Hygrocybe nigrescens, commonly known as the blackening wax-cap, is a mushroom of the waxcap genus Hygrocybe. It is found in Europe[1] and Africa.[2]
Hygrocybe nigrescens, commonly known as the blackening wax-cap, is a mushroom of the waxcap genus Hygrocybe. It is found in Europe and Africa.
Juostančioji guotenė (lot. Hygrocybe nigrescens) – guoteninių (Hygrophoraceae) šeimos, guotenių (Hygrophorus) genties grybų rūšis.
Vaisiakūniai vidutinio dydžio. Kepurėlė 4–9 cm skersmens, kūgiška, vėliau paplokščia, su gūbreliu, plaušuota, raudonai geltona, oranžiškai geltona, vėliau gelsvai pilka, pilka, net juosva, paspaudus juoduoja. Lakšteliai oranžiškai geltoni, nešvariai geltoni, prie pagrindo raudonai geltoni, senų vaisiakūnių juodi. Kotas 5–8 cm ilgio, 0,5–2,5 cm storio, plaušuotas, vagotas, oranžiškai geltonas, raudonai geltonas, prie pamato balsvas, senų vaisiakūnių juosvas. Trama gelsva, turi klampių sulčių, kurios sąlytyje su oru pasidaro pilkos, galiausiai pajuoduoja. Be ypatingo kvapo ir skonio. Sporos elipsiškos 9–11 (13)×5–6 μm.
Auga rugpjūčio-spalio mėn. miškų pakraščiuose, kirtavietėse, pakelėse. Valgoma, bet menkavertė. Vertingas saprotrofas.
Hygrocybe nigrescens (Lucien Quélet, 1888 ex Robert Kühner, 1926), sin. Hygrophorus nigrescens (Lucien Quélet, 1884 ex Lucien Quélet, 1888), din încrengătura Basidiomycota în familia Hygrophoraceae și de genul Hygrocybe,[1][2] este o specie saprofită de ciuperci otrăvitoare denumită în popor băloasa conică.[3] În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în grupuri mai mari sau mai mici pe sol sărac și/sau nisipos, adesea imediat după perioadele de ploaie, iubind locuri însorite, de găsit prin luminișuri de pădure, cărări, locuri ierboase, chiar și la marginea străzilor. Apare de la câmpie la munte (iulie) august până în octombrie (noiembrie).[4][5]
Renumitul micolog francez Lucien Quélet s-a preocupat deja în 1883 cu această ciupercă, descriind-o sub denumirea Hygrophorus puniceus var. nigrescens la congresul asociației L'avancement des Sciences în Rouen.[6] El însuși a declarat-o cu ani mai târziu, în 1888, specie proprie în lucrarea sa Flore Mycologique de la France et des Pays Limitrophes.[7]
Deci compatriotul lui de origine germană Robert Kühner a transferat specia datorită studiilor macroscopice și microscopice corect la specia Hygrocybe sub denumirea actuală valabilă (2018),[8] taxonul lui Quélet s-a mai ținut pentru multe decenii și se mai poate găsi ocazional până în prezent în descrieri micologice.[9][10]
Cele puține alte încercări de redenumire nu au fost folosite niciodată și pot fi neglijate.
Din păcate se poate citi nu rar, că specia ar fi doar un sinonim pentru Hygrocybe conica,[11][12][13] cea ce pare să fie incorect.
Marcant este, că această ciupercă și surata ei de asemenea otrăvitoare Hygrocybe conica,[16] înnegresc la bătrânețe, leziune sau tăiere, în timp ce speciile asemănătoare comestibile, de exemplu Hygrocybe aurantiosplendens,[17] Hygrocybe chlorophana,[18] Hygrocybe coccinea,[19] Hygrocybe miniata[20][21] sau Hygrocybe punicea,[22] nu se colorează.
Mai multe exemplare consumate deodată, provoacă tulburări gastrointestinale cu greață, vărsături și diaree. Latența este de 15 minute până la 4 ore. Toxinele conținute sunt parțial încă necunoscute.[23][24]
Pe pagini românești, soiul este văzut din păcate comestibil, un aspect foarte periculos pentru culegători.[25][26]
Hygrocybe nigrescens (Lucien Quélet, 1888 ex Robert Kühner, 1926), sin. Hygrophorus nigrescens (Lucien Quélet, 1884 ex Lucien Quélet, 1888), din încrengătura Basidiomycota în familia Hygrophoraceae și de genul Hygrocybe, este o specie saprofită de ciuperci otrăvitoare denumită în popor băloasa conică. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în grupuri mai mari sau mai mici pe sol sărac și/sau nisipos, adesea imediat după perioadele de ploaie, iubind locuri însorite, de găsit prin luminișuri de pădure, cărări, locuri ierboase, chiar și la marginea străzilor. Apare de la câmpie la munte (iulie) august până în octombrie (noiembrie).