Zobacz też

Przypisy

  1. Centracanthidae, w: Integrated Taxonomic Information System (ang.).
  2. Eschmeyer, W. N. & Fricke, R.: Catalog of Fishes electronic version (7 June 2012) (ang.). California Academy of Sciences. [dostęp 30 lipca 2012].

Bibliografia

  • Centracanthidae. (ang.) w: Froese, R. & D. Pauly. FishBase. World Wide Web electronic publication. www.fishbase.org [dostęp 19 lipca 2010]
  • Jacob van der Land: Centracanthidae (ang.). WoRMS World Register of Marine Species, 21 grudnia 2004. [dostęp 2010-07-20].
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autorzy i redaktorzy Wikipedii
original
visit source
partner site
wikipedia POL

Śródkolcowate: Brief Summary ( Polish )

provided by wikipedia POL

Śródkolcowate (Centracanthidae) – rodzina morskich ryb z rzędu okoniokształtnych.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autorzy i redaktorzy Wikipedii
original
visit source
partner site
wikipedia POL

Centracantide ( Romanian; Moldavian; Moldovan )

provided by wikipedia RO

Centracantidele (Centracanthidae) sau maenidele (Maenidae), numite popular smarizi, este o familie de pești perciformi marini de talie mică din apele calde și temperate, care trăiesc în apropierea fundurilor. Au un corp alungit, comprimat lateral, cu o singură înotătoare dorsală lungă, anala scurtă și caudala bifurcată.

În 2014 Santini a inclus familia Centracanthidae în familia Sparidae. [1]

Descrierea

Au o talie mică. Lungimea maximă 38 cm. Corpul alungit, ușor comprimat lateral sau subcilindric. Botul și spațiul interorbitar nude, restul capului și corpul acoperite complet cu solzi ctenoizi mici sau moderați. Linia laterală continuă, completă, mai mult sau mai puțin paralelă cu spatele.

Gura mică sau mijlocie; colțurile ei ajung până la verticala anterioară a ochiului. Falca superioară (premaxilarul) foarte protractilă. Supramaxilarul absent; maxilarul acoperit de suborbitar când gura este închisă. Fălcile prevăzut cu dinți viliformi, mărunți, ascuțiți sau lipsesc; palatinele fără dinți și vomerul cu sau fără dinți;

Dorsala lungă, continuă, unică sau divizată, cu 11-13 spini subțiri și 9-12 radii moi. Anala scurtă, cu 3 spini și 8-10 (9–16) radii moi. Adesea dorsala și anala sînt adăpostite într-un șanț larg. Ventralele cu un spin și 5 radii moi , ele au un proces axilar bine dezvoltat. Caudala bifurcată (scobită)

Marginea preopercularului subțire, netedă, nezimțuită; opercularul cu un țep (spin) slab în partea posterioară sau fără țep. Orificiile branhiale largi. Membranele branhiale neatașate de istm. 6 radii branhiostegale ; 22—24 de vertebre. Spini branhiali lungi, 14-22 pe ramura inferioară a primului arc branhial. Intestinul scurt cu (3) 4—7 apendice pilorice. Vezica înotătoare este mare, în genere bifurcată în partea posterioară.

 src=
Caracterele morfologice ale smaridului (Spicara smaris).

Colorit

Coloritul corpului verde-roșcat sau bruniu dorsal, argintiu ventral. Mai multe specii au o pată neagră distinctă pe mijlocul corpului.

 src=
Coloritul smaridului (Spicara smaris)

Habitat

Trăiesc în apele calde și temperate, în apropierea fundurilor pietroase, mâloase sau ierboase până la 200 m adâncime, cele mai multe specii duc o viață gregară (în cârduri).

Răspândire geografică

Sunt răspândiți în zona litorală din partea estică a Oceanului Atlantic (inclusiv Marea Mediterană și Marea Neagră) și pe litoralul Africii de Sud. În Marea Neagră 4 specii.

Biologie

Cele mai multe specii sunt hermafrodite, caracterizate printr-un hermafroditism protoginic, când peștii tineri sunt femele (gonadele funcționează ca o glandă femelă), iar după ce cresc devin masculi.

Hrana este foarte variată, constând atât din alge (plancton), cât și din animale (diverse crustacee, viermi, pești mici).

Importanță economică

Smarizii pot fi la nivel local abundenți, fiind pescuiți artizanal, dar carnea lor bogată în oase este, în general, pițin apreciată.

Sistematica

Familia cuprinde două genuri și 9 specii: Centracanthus (1 specie[2]) și Spicara (8-9 specii[3])

Specii din Marea Neagră

În Marea Neagră a fost găsite 4 specii, dintre care 3 pe litoralul românesc.[4]

Denumirea științifică latină Autorul taxonului Denumirea română Originea speciei Țara unde se întâlnește Statutul IUCN Imaginea Centracanthus cirrus[5] Rafinesque, 1810 Smarid mustăcios, Centracant Invazivă România, Turcia Status iucn3.1 LC.svg
Neamenințată cu dispariția[6] Centracanthus cirrus.jpg Spicara maena[7][8] (Linnaeus, 1758) Smarid mediteranean Nativă Bulgaria,Rusia, Turcia, Ucraina Status iucn3.1 LC.svg
Neamenințată cu dispariția[9] Spicara maena male spawning.jpg Spicara flexuosa (Spicara maena flexuosa)[10][11] Rafnesque, 1810 Smarid mediteranean Nativă Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia, Ucraina Status iucn3.1 LC.svg
Neamenințată cu dispariția[12] Spicara flexuosa 1.jpg Spicara smaris[13][14][15] (Spicara flexuosa ponticus Pusanov, 1979; în această specie este inclusă și fosta specie Spicara alcedo (Risso, 1810)) (Linnaeus, 1758) Smarid, Smarid auriu Nativă Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia, Ucraina Status iucn3.1 LC.svg
Neamenințată cu dispariția[16] Spicara smaris.jpg

Note

  1. ^ F. Santini, G. Carnevale & L. Sorenson (2014) First multi-locus timetree of seabreams and porgies (Percomorpha: Sparidae), Italian Journal of Zoology, 81:1, 55-71
  2. ^ Genus: Centracanthus. FishBase
  3. ^ Genus: Spicara. FishBase
  4. ^ M. Yankova, D. Pavlov, P. Ivanova, E. Karpova, A. Boltachev, B. Öztürk, L. Bat, M. Oral and M. Mgeladze. Marine fishes in the Black Sea: recent conservation status. Mediterranean Marine Science, 15/2, 2014, 366-379
  5. ^ Centracanthus cirrus Rafinesque, 1810. FishBase
  6. ^ Centracanthus cirrus. The IUCN Red List of Threatened Species
  7. ^ Spicara maena (Linnaeus, 1758). FishBase
  8. ^ Mendole, Spicara maena (Linnaeus, 1758). DORIS
  9. ^ Spicara maena. The IUCN Red List of Threatened Species
  10. ^ Spicara maena (Linnaeus, 1758). FishBase
  11. ^ Mendole, Spicara maena (Linnaeus, 1758). DORIS
  12. ^ Spicara maena. The IUCN Red List of Threatened Species
  13. ^ Spicara smaris (Linnaeus, 1758). FishBase
  14. ^ Picarel, Spicara smaris (Linnaeus, 1758). DORIS
  15. ^ G. Radu, F. Verioti. Spicara smaris (Linnaeus, 1758). Black Sea Red Data Book
  16. ^ Spicara smaris. The IUCN Red List of Threatened Species

Bibliografie

  • Petru Bănărescu. Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși). București. Editura Academiei Republicii Populare România, 1964.
  • Sergiu I. Cărăușu. Tratat de ichtiologie. Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucuresti 1952, 804 p.
  • Васильева Е. Д. Рыбы Черного моря. Москва: Изд-во ВНИРО, 2007.
  • Joseph S. Nelson. Fishes of the World. Fourth Edition. John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey, 2006.
  • Centracanthidae în "FAO. Méditerranée et mer Noire. Zone de pêche 37. Volume II. Vertébrés. Rome 1987"

Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Centracantide
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Centracantide
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia autori și editori
original
visit source
partner site
wikipedia RO

Centracantide: Brief Summary ( Romanian; Moldavian; Moldovan )

provided by wikipedia RO

Centracantidele (Centracanthidae) sau maenidele (Maenidae), numite popular smarizi, este o familie de pești perciformi marini de talie mică din apele calde și temperate, care trăiesc în apropierea fundurilor. Au un corp alungit, comprimat lateral, cu o singură înotătoare dorsală lungă, anala scurtă și caudala bifurcată.

În 2014 Santini a inclus familia Centracanthidae în familia Sparidae.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia autori și editori
original
visit source
partner site
wikipedia RO

Centracanthidae ( Swedish )

provided by wikipedia SV

Centracanthidae[1] var en familj av fiskar i ordningen abborrartade fiskar (Perciformes).[1] Enligt Catalogue of Life omfattade familjen Centracanthidae 9 arter[1].

Arterna infogas i nyare taxonomiska avhandlingar i havsrudefiskar. De förekommer i östra Atlanten från Medelhavet till södra Afrika.[2]

Släkten som tillhörde familjen enligt Catalogue of Life[1]:

Källor

  1. ^ [a b c d] Bisby F.A., Roskov Y.R., Orrell T.M., Nicolson D., Paglinawan L.E., Bailly N., Kirk P.M., Bourgoin T., Baillargeon G., Ouvrard D. (red.) (17 april 2011). ”Species 2000 & ITIS Catalogue of Life: 2011 Annual Checklist.”. Species 2000: Reading, UK. http://www.catalogueoflife.org/annual-checklist/2011/search/all/key/centracanthidae/match/1. Läst 24 september 2012.
  2. ^ Centracanthidae, Fishbase, läst 2017-12-05

Externa länkar

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia författare och redaktörer
original
visit source
partner site
wikipedia SV

Centracanthidae: Brief Summary ( Swedish )

provided by wikipedia SV
 src= Centracanthus cirrus

Centracanthidae var en familj av fiskar i ordningen abborrartade fiskar (Perciformes). Enligt Catalogue of Life omfattade familjen Centracanthidae 9 arter.

Arterna infogas i nyare taxonomiska avhandlingar i havsrudefiskar. De förekommer i östra Atlanten från Medelhavet till södra Afrika.

Släkten som tillhörde familjen enligt Catalogue of Life:

Centracanthus Spicara
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia författare och redaktörer
original
visit source
partner site
wikipedia SV

Центракантові ( Ukrainian )

provided by wikipedia UK

Роди та види

Містить два роди та 9 видів:[1]

Часова лінія

Література

  1. Froese R., Pauly D. (eds.) (2006). Родина Centracanthidae на FishBase. Версія за March 2006 року.

Джерела

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Автори та редактори Вікіпедії
original
visit source
partner site
wikipedia UK

Смаридовые ( Russian )

provided by wikipedia русскую Википедию

Смаридовые[1] (лат. Centracanthidae) — ранее выделявшееся семейство морских лучепёрых рыб из надсемейства окунеподобных (Percoidea) отряда окунеобразных[2]. Согласно последней классификации рыб данное семейство не выделяется[3], а принадлежавшие ему 2 рода[2] отнесены к семейству cпаровых (Sparidae)[3]. Представители этих двух родов распространены в восточной части Атлантического океана.

Описание

Небольшие рыбы длиной 15—25 см, максимальная длина тела до 38 см (Spicara axillaris)[4]. Удлинённое сжатое с боков тело покрыто ктеноидной чешуёй. Один длинный спинной плавник с 11—13 жёсткими колючими лучами и 9—17 мягкими лучами. В коротком анальном плавнике 3 колючих и 9—16 мягких лучей. Брюшной плавник с 1 колючим и 5 мягкими лучами, в основании имеется хорошо выраженная чешуйчатая лопастинка. Хвостовой плавник выемчатый. Верхняя челюсть выдвижная. Зубы мелкие или отсутствуют.

Большинство видов смаридовых являются протогиническими гермафродитами. В начале жизненного цикла все особи представлены исключительно самками, а по мере роста превращаются в самцов.

Ареал

Распространены в восточной части Атлантического океана от прибрежных вод Португалии до южной Африки. Несколько видов обитают в Чёрном[5] и Средиземном морях. Один из видов (Spicara axillaris) встречается только у побережья ЮАР от Кейптауна до Квазулу-Натал.

Хозяйственное значение

Мировые уловы в 1990-е годы достигали 21,9 тыс. т. Наибольший вылов приходится на Средиземное море[1].

Примечания

  1. 1 2 Промысловые рыбы России. В двух томах / Под ред. О. Ф. Гриценко, А. Н. Котляра и Б. Н. Котенёва. — М.: изд-во ВНИРО, 2006. — Т. 2. — С. 698. — 624 с. — ISBN 5-85382-229-2.
  2. 1 2 Нельсон Д. С. Рыбы мировой фауны / Пер. 4-го перераб. англ. изд. Н. Г. Богуцкой, науч. ред-ры А. М. Насека, А. С. Герд. — М.: Книжный дом «ЛИБРОКОМ», 2009. — С. 513. — ISBN 978-5-397-00675-0.
  3. 1 2 Nelson J. S., Grande T. C., Wilson M. V. H. Fishes of the World. — 5th ed. — Hoboken: John Wiley & Sons, 2016. — P. 506. — 752 p. — ISBN 978-1-118-34233-6. — DOI:10.1002/9781119174844.
  4. Spicara axillaris (англ.) в базе данных FishBase.
  5. Васильева Е. Д. Рыбы Чёрного моря. Определитель морских, солоноватоводных, эвригалинных и проходных видов с цветными иллюстрациями, собранными С. В. Богородским. — М.: ВНИРО, 2007. — С. 104—107. — 238 с. — 200 экз.ISBN 978-5-85382-347-1.
 title=
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Авторы и редакторы Википедии

Смаридовые: Brief Summary ( Russian )

provided by wikipedia русскую Википедию

Смаридовые (лат. Centracanthidae) — ранее выделявшееся семейство морских лучепёрых рыб из надсемейства окунеподобных (Percoidea) отряда окунеобразных. Согласно последней классификации рыб данное семейство не выделяется, а принадлежавшие ему 2 рода отнесены к семейству cпаровых (Sparidae). Представители этих двух родов распространены в восточной части Атлантического океана.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Авторы и редакторы Википедии

長身鯛科 ( Chinese )

provided by wikipedia 中文维基百科
  • 見內文

長身鯛科輻鰭魚綱鱸形目的其中一個

分類

長身鯛科其下分3個屬,如下:

 title=
license
cc-by-sa-3.0
copyright
维基百科作者和编辑

長身鯛科: Brief Summary ( Chinese )

provided by wikipedia 中文维基百科

長身鯛科為輻鰭魚綱鱸形目的其中一個

license
cc-by-sa-3.0
copyright
维基百科作者和编辑