dcsimg

Agaricales ( asturien )

fourni par wikipedia AST

Agaricales ye un orde d'fungos de la clase Agaricomycetes qu'inclúi dalgunes de les cogordes más conocíes. D'antiguo taba incluyíu na clase Homobasidiomicetes,[2] güei en desusu.[3] L'orde tien 33 families, 413 xéneros, y alredor de 13000 especies descrites.[3] Inclúi a ensame de cogordes conocíes, dende l'ubicuu xampiñón común o Agaricus bisporus, al mortal Amanita virosa, según fungos alucinógenos y venenosos como la Amanita muscaria o especies bioluminiscentes como'l Omphalotus olearius.

Clasificación

Dellos fungos con cuerpos granibles en forma de cogorda con sombrerucu, como Cantharellus, fueron clasificaos tradicionalmente en distintu grupu que'l restu de Agaricales. Gracies a los estudios moleculares, ta atopándose qu'hai más grupos diverxentes de lo que se pensó nun principiu, como los xéneros Russula y Lactarius, a los que s'asitió nun orde distintu, Russulales, y otros fungos d'agalles, qu'inclúin especies como Paxillus involutus y Hygrophoropsis aurantiaca, qu'amuesen una mayor afinidá con Boletus, y a los que s'allugó nel orde Boletales.

Per otru llau, a dellos fungos de morfoloxía bastante distinta, como los bejines y dalgunos fungos clavaroides, como'l xéneru Typhula y l'especie Fistulina hepatica, fueron apocayá clasificaos dientro del orde Agaricales.

El términu agárico foi tradicionalmente referíu al orde Agaricales, a los que se definió esactamente como los fungos con agalles. Tres los descubrimientos descritos enriba, esos dos términos nun pueden considerase sinónimos (anque haya enforma solapamiento ente ellos).

Distribución y hábitat

L'orde Agaricales ye ubicuu, siendo atopáu en tolos continentes. Anque toos son terrestres, los sos hábitats inclúin tou tipu de banzaos y pacionales, variando largamente d'una especie a otra.

Carauterístiques

Los basidiocarpos de les especies d'esti orde son típicamente carnosos, con un estipe o pie, un píleo (o sombreru) y lamelas (o agalles), onde los basidios almacénense. Esta ye la estructura tipu de lo que se conoz como cogorda.

Ciclu de vida

El ciclu de vida de les especies del orde Agaricales ye bien representativu de Basidiomycota. Ye frecuente nesti taxón atopar especies que presenten hifas septadas, con fíbulas, o conexones n'abrazadera (clamp connections), y célules dicariotes.[4][5][6]

En Agaricales de himenio llaminar, les basidiosporas siempres son eyectadas de los basidios ente los cantos de l'agalla, pa darréu cayer al suelu o ser tresportaes pol vientu. A estes denominar balistosporas.

Nos gasteroides, les basidiosporas dixebrar del basidios por fragmentación. Les espores son esvalixaes siempres por métodos pasivos como aire o agua. A estes denominar estatimosporas.

Referencies

  1. Underwood, L.M. (1899). en Henry Holt: Moulds, mildews and mushrooms: a guide to the systematic study of the Fungi and Mycetozoa and their literature, 97.
  2. Hibbett, D.S.; Thorn, R.G. (2001). en McLaughlin, D.J. et al.: The Mycota VII Parte B. "Systematics and Evolution". Berlin: Springer-Verlag, 121–168.
  3. 3,0 3,1 Kirk, P.M.; Cannon, P.F.; Minter, D.W.; Stalpers J.A. (2008). Dictionary of the Fungi, 10ª, Wallingford: CABI, 12-13. ISBN 0-85199-826-7.
  4. https://web.archive.org/web/20101011063843/http://www.unsa.edu.ar/matbib/micragri/micagricap7.pdf
  5. http://www.ual.es/GruposInv/myco-ual/basidis.htm
  6. http://www.cienciaybiologia.com/botanica/criptogamas/basidiomycotiina.htm

Enllaces esternos


licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia authors and editors
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia AST

Agaricales: Brief Summary ( asturien )

fourni par wikipedia AST

Agaricales ye un orde d'fungos de la clase Agaricomycetes qu'inclúi dalgunes de les cogordes más conocíes. D'antiguo taba incluyíu na clase Homobasidiomicetes, güei en desusu. L'orde tien 33 families, 413 xéneros, y alredor de 13000 especies descrites. Inclúi a ensame de cogordes conocíes, dende l'ubicuu xampiñón común o Agaricus bisporus, al mortal Amanita virosa, según fungos alucinógenos y venenosos como la Amanita muscaria o especies bioluminiscentes como'l Omphalotus olearius.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia authors and editors
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia AST

Aqarikkimilər ( azéri )

fourni par wikipedia AZ

Aqarikkimilər (lat. Agaricales yun. agarikon — ağac göbələyi) — Bazidiomikot şöbəsinin Aqarikmisidlər sinfinə aid göbələk sırası.

Göbələyin miselini substratın daxilində (əsasən torpaqda) yerləşir. O, rizoforma (lat. Armillaria mellea) və sklerosi əmələ gətirmə xüsusiyyətinə malik olur.

Miselin uzun müddət vegetativ olaraq çoxalma qabiliyyətinə malikdir.

Sporokarp və ya sporofor ya miselində, ya da birbaşa mikoriz köklərdə əmələ gəlir.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Vikipediya müəllifləri və redaktorları
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia AZ

Agaricals ( catalan ; valencien )

fourni par wikipedia CA

Els agaricals (Agaricales) són un ordre de la classe dels basidiomicets que inclouen algunes de les espècies més familiars de bolets.

Els bolets d'aquest ordre són carnosos, putrescibles, de carn homogènia, amb la superfície fèrtil situada sobre làmines protegides per un barret sostingut per una cama central. Les agaricals recullen unes 4.000 espècies, una quarta part dels basidiomicets coneguts.

Els basidiocarps dels agarics són típicament carnosos, amb un peu, un barret i làmines, on s'emmagatzemen les basidiòspores. Aquesta és l'estructura estereotipada del que anomenaríem un bolet, per això la familiaritat dels agaricals.

Els agaricals expulsen les seves basidiòspores de l'àrea del basidium situat a les làmines. Les espores deixen caure les llavors al voltant o se les emporta el vent.

Entre les espècies més populars hi ha:

Filogènia



Clade Agaricoid





Strophariaceae s. str.



Hymenogastraceae






Inocybaceae



Crepidotaceae




Tubarieae



Panaeoleae





Gymnopileae





Cortinariaceae s. str.



Bolbitiaceae






Psathyrellaceae



Hydnangiaceae






Agaricaceae




Nidulariaceae



Cystodermateae





Clade Tricholomatoid






Lyophyllaceae



Entolomataceae




Clitocybe candicans, C. subditopoda




Tricholomataceae




Dendrocollybia racemosa




Neohygrophorus angelesianus




Catathelasma clade




Mycenaceae



Clade Marasmioid


Omphalotaceae



Marasmiaceae





Clade Hydropoid



Cyphellaceae






Physalacriaceae




Schizophyllaceae



Lachnellaceae





Hygrophoroid clade

Hygrophoraceae




Pterulaceae



Typhulaceae




Clade Pluteoid

Pleurotaceae



Amanitaceae





Pluteaceae



Limnoperdaceae





Clade Plicaturopsidoid

Atheliaceae



Clavariaceae




Cladograma dels agaricals, mostrant la divisió en sis clades principals, basat en Matheny et al., 2006.

 src= A Wikimedia Commons hi ha contingut multimèdia relatiu a: Agaricals Modifica l'enllaç a Wikidata
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autors i editors de Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia CA

Agaricals: Brief Summary ( catalan ; valencien )

fourni par wikipedia CA

Els agaricals (Agaricales) són un ordre de la classe dels basidiomicets que inclouen algunes de les espècies més familiars de bolets.

Els bolets d'aquest ordre són carnosos, putrescibles, de carn homogènia, amb la superfície fèrtil situada sobre làmines protegides per un barret sostingut per una cama central. Les agaricals recullen unes 4.000 espècies, una quarta part dels basidiomicets coneguts.

Els basidiocarps dels agarics són típicament carnosos, amb un peu, un barret i làmines, on s'emmagatzemen les basidiòspores. Aquesta és l'estructura estereotipada del que anomenaríem un bolet, per això la familiaritat dels agaricals.

Els agaricals expulsen les seves basidiòspores de l'àrea del basidium situat a les làmines. Les espores deixen caure les llavors al voltant o se les emporta el vent.

Entre les espècies més populars hi ha:

comestibles: Llenega negra Ou de reig Carlet Fredolic Paloma Pimpinella morada Xampinyó Xampinyó silvestre no comestibles: Farinera borda Mycena seynii
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autors i editors de Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia CA

Lupenotvaré ( tchèque )

fourni par wikipedia CZ

Lupenotvaré (Agaricales), nazývané také žampiónotvaré nebo pečárkotvaré, je řád hub, který zahrnuje přes 4000 druhů, asi čtvrtinu z celkového počtu známých druhů rouškatých hub. Jsou to houby s plodnicí tvořenou kloboukem a třeněm; hymenofor, čili spodní část klobouku nesoucí výtrusorodé rouško, je na spodní straně lupenatá. V mládí je plodnice celá krytá plachetkou, která se trhá během zrání a dává vznik pochvě nebo bradavkám na klobouku.

Některé lupenotvaré ale netvoří typické plodnice, například pýchavky, a naopak ne všechny houby, které mají lupeny, patří mezi lupenotvaré, například holubinky.

Lupenotvaré houby jsou rozšířené na všech kontinentech kromě Antarktidy a můžeme je nalézt v různých prostředích; jsou to saprofyté i symbionti rostlin (viz mykorhiza), nebo dřevokazné houby. Některé druhy jsou jedovaté, jiné jsou vynikající jedlé houby.

Čeledi

Pahýl
Tento článek je příliš stručný nebo postrádá důležité informace.
Pomozte Wikipedii tím, že jej vhodně rozšíříte. Nevkládejte však bez oprávnění cizí texty.
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia autoři a editory
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia CZ

Lupenotvaré: Brief Summary ( tchèque )

fourni par wikipedia CZ

Lupenotvaré (Agaricales), nazývané také žampiónotvaré nebo pečárkotvaré, je řád hub, který zahrnuje přes 4000 druhů, asi čtvrtinu z celkového počtu známých druhů rouškatých hub. Jsou to houby s plodnicí tvořenou kloboukem a třeněm; hymenofor, čili spodní část klobouku nesoucí výtrusorodé rouško, je na spodní straně lupenatá. V mládí je plodnice celá krytá plachetkou, která se trhá během zrání a dává vznik pochvě nebo bradavkám na klobouku.

Některé lupenotvaré ale netvoří typické plodnice, například pýchavky, a naopak ne všechny houby, které mají lupeny, patří mezi lupenotvaré, například holubinky.

Lupenotvaré houby jsou rozšířené na všech kontinentech kromě Antarktidy a můžeme je nalézt v různých prostředích; jsou to saprofyté i symbionti rostlin (viz mykorhiza), nebo dřevokazné houby. Některé druhy jsou jedovaté, jiné jsou vynikající jedlé houby.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia autoři a editory
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia CZ

Bladhat-ordenen ( danois )

fourni par wikipedia DA

Bladhatte er den største gruppe af de svampe der kaldes lamelsvampe, dvs. hvor frugtlegemet er en paddehat med lameller på undersiden. Ordenen indeholder både gode spisesvampe og giftsvampe. Nogen medregner Ridderhat-ordenen og Slørhat-ordenen til denne orden.

Familier
Desuden flere familier med usikker placering


Stub
Denne artikel om svampe er kun påbegyndt. Hvis du ved mere om emnet, kan du hjælpe Wikipedia ved at udvide den.
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia-forfattere og redaktører
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia DA

Champignonartige ( allemand )

fourni par wikipedia DE

Die Champignonartigen (Agaricales) sind eine Ordnung der Großpilze aus der Unterklasse Agaricomycetidae innerhalb der Klasse der Agaricomycetes. Darunter befinden sich etliche bekannte Speisepilze wie die Champignons (Agaricus), der Parasol (Macrolepiota procera) und der Shiitake (Lentinula edodes), aber auch populäre Giftpilze wie der Fliegenpilz (Amanita muscaria) und die Knollenblätterpilze (Amanita sect. Phalloidae).

Merkmale

Die Vertreter dieser Gruppe bilden vielgestaltige Fruchtkörper, doch die meisten Arten sind in Hut und Stiel gegliedert und besitzen auf der Hutunterseite radial rings um den Stiel angeordnete Lamellen, die von der Fruchtschicht überzogen sind. Dieses Hymenium weist oft gattungs- und arttypische Merkmale auf, wie beispielsweise sterile Elemente (Zystiden). Die Ständer (Basidien) sind in der Regel vier-, gelegentlich zweisporig. Bei den Sporen handelt es sich um einzeln stehende und exogen heranreifende Basidiosporen, die meist aktiv abgeschleudert werden können (Ballistosporen).

Die Champignonartigen stellen die größte Gruppe der Lamellen tragenden Pilze dar. Die Ordnung der Täublingsartigen (Russulales) beinhaltet zwar ebenfalls Spezies mit lamellentragenden Hutpilzen – vor allem Täublinge (Russula) und Milchlinge (Lactarius) – ist aber weit weniger umfangreich. Der Begriff Lamellenpilz ist daher nicht mit der Ordnung der Champignonartigen gleichzusetzen, denn es haben sich Fruchtkörper mit sporenproduzierenden Lamellen im Laufe der Zeit parallel und unabhängig voneinander in diversen Pilzordnungen entwickelten. Ein Beispiel sind die bereits erwähnten Gattungen der Täublingsartigen. Beispielsweise auch in der Ordnung der Stielporlingsartigen (Polyporales) gibt es innerhalb der Sägeblättlinge (Lentinus), in der Ordnung der Blättlingsartigen (Gloeophyllales) in der Gattung der Blättlinge (Gloeophyllum) und auch in der Ordnung der Borstenscheiblingsartigen (Hymenochaetales) innerhalb der Gattungen der Heftelnabelinge (Rickenella) oder der Orangenabelinge (Loreleia) Pilze mit lamellenartigem Hymenophor. Zum anderen sind auch Gattungen, deren Arten keine lamellentragenden Fruchtkörper bilden, Teil der Ordnung der Champignonartigen, so beispielsweise etwa Keulchen (Clavaria), Boviste (Bovista) oder auch Gattungen mit häutigen, corticioiden Fruchtkörpern wie z. B. Wachsrindenpilze (Ceraceomyces) dieser Ordnung zuzuordnen sind.

Stammesgeschichte

Erbgutanalysen heutiger Champignonverwandte lassen den Schluss zu, dass die Gruppe bereits vor über 100 Millionen Jahren existierte, also zu einer Zeit, als auch Dinosaurier die Erde bevölkerten. Diese Einschätzung konnte 2007 durch den Fund des bis dato ältesten fossilen Pilzes aus der Ordnung der Agaricales erhärtet werden: Das in Asien entdeckte Exemplar war in einem rund 100 Mio. Jahre alten Bernstein eingeschlossen und wurde so bis heute in dem erstarrten Baumharz konserviert.[1][2] 2017 wurde der noch ältere, mineralisiert erhaltene Lamellenpilz Gondwanagaricites magnificus beschrieben. Der Fund zeigt, dass die Champignonartigen bereits seit 113–120 Millionen Jahren existierten.[3]

Systematik

Die Systematik der Champignonartigen machte drei Phasen durch. Zwischen 1821 und 1832 verfasste der schwedische Botaniker Elias Magnus Fries das monumentale Werk Systema mycologicum, in dem er die von Linné begründete binäre Nomenklatur auch für Pilze einführte. In diesem Werk stellte er die Blätterpilze in der Gattung Agaricus. Zu dieser Zeit wurde die Pilze aufgrund makroskopischer Merkmale klassifiziert, wie etwa durch die Farbe des Sporenpulvers, die heute noch zahlreichen Schlüsseln zugrunde liegt.

Die zweite Phase ist durch Rolf Singers monumentales Werk The Agaricales in Modern Taxonomy (1951–1986) charakterisiert. Der Mykologe verwendete mikroskopische Merkmale, um die Fries’sche Klassifikation zu verbessern.

Die dritte Phase (ab etwa 2000) geht einher mit der Möglichkeit der Sequenzierung der DNA von Pilzen. Dadurch wurde es möglich, die stammesgeschichtliche Entwicklung der Pilze nachzuvollziehen. Eine großangelegte Studie von Matheny und anderen Autoren[4] brachte überraschende Ergebnisse in Bezug auf die Agaricales wie beispielsweise die nähere Verwandtschaft der Helmlinge (Mycena) und Zwergknäuelinge (Panellus). Aufgrund der phylogenetischen Untersuchungen hat sich die Systematik grundlegend verändert. So verschwanden etwa die Familien der Coprinaceae, Lycoperdaceae und Nidulariaceae. Andererseits wurden neue Familien gebildet. Bemerkenswert war zudem, dass jetzt auch eine Reihe von Nichtblätterpilzen den Agaricales zuzuordnen sind.

Die nachfolgende Systematik ist weitestgehend angelehnt an das „Dictionary of the Fungi“ und den Einträgen im Index Fungorum. Demnach enthält die Ordnung Agaricales 33 Familien mit über 400 Gattungen und mehr als 13.200 Arten (Stand 2008) – nachstehend die Familien mit einer Auswahl an Gattungen mit dem Schwerpunkt auf das Vorkommen in Europa:

Literatur

  • Paul M. Kirk, Paul F. Cannon, David W. Minter, J.A. Stalpers: Dictionary of the Fungi. 10. Auflage. CABI Europe, Wallingford, Oxfordshire (UK) 2008, ISBN 978-0-85199-826-8.
  • Rolf Singer: The Agaricales in Modern Taxonomy. 4. Auflage. Koeltz Scientific Books, Koenigstein 1986, ISBN 3-87429-254-1.

Einzelnachweise

  1. Paläontologie: Champignon-Urahn in Bernstein. Amerikanische Wissenschaftler haben in einem hundert Millionen Jahre alten Bernstein das Fossil eines Pilzes entdeckt. Bild der Wissenschaft, 13. Juni 2007, abgerufen am 10. September 2019 (basierend auf einer Mitteilung im „Nature Onlinedienst, doi:10.1038/news070611-1“).
  2. George O. Poinar Jr., Ron Buckley: Evidence of mycoparasitism and hypermycoparasitism in Early Cretaceous amber. In: Mycological Research. Band 111, Nr. 4, 2007, S. 503–506, doi:10.1016/j.mycres.2007.02.004.
  3. Sam W. Heads, Andrew N. Miller, J. Leland Crane, M. Jared Thomas, Danielle M. Ruffatto: The oldest fossil mushroom. In: PLOS ONE. Band 12, Nr. 6, 7. Juni 2017, ISSN 1932-6203, S. e0178327, doi:10.1371/journal.pone.0178327, PMID 28591180, PMC 5462346 (freier Volltext).
  4. P. Brandon Matheny und Judd M. Curtis, Valérie Hofstetter, M. Catherine Aime, Jean-Marc Moncalvo, Zai-Wei Ge und Zhu-Liang Yang, Jason C. Slot, Joseph F. Ammirati, Timothy J. Baroni, Neale L. Bougher, Karen W. Hughes, D. Jean Lodge, Richard W. Kerrigan, Michelle T. Seidl, Duur K. Aanen, Matthew DeNitis, Graciela M. Daniele, Dennis E. Desjardin, Bradley R. Kropp, Lorelei L. Norvell, Andrew Parker, Else C. Vellinga, Rytas Vilgalys, David S. Hibbett: Major clades of Agaricales: a multilocus phylogenetic overview. In: Mycologia. Band 98(6). Mycological Society of America, 2006, S. 982–995, doi:10.3852/mycologia.98.6.982 (mycologia.org [PDF; 1,9 MB]).
  5. Zhu L. Yang, Qing Cai and Yang-Yang Cui: Phylogeny, diversity and morphological evolution of Amanitaceae. In: Biosyst. Ecol. Ser. Band 34, 2018, S. 359–380.
  6. Yang-Yang Cui, Qing Cai, Li-Ping Tang, Jian-Wei Liu, Zhu L. Yang: The family Amanitaceae: molecular phylogeny, higher-rank taxonomy and the species in China. In: Fungal Diversity. Band 91, Nr. 1, Juli 2018, ISSN 1560-2745, S. 5–230, doi:10.1007/s13225-018-0405-9.
  7. Scott A. Redhead: Nomenclatural novelties. In: Indes Fungorum. Band 385, 22. Januar 2019, ISSN 2049-2375, S. 1.
  8. a b c Pablo Alvarado, Pierre-Arthur Moreau, Ertugrul Sesli, Lounis Youcef Khodja, Marco Contu: Phylogenetic Studies on Bonomyces (Tricholomatineae, Agaricales) and Two New Combinations from Clitocybe. In: Cryptogamie, Mycologie. Band 39, Nr. 2, Juni 2018, ISSN 0181-1584, S. 149–168, doi:10.7872/crym/v39.iss2.2018.149.
  9. a b c d e P. Brandon Matheny, Pierre-Arthur Moreau, Alfredo Vizzini, Emma Harrower, Andre De Haan: Crassisporium and Romagnesiella : two new genera of dark-spored Agaricales. In: Systematics and Biodiversity. Band 13, Nr. 1, 2. Januar 2015, ISSN 1477-2000, S. 28–41, doi:10.1080/14772000.2014.967823.
  10. Joshua M. Birkebak, Slavomír Adamčík, Brian P. Looney, P. Brandon Matheny: Multilocus phylogenetic reconstruction of the Clavariaceae (Agaricales) reveals polyphyly of agaricoid members. In: Mycologia. Band 108, Nr. 5, September 2016, ISSN 0027-5514, S. 860–868, doi:10.3852/15-370.
  11. Bryn T.M. Dentinger, David J. McLaughlin: Reconstructing the Clavariaceae using nuclear large subunit rDNA sequences and a new genus segregated from Clavaria. In: Mycologia. Band 98, Nr. 5, September 2006, ISSN 0027-5514, S. 746–762, doi:10.1080/15572536.2006.11832646.
  12. Kare Liimatainen, Jan T. Kim, Lisa Pokorny, Paul M. Kirk, Bryn Dentinger: Taming the beast: a revised classification of Cortinariaceae based on genomic data. In: Fungal Diversity. Band 112, Nr. 1, Januar 2022, ISSN 1560-2745, S. 89–170, doi:10.1007/s13225-022-00499-9.
  13. a b c En-jing Tian, P. Brandon Matheny: A phylogenetic assessment of Pholiota and the new genus Pyrrhulomyces. In: Mycologia. 11. November 2020, ISSN 0027-5514, S. 1–22, doi:10.1080/00275514.2020.1816067.
  14. Roy Watling, M. Catherine Aime: The genus Neopaxillus (Crepidotaceae). In: Mycotaxon. Band 126, Nr. 1, 1. Juli 2013, S. 83–90, doi:10.5248/126.83 (ingenta.com [abgerufen am 18. November 2020]).
  15. P. Brandon Matheny, Pierre-Arthur Moreau, Alfredo Vizzini, Emma Harrower, Andre De Haan: Crassisporium and Romagnesiella : two new genera of dark-spored Agaricales. In: Systematics and Biodiversity. Band 13, Nr. 1, 2. Januar 2015, ISSN 1477-2000, S. 28–41, doi:10.1080/14772000.2014.967823.
  16. Kerri L. Kluting, Timothy J. Baroni, Sarah E. Bergemann: Toward a stable classification of genera within the Entolomataceae: a phylogenetic re-evaluation of the Rhodocybe-Clitopilus clade. In: Mycologia. Band 106, Nr. 6, November 2014, ISSN 0027-5514, S. 1127–1142, doi:10.3852/13-270.
  17. D. Jean Lodge, Mahajabeen Padamsee, P. Brandon Matheny, M. Catherine Aime, Sharon A. Cantrell: Molecular phylogeny, morphology, pigment chemistry and ecology in Hygrophoraceae (Agaricales). In: Fungal Diversity. Band 64, Nr. 1, Januar 2014, ISSN 1560-2745, S. 1–99, doi:10.1007/s13225-013-0259-0.
  18. Zheng-Mi He, Zhu L. Yang: A new clitocyboid genus Spodocybe and a new subfamily Cuphophylloideae in the family Hygrophoraceae (Agaricales). In: MycoKeys. Band 79, 26. April 2021, ISSN 1314-4049, S. 129–148, doi:10.3897/mycokeys.79.66302.
  19. a b Gabriel Moreno, Maria Prieto, Fernando Esteve-Raventós, Ibai Olariaga: Phylogenetic assessment of Chromocyphellaceae (Agaricineae, Basidiomycota) and a new lamellate species of Chromocyphella. In: Mycologia. Band 109, Nr. 4, 2017, S. 578–587, doi:10.1080/00275514.2017.1377586.
  20. P. Brandon Matheny, Alicia M. Hobbs, Fernando Esteve-Raventós: Genera of Inocybaceae: New skin for the old ceremony. In: Mycologia. Band 112, Nr. 1, 2. Januar 2020, ISSN 0027-5514, S. 83–120, doi:10.1080/00275514.2019.1668906.
  21. a b Dieter Wächter, Andreas Melzer: Proposal for a subdivision of the family Psathyrellaceae based on a taxon-rich phylogenetic analysis with iterative multigene guide tree. In: Mycological Progress. Band 19, Nr. 11, November 2020, ISSN 1617-416X, S. 1151–1265, doi:10.1007/s11557-020-01606-3.
  22. Jadson J. S. Oliveira, Ruby Vargas-Isla, Tiara S. Cabral, Doriane P. Rodrigues, Noemia K. Ishikawa: Progress on the phylogeny of the Omphalotaceae: Gymnopus s. str., Marasmiellus s. str., Paragymnopus gen. nov. and Pusillomyces gen. nov. In: Mycological Progress. Band 18, Nr. 5, Mai 2019, ISSN 1617-416X, S. 713–739, doi:10.1007/s11557-019-01483-5.
  23. Jiao Qin, Yan-Jia Hao, Zhu L. Yang, Yan-Chun Li: Paraxerula ellipsospora, a new Asian species of Physalacriaceae. In: Mycological Progress. Band 13, Nr. 3, August 2014, ISSN 1617-416X, S. 639–647, doi:10.1007/s11557-013-0946-y.
  24. Örstadius L., Ryberg M, Larsson E.: Molecular phylogenetics and taxonomy in Psathyrellaceae (Agaricales) with a focus on psathyrelloid species: introduction of three new genera and 18 new species. In: Mycological Progress. Band 14, 2015, S. 1–41.
  25. S. A. Redhead, R. Vilgalys, J.-M. Moncalvo, J. Johnson, J. S Hopple Jr.: Coprinus Pers. and the disposition of Coprinus species sensu lato. In: Taxon. Band 50, Nr. 1, 2001, S. 203–241.
  26. Pablo Alvarado, Pierre-Arthur Moreau, Bálint Dima, Alfredo Vizzini, Giovanni Consiglio: Pseudoclitocybaceae fam. nov. (Agaricales, Tricholomatineae), a new arrangement at family, genus and species level. In: Fungal Diversity. Band 90, Nr. 1, Mai 2018, ISSN 1560-2745, S. 109–133, doi:10.1007/s13225-018-0400-1.
  27. Jian-Wei Liu, Zai-Wei Ge, Egon Horak, Alfredo Vizzini, Roy. E. Halling: Squamanitaceae and Three New Species of Squamanita Parasitic on Amanita Basidiomes. In Review, 24. August 2020, doi:10.21203/rs.3.rs-61779/v1.
  28. Alfredo Vizzini, Claudio Angelini, Jean-Louis Cheype, Eliseo Battistin, Enrico Ercole: Stropharia acanthostipitata (Agaricales, Strophariaceae), a new species from Tropical America. In: Phytotaxa. Band 324, Nr. 2, 10. Oktober 2017, ISSN 1179-3163, S. 155, doi:10.11646/phytotaxa.324.2.4.
  29. D. Jean Lodge, Mahajabeen Padamsee, P. Brandon Matheny, M. Catherine Aime, Sharon A. Cantrell: Molecular phylogeny, morphology, pigment chemistry and ecology in Hygrophoraceae (Agaricales). In: Fungal Diversity. Band 64, Nr. 1, 1. Januar 2014, ISSN 1878-9129, S. 1–99, doi:10.1007/s13225-013-0259-0.
  30. Jean-Marc Moncalvo, Rytas Vilgalys, Scott A Redhead, James E Johnson, Timothy Y James: One hundred and seventeen clades of euagarics. In: Molecular Phylogenetics and Evolution. Band 23, Nr. 3, Juni 2002, S. 357–400, doi:10.1016/S1055-7903(02)00027-1.
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia DE

Champignonartige: Brief Summary ( allemand )

fourni par wikipedia DE

Die Champignonartigen (Agaricales) sind eine Ordnung der Großpilze aus der Unterklasse Agaricomycetidae innerhalb der Klasse der Agaricomycetes. Darunter befinden sich etliche bekannte Speisepilze wie die Champignons (Agaricus), der Parasol (Macrolepiota procera) und der Shiitake (Lentinula edodes), aber auch populäre Giftpilze wie der Fliegenpilz (Amanita muscaria) und die Knollenblätterpilze (Amanita sect. Phalloidae).

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia DE

Agaricales ( interlingua (association de langue auxilliaire internationale) )

fourni par wikipedia emerging languages

Agaricales es un ordine de Agaricomycetidae.

Nota

Iste action ha essite automaticamente identificate como damnose, e per consequente es prohibite. Si tu crede que tu action esseva constructive, per favor informa un administrator de lo que tu tentava facer. Un breve description del regula anti-abuso correspondente a tu action es: Iste articulo es troppo curte. Per favor, adde alcun phrases.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia authors and editors

Raphi k'allampa ( quechua )

fourni par wikipedia emerging languages
 src=
Clitocybe odora - huk tiksicha k'allampa.

Raphi k'allampa (Agaricales) nisqakunaqa achka raphiman rikch'akuq murucha p'alltayuq tiksicha k'allampakunam.

Rikch'aqkuna

Hawa t'inkikuna

Pukyukuna

  1. Underwood, L.M. (1899). Henry Holt. ed. Moulds, mildews and mushrooms: a guide to the systematic study of the Fungi and Mycetozoa and their literature. Nueva York. p. 97.
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia authors and editors

Raphi k'allampa: Brief Summary ( quechua )

fourni par wikipedia emerging languages
 src= Clitocybe odora - huk tiksicha k'allampa.

Raphi k'allampa (Agaricales) nisqakunaqa achka raphiman rikch'akuq murucha p'alltayuq tiksicha k'allampakunam.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia authors and editors

Калпактуу козу карындар ( kirghize )

fourni par wikipedia emerging languages
 src=
Agaricus campestris.

Калпактуу козу карындар (Agaricales) - көбүнчө базидиомицеттердин агарикалар катарын түзүшөт. Мөмө денеси жумшак, бир жылдык, калпактан жана дүмүрдөн турат. Аз санда кемирчектүү же эттүү консистенцияда жана каптал дүмүрлүү. Дүмүрсүз (сапчасыз) мөмө денелүү түрлөрү да бар, алар – кадимки вешенкалар (Pleurotus ostrestus). Калпактын асты жагында пластинкалуу гименофор радиалдык абалда жайгашкан. Болетустар уруусунда (Boletaceae) гименофор түтүк түрүндө. Негизги тамак катарында колдонулуучу көп таркалган калпактуу козу карындар - шампиньон (Agaricus), ак козу карын (Boletus edulis), кайың астындагы козу карын (Leccinum scabrum), масленок (Suillus), моховик (Xerocomus) жана башка

Колдонулган адабияттар

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia жазуучу жана редактор

Калпактуу козу карындар: Brief Summary ( kirghize )

fourni par wikipedia emerging languages
 src= Agaricus campestris.

Калпактуу козу карындар (Agaricales) - көбүнчө базидиомицеттердин агарикалар катарын түзүшөт. Мөмө денеси жумшак, бир жылдык, калпактан жана дүмүрдөн турат. Аз санда кемирчектүү же эттүү консистенцияда жана каптал дүмүрлүү. Дүмүрсүз (сапчасыз) мөмө денелүү түрлөрү да бар, алар – кадимки вешенкалар (Pleurotus ostrestus). Калпактын асты жагында пластинкалуу гименофор радиалдык абалда жайгашкан. Болетустар уруусунда (Boletaceae) гименофор түтүк түрүндө. Негизги тамак катарында колдонулуучу көп таркалган калпактуу козу карындар - шампиньон (Agaricus), ак козу карын (Boletus edulis), кайың астындагы козу карын (Leccinum scabrum), масленок (Suillus), моховик (Xerocomus) жана башка

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia жазуучу жана редактор

Agaricales ( anglais )

fourni par wikipedia EN

The Agaricales are an order of fungi in the division Basidiomycota. As originally conceived, the order contained all the agarics (gilled mushrooms), but subsequent research has shown that not all agarics are closely related and some belong in other orders, such as the Russulales and Boletales. Furthermore, DNA research has shown that many non-agarics, including some of the clavarioid fungi (clubs and corals) and gasteroid fungi (puffballs and false truffles) belong within the Agaricales. The order has 46 extant families, more than 400 genera, and over 25,000 described species,[4] along with six extinct genera known only from the fossil record.[5][6][1] Species in the Agaricales range from the familiar Agaricus bisporus (cultivated mushroom) and the deadly Amanita virosa (destroying angel) to the coral-like Clavaria zollingeri (violet coral) and bracket-like Fistulina hepatica (beefsteak fungus).

History, classification and phylogeny

Agaricoid clade

Strophariaceae s. str.

Hymenogastraceae

Inocybaceae

Crepidotaceae

Tubarieae

Panaeoleae

Gymnopileae

Cortinariaceae s. str.

Bolbitiaceae

Psathyrellaceae

Hydnangiaceae

Agaricaceae

Nidulariaceae

Cystodermateae

Tricholomatoid clade

Lyophyllaceae

Entolomataceae

Clitocybe candicans, C. subditopoda

Tricholomataceae

Dendrocollybia racemosa

Neohygrophorus angelesianus

Catathelasma clade

Mycenaceae

Marasmioid clade

Omphalotaceae

Marasmiaceae

hydropoid clade

Cyphellaceae

Physalacriaceae

Schizophyllaceae

Lachnellaceae

Hygrophoroid clade

Hygrophoraceae

Pterulaceae

Typhulaceae

Pluteoid clade

Pleurotaceae

Amanitaceae

Pluteaceae

Limnoperdaceae

Plicaturopsidoid clade

Atheliaceae

Clavariaceae

Cladogram of the Agaricales, showing the division into six major clades, based on Matheny et al., 2006.[7]

In his three volumes of Systema Mycologicum published between 1821 and 1832, Elias Fries put almost all of the fleshy, gill-forming mushrooms in the genus Agaricus. He organized the large genus into "tribes", the names of many of which still exist as common genera of today. Fries later elevated several of these tribes to generic level, but later authors—including Gillet, Karsten, Kummer, Quélet, and Staude—made most of the changes. Fries based his classification on macroscopic characters of the fruit bodies and color of the spore print. His system had been widely used as it had the advantage that many genera could be readily identified based on characters observable in the field. Fries's classification was later challenged when microscopic studies of basidiocarp structure, initiated by Fayod and Patouillard, demonstrated several of Fries's groupings were unnatural.[8] In the twentieth century, Rolf Singer's influential work The Agaricales in Modern Taxonomy, published in four editions spanning from 1951 to 1986, used both Fries's macroscopic characters and Fayod's microscopic characters to reorganize families and genera; his final classification included 230 genera within 18 families.[9] Singer treated three major groups within the Agaricales sensu lato: the Agaricales sensu stricto, Boletineae, and Russulales. These groups are still accepted by modern treatments based on DNA analysis, as the euagarics clade, bolete clade, and russuloid clade.[10]

Molecular phylogenetics research has demonstrated that the euagarics clade is roughly equivalent to Singer's Agaricales sensu stricto.[11][12][13] A large-scale study by Brandon Matheny and colleagues used nucleic acid sequences representing six gene regions from 238 species in 146 genera to explore the phylogenetic grouping within the Agaricales. The analysis showed that most of the species tested could be grouped into six clades that were named the Agaricoid, Tricholomatoid, Marasmioid, Pluteoid, Hygrophoroid and Plicaturopsidoid clades.[7]

The bird's nest fungus Cyathus striatus

Molecular studies have shown that agarics are more divergent than once thought. Agarics in the genera Russula and Lactarius, for example, belong to the order Russulales, whilst agarics in the genera Paxillus and Hygrophoropsis belong in the Boletales. Conversely some genera with non-agaric fruit bodies, such as the puffballs, bird's nest fungi, and many clavarioid fungi, belong in the Agaricales.

Distribution and habitat

Members of the Agaricales are ubiquitous, with species found in all continents. The great majority are terrestrial, in almost every habitat from woodland and grassland to deserts and dunes. Agaricoid species were long thought to be solely terrestrial, until the 2005 discovery of Psathyrella aquatica, the only gilled mushroom known to fruit underwater.[14] Species are variously saprotrophic or ectomycorrhizal, occasionally parasitic on plants or other fungi, and sometimes lichenized.

the Agaricales include six monotypic fossil genera mostly found fossilized in amber. The oldest records are from three Cretaceous age genera; the late Aptian Gondwanagaricites magnificus from the Crato Formation (Brazil),[1] the Albian age (approximately 100 Ma) Palaeoagaracites antiquus from Burmese amber and the slightly younger Turonian New Jersey Amber species Archaeomarasmius leggeti.[5] The three other species, Aureofungus yaniguaensis, Coprinites dominicana and Protomycena electra are known from single specimens found in the Dominican amber mines of Hispaniola.[6]

Genera Incertae sedis

Setchelliogaster is a genus of gasteroid fungi in the Agaricales that is incertae sedis with respect to familial placement.

There are several genera classified in the Agaricales that are i) poorly known, ii) have not been subjected to DNA analysis, or iii) if analysed phylogenetically do not group with as yet named or identified families, and have not been assigned to a specific family (i.e., Incertae sedis with respect to familial placement). These include:

See also

References

  1. ^ a b c Heads, Sam W.; Miller, Andrew N.; Crane, J. Leland; Thomas, M. Jared; Ruffatto, Danielle M.; Methven, Andrew S.; Raudabaugh, Daniel B.; Wang, Yinan (2017). "The oldest fossil mushroom". PLOS ONE. 12 (6): e0178327. Bibcode:2017PLoSO..1278327H. doi:10.1371/journal.pone.0178327. PMC 5462346. PMID 28591180.
  2. ^ Underwood LM. (1899). Moulds, mildews and mushrooms: a guide to the systematic study of the Fungi and Mycetozoa and their literature. New York, New York: Henry Holt. p. 97.
  3. ^ "Agaricales Underw. 1899". MycoBank. International Mycological Association. Retrieved 2010-12-30.
  4. ^ "Catalogue of Life". Retrieved 2023-02-15.
  5. ^ a b Poinar GO, Buckley R (2007). "Evidence of mycoparasitism and hypermycoparasitism in Early Cretaceous amber". Mycological Research. 111 (4): 503–506. doi:10.1016/j.mycres.2007.02.004. PMID 17512712.
  6. ^ a b Hibbett DS, Binder M, Wang Z, Goldman Y (2003). "Another Fossil Agaric from Dominican Amber". Mycologia. 95 (4): 685–687. doi:10.2307/3761943. JSTOR 3761943. PMID 21148976.(subscription required)
  7. ^ a b Matheny PB, Curtis JM, Hofstetter V, Aime MC, Moncalvo JM, Ge ZW, Slot JC, Ammirati JF, Baroni TJ, Bougher NL, Hughes KW, Lodge DJ, Kerrigan RW, Seidl MT, Aanen DK, DeNitis M, Daniele GM, Desjardin DE, Kropp BR, Norvell LL, Parker A, Vellinga EC, Vilgalys R, Hibbett DS (2006). "Major clades of Agaricales: a multilocus phylogenetic overview" (PDF). Mycologia. 98 (6): 982–95. doi:10.3852/mycologia.98.6.982. PMID 17486974. Archived from the original (PDF) on 2016-03-03.
  8. ^ Kirk PM, Cannon PF, Minter DW, Stalpers JA (2008). Dictionary of the Fungi (10th ed.). Wallingford, UK: CABI. p. 12. ISBN 978-0-85199-826-8.
  9. ^ Singer R. (1986). The Agaricales in Modern Taxonomy (4th ed.). Koenigstein Königstein im Taunus, Germany: Koeltz Scientific Books. ISBN 978-3-87429-254-2.
  10. ^ Hibbett DH, Thorn RG. "Basidiomycota: Homobasidiomycetes". In McLaughlin DJ, McLaughlin EG, Lemke PA (eds.). The Mycota. VIIB. Systematics and Evolution. Springer-Verlag. pp. 121–68. ISBN 978-3-540-58008-9.
  11. ^ Hibbett DS, Pine EM, Langer E, Langer G, Donoghue MJ (1997). "Evolution of gilled mushrooms and puffballs inferred from ribosomal DNA sequences". Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 94 (22): 12002–6. Bibcode:1997PNAS...9412002H. doi:10.1073/pnas.94.22.12002. PMC 23683. PMID 9342352.
  12. ^ Moncalvo JM, Lutzoni FM, Rehner SA, Johnson J, Vilgalys R (2000). "Phylogenetic relationships of agaric fungi based on nuclear large subunit ribosomal DNA sequences". Systematic Biology. 49 (2): 278–305. doi:10.1093/sysbio/49.2.278. PMID 12118409.
  13. ^ Moncalvo JM, Vilgalys R, Redhead SA, Johnson JE, James TY, Catherine Aime M, Hofstetter V, Verduin SJ, Larsson E, Baroni TJ, Greg Thorn R, Jacobsson S, Clémençon H, Miller OK (2002). "One hundred and seventeen clades of euagarics" (PDF). Molecular Phylogenetics and Evolution. 23 (3): 357–400. doi:10.1016/S1055-7903(02)00027-1. PMID 12099793.
  14. ^ Frank JL, Coffan RA, Southworth D (2010). "Aquatic gilled mushrooms: Psathyrella fruiting in the Rogue River in southern Oregon". Mycologia. 102 (1): 93–107. doi:10.3852/07-190. PMID 20120233. S2CID 7175296.
  15. ^ Jacobsson S, Larsson E (2007). "Hemistropharia, a new genus in Agaricales". Mycotaxon. 102: 235–40.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia authors and editors
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia EN

Agaricales: Brief Summary ( anglais )

fourni par wikipedia EN

The Agaricales are an order of fungi in the division Basidiomycota. As originally conceived, the order contained all the agarics (gilled mushrooms), but subsequent research has shown that not all agarics are closely related and some belong in other orders, such as the Russulales and Boletales. Furthermore, DNA research has shown that many non-agarics, including some of the clavarioid fungi (clubs and corals) and gasteroid fungi (puffballs and false truffles) belong within the Agaricales. The order has 46 extant families, more than 400 genera, and over 25,000 described species, along with six extinct genera known only from the fossil record. Species in the Agaricales range from the familiar Agaricus bisporus (cultivated mushroom) and the deadly Amanita virosa (destroying angel) to the coral-like Clavaria zollingeri (violet coral) and bracket-like Fistulina hepatica (beefsteak fungus).

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia authors and editors
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia EN

Agarikaloj ( espéranto )

fourni par wikipedia EO

La Agarikaloj (Agaricales) estas ordo de fungoj el la filumo de klabfungoj. Unu el la genroj estas la amanito, kaj ekzemplo de aparte konata specio la muŝoamanito aŭ muŝmortiga amanito (A. muscaria), somera venena paŝteja, herbeja fungo.

 src=
Grupeto da muŝoamanitoj


Priskribo

Ili havas (kvazaŭ ĉiuj) lamenoj, tio estas laminoformaj himenkovritaj lokiĝintaj sur la malsupra flanko de la ĉapelo.

Sistematiko

Estas 6 kladoj :

La familioj estas la 6-a klado[1].

 src=
Tubaria hiemalis
6-a klado (Agarikoidoj)

Cystodermateae



Nidulariaceae



Agarikacoj - Agaricaceae






Hydnangiaceae



Psathyrellaceae






Bolbitiaceae



Cortinariaceae sensu stricto





Gymnopileae





Panaeoleae



Tubariaceae




Crepidotaceae



Inocybaceae






Hymenogastraceae



Strophariaceae sensu stricto








Notoj kaj referencoj

  1. Matheny P.B., Curtis J.M., Hofstetter V., Aime M-C., Moncalvo J-M, Ge Z.W., Slot J.C., Ammirati JF, Baroni T.J., Bougher NL, Hughes K.W., Lodge DJ, Kerrigan RW, Seidl MT, Aanen D.K., De Nitis M., Daniele G.M., Desjardin D.E., Kropp B.R., Norvell L.L., Parker A., Vellinga E.C., Vilgalys R., Hibbett D.S., Major klados of Agaricales: a multilocus phylogenetic overview, Mycologia 98 (6): pp 982–95, 2006 Vidu

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Vikipedio aŭtoroj kaj redaktantoj
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia EO

Agarikaloj: Brief Summary ( espéranto )

fourni par wikipedia EO

La Agarikaloj (Agaricales) estas ordo de fungoj el la filumo de klabfungoj. Unu el la genroj estas la amanito, kaj ekzemplo de aparte konata specio la muŝoamanito aŭ muŝmortiga amanito (A. muscaria), somera venena paŝteja, herbeja fungo.

 src= Grupeto da muŝoamanitoj


licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Vikipedio aŭtoroj kaj redaktantoj
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia EO

Agaricales ( espagnol ; castillan )

fourni par wikipedia ES

Agaricales es un orden de hongos de la clase Agaricomycetes que incluye algunas de las setas más conocidas. Antiguamente estaba incluido en la clase Homobasidiomicetes,[3]​ hoy en desuso.[4]​ El orden tiene 33 familias, 413 géneros, y alrededor de 13000 especies descritas.[4]​ Incluye a multitud de setas conocidas, desde el ubicuo champiñón común o Agaricus bisporus, al mortal Amanita virosa, así como hongos alucinógenos y venenosos como la Amanita muscaria o especies bioluminiscentes como el Omphalotus olearius.

Clasificación

Algunos hongos con cuerpos fructíferos en forma de seta con sombrerillo, como Cantharellus, han sido clasificados tradicionalmente en distinto grupo que el resto de Agaricales. Gracias a los estudios moleculares, se está encontrando que hay más grupos divergentes de lo que se pensó en un principio, como los géneros Russula y Lactarius, a los que se ha situado en un orden distinto, Russulales, y otros hongos de agallas, que incluyen especies como Paxillus involutus y Hygrophoropsis aurantiaca, que muestran una mayor afinidad con Boletus, y a los que se ha ubicado en el orden Boletales.

Por otro lado, a algunos hongos de morfología bastante diferente, como los bejines y algunos hongos clavaroides, como el género Typhula y la especie Fistulina hepatica, han sido recientemente clasificados dentro del orden Agaricales.

El término agárico ha sido tradicionalmente referido al orden Agaricales, a los que se ha definido exactamente como los hongos con agallas. Tras los descubrimientos descritos arriba, esos dos términos no pueden considerarse sinónimos (aunque haya mucho solapamiento entre ellos).

Los géneros que alguna vez se clasificaron en las familias Tulostomataceae, Lycoperdaceae y Mycenastraceae se han trasladado desde entonces a Agaricaceae según estudios de filogenética molecular.[2]

Distribución y hábitat

El orden Agaricales es ubicuo, siendo encontrado en todos los continentes. Aunque todos son terrestres, sus hábitats incluyen todo tipo de pantanos y pastizales, variando largamente de una especie a otra.

Características

Los basidiocarpos de las especies de este orden son típicamente carnosos, con un estipe o pie, un píleo (o sombrero) y lamelas (o agallas), donde los basidios se almacenan. Esta es la estructura tipo de lo que se conoce como seta.

Ciclo de vida

El ciclo de vida de las especies del orden Agaricales es muy representativo de Basidiomycota. Es frecuente en este taxón encontrar especies que presentan hifas septadas, con fíbulas, o conexiones en abrazadera (clamp connections), y células dicariotas.[5][6][7]

En Agaricales de himenio laminar, las basidiosporas siempre son eyectadas de los basidios entre los bordes de la agalla, para posteriormente caer al suelo o ser transportadas por el viento. A estas se les denomina balistosporas.

En los gasteroides, las basidiosporas se separan del basidios por fragmentación. Las esporas son dispersadas siempre por métodos pasivos como aire o agua. A estas se les denomina estatimosporas.

Referencias

  1. Underwood, L.M. (1899). Henry Holt, ed. Moulds, mildews and mushrooms: a guide to the systematic study of the Fungi and Mycetozoa and their literature. Nueva York. p. 97.
  2. a b c d «Agaricaceae». www.mycobank.org. Consultado el 7 de abril de 2022.
  3. Hibbett, D.S.; Thorn, R.G. (2001). McLaughlin, D.J. et al., ed. The Mycota. VII Parte B. "Systematics and Evolution". Berlin: Springer-Verlag. pp. 121-168.
  4. a b Kirk, P.M.; Cannon, P.F.; Minter, D.W.; Stalpers J.A. (2008). Dictionary of the Fungi (10ª edición). Wallingford: CABI. pp. 12-13. ISBN 0-85199-826-7.
  5. https://web.archive.org/web/20101011063843/http://www.unsa.edu.ar/matbib/micragri/micagricap7.pdf
  6. http://www.ual.es/GruposInv/myco-ual/basidis.htm
  7. http://www.cienciaybiologia.com/botanica/criptogamas/basidiomycotiina.htm

 title=
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autores y editores de Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia ES

Agaricales: Brief Summary ( espagnol ; castillan )

fourni par wikipedia ES

Agaricales es un orden de hongos de la clase Agaricomycetes que incluye algunas de las setas más conocidas. Antiguamente estaba incluido en la clase Homobasidiomicetes,​ hoy en desuso.​ El orden tiene 33 familias, 413 géneros, y alrededor de 13000 especies descritas.​ Incluye a multitud de setas conocidas, desde el ubicuo champiñón común o Agaricus bisporus, al mortal Amanita virosa, así como hongos alucinógenos y venenosos como la Amanita muscaria o especies bioluminiscentes como el Omphalotus olearius.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autores y editores de Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia ES

Šampinjonilaadsed ( estonien )

fourni par wikipedia ET
Disambig gray.svg See artikkel räägib praegusest seltsist; varasema seltsi kohta vaata artiklit Lehikulaadsed

Šampinjonilaadsed (Agaricales) on seente selts kandseente hõimkonnas.

Seltsis on 33 sugukonda 413 perekonna ja kokku üle 13 000 liigiga (2008. aasta andmetel).

Sugukonnad

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Vikipeedia autorid ja toimetajad
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia ET

Šampinjonilaadsed: Brief Summary ( estonien )

fourni par wikipedia ET

Šampinjonilaadsed (Agaricales) on seente selts kandseente hõimkonnas.

Seltsis on 33 sugukonda 413 perekonna ja kokku üle 13 000 liigiga (2008. aasta andmetel).

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Vikipeedia autorid ja toimetajad
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia ET

Agaricales ( basque )

fourni par wikipedia EU

Agaricales onddo ordena bat da, izen propioa duten ziza gehienak barnebiltzen dituena. 32 familia eta 413 genero deskribatu dira, 13.000 espezierekin, eta beste 5 genero ezagutzen dira fosilen bitartez.

Taxonomia



Agarikoideak





Strophariaceae s. str.



Hymenogastraceae






Inocybaceae



Crepidotaceae




Tubarieae



Panaeoleae





Gymnopileae





Cortinariaceae s. str.



Bolbitiaceae






Psathyrellaceae



Hydnangiaceae






Agaricaceae




Nidulariaceae



Cystodermateae





Tricholomatoideak






Lyophyllaceae



Entolomataceae




Clitocybe candicans, C. subditopoda




Tricholomataceae




Dendrocollybia racemosa




Neohygrophorus angelesianus




Catathelasma klado




Mycenaceae



Marasmioideak


Omphalotaceae



Marasmiaceae





hydropoid klado



Cyphellaceae






Physalacriaceae




Schizophyllaceae



Lachnellaceae





Hygrophoroideak

Hygrophoraceae




Pterulaceae



Typhulaceae




Pluteoideak

Pleurotaceae



Amanitaceae





Pluteaceae



Limnoperdaceae





Plicaturopsidoideak

Atheliaceae



Clavariaceae




(RLQ=window.RLQ||[]).push(function(){mw.log.warn("Gadget "ErrefAurrebista" was not loaded. Please migrate it to use ResourceLoader. See u003Chttps://eu.wikipedia.org/wiki/Berezi:Gadgetaku003E.");});
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipediako egileak eta editoreak
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia EU

Agaricales: Brief Summary ( basque )

fourni par wikipedia EU

Agaricales onddo ordena bat da, izen propioa duten ziza gehienak barnebiltzen dituena. 32 familia eta 413 genero deskribatu dira, 13.000 espezierekin, eta beste 5 genero ezagutzen dira fosilen bitartez.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipediako egileak eta editoreak
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia EU

Agaricales ( finnois )

fourni par wikipedia FI

Agaricales on nykykäsityksen mukaan sienten geneettinen kladi – tarkemmin sienilahko, joka vastaa osittain helttasienten määritelmää, mutta siitä puuttuvat muun muassa rouskut (Lactarius) ja haperot (Russula), ja toisaalta siihen kuuluu esimerkiksi kääväkkäitä kuten häränkieli (Fistulina hepatica) ja kupusieniä kuten tuhkeloiden (Lycoperdon) suku.

Lähteet

  1. Taksonomian lähde: MycoBank Viitattu 23.11.2017.
Tämä sieniin liittyvä artikkeli on tynkä. Voit auttaa Wikipediaa laajentamalla artikkelia.
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedian tekijät ja toimittajat
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia FI

Agaricales: Brief Summary ( finnois )

fourni par wikipedia FI

Agaricales on nykykäsityksen mukaan sienten geneettinen kladi – tarkemmin sienilahko, joka vastaa osittain helttasienten määritelmää, mutta siitä puuttuvat muun muassa rouskut (Lactarius) ja haperot (Russula), ja toisaalta siihen kuuluu esimerkiksi kääväkkäitä kuten häränkieli (Fistulina hepatica) ja kupusieniä kuten tuhkeloiden (Lycoperdon) suku.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedian tekijät ja toimittajat
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia FI

Agaricales

fourni par wikipedia FR

L'ordre des Agaricales ou clade des euagarics[1] est un ordre de champignons qui présente principalement des chapeaux à lamelles (sous-classe des Agaricomycetidae). Toutefois la phylogénétique a maintenant introduit dans cet ordre certain Incertae sedis, des champignons inclassables par leur formes inachevées qui ne permettait pas à la classification linéenne de les classer avec certitude. L'ordre des agaricales contient certaines des espèces les plus familières des champignons à chapeau. L'ordre est depuis 2006 divisé par la phylogénétique en six clades Agaricoïde, Tricholomatoïde, Marasmioïde, Pluteoïde, Hygrophoroïde et un clade plus éloigné des Plicaturopsidoïde et comporte 33 familles décrites, 413 genres et plus de 13 000 espèces décrites[2], dont cinq genres disparus[3], seulement connus par leurs fossiles[4].

Il est à noter que si le terme agaric se référait traditionnellement aux champignons à lames, l'ordre des Agaricales tel qu'il est actuellement défini contient des genres qui n'en présentent pas, néanmoins à beaucoup de points de vue la classification classique basée sur la morphologie a été confortée par l'approche phylogénétique.

Parmi les Agaricales, on trouve des espèces d'intérêt économique dont on maitrise la culture, tels le champignon de Paris Agaricus bisporus, le pied bleu Lepista nuda ou le shitaké Lentinula edodes. D'autres espèces sont particulièrement vénéneuses, par exemple Amanita verna ou Amanita phalloides. Certaines espèces produisent des substances hallucinogènes, comme Amanita muscaria ou Psilocybe semilanceata. D'autres, comme le pleurote de l’olivier Omphalotus olearius se singularisent par leur bioluminescence.

Description

 src=
Silhouettes principales des Agaricales

Les caractéristiques des agaricales présentent la structure stéréotype d'un champignon comme la remarquable Amanite Tue-mouche: un chapeau arrondi, coloré, avec des lames et un pied allongé souvent bulbeux. Ils présentent la forme des agaricoïdes, morphologies constantes chez les genres les plus connus, Amanita, Agaricus et les Lepiota. On rencontre les principales formes de chapeaux à lamelles chez les Agaricales ainsi que les principales formes de marge du chapeau[5]. Toutefois certains vont présenter des formes pleurotoïdes comme les Pleurotes, les Crépidotes et les Plicaturopsis qui ne présentent pas de symétrie axiale du pied. La chair des agaricales est ferme et présente souvent une texture fibreuse. Les Agaricales sont tous lamellés et leurs lamelles sont libres ou sublibres, sauf les Plicaturopsis qui sont ridés. Le pied se détache facilement du chapeau.

Enfin, signalons les Clavariaceae qui ressemblent à des massues et les étranges Nidulariaceae, qui se présentent comme de minuscules nids d'oiseau, ces deux familles étant à la base de l'évolution des agaricales. Les spores sont soit blanches, soit de couleur brun noirâtre à noire.

Distribution

Les familles de l'ordre des Agaricales sont omniprésentes, et peuvent être trouvées sur tous les continents[5].

Écologie

La plupart sont terrestres, leurs habitats, y compris tous les types de forêts et de prairies, variant largement d'un genre à l'autre[5].

On a longtemps cru les Agaricales uniquement terrestres, jusqu'à la découverte en 2005 d'une espèce aquatique, Psathyrella aquatica, le seul champignon à lamelles qui pousse sous l'eau[6].

Propriétés

Propriétés antitumorales

Une lectine qui exerce une activité antitumorale puissante a été isolée à partir des specimens adultes comestibles frais du champignon Pleurotus ostreatus.

Bioluminescence

 src=
Bioluminescence du genre Omphalus : Pleurote de l'olivier, Omphalotus olearius

La bioluminescence du Pleurote de l'olivier, d'une couleur bleu-vert, n'est observable que dans des conditions de faible éclairage lorsque l'œil s'est adapté à l'obscurité. Le champignon entier ne s'éclaire pas, ce sont seulement ses lames. Ce phénomène, proche de celui de l'émission de lumière chez les lucioles, est dû à une enzyme, appelée luciférase qui oxyde un composé appelé la luciférine, conduisant à l'émission de lumière.

Couleurs

 src=
Les couleurs vives des Hygrocybes

Le genre Hygrocybe présente certains des champignons aux couleurs les plus vives que l'on trouve dans la nature: jaune et rouge vif, comme Hygrocybe flavescens et Hygrocybe punicea et même vert comme Hygrocybe psittacina.

Substances hallucinogènes

Certaines espèces produisent des substances hallucinogènes, comme Amanita muscaria ou Psilocybe semilanceata.

Toxicité

On trouve dans de nombreuses agaricales, mais principalement dans la famille des Amanitaceae les amatoxines et les phallotoxines, ainsi que la phallolysine qui présente une certaine activité hémolytique (destruction des globules rouges dans le sang) et l’antamanide qui a également été isolé et qui pourrait jouer une activité antitoxique contre les phallotoxines.

Utilisations

Certaines agaricales sont parmi les meilleurs champignons comestibles, comme Amanita Cæsarea, considérée comme l'excellence des comestibles, d'autres sont excellents comme les Pieds bleu, les Pleurotes, les Pholiotes changeantes et les Lentins. Toutefois, la plupart des agaricales sont médiocres. Certaines espèces sont même particulièrement vénéneuses, telles Amanita verna ou Amanita phalloides, qui sont responsables de la majorité des empoisonnements mortels causés par des champignons à travers le monde, ou Amanita virosa appelée non sans raison l'ange de la mort.

Culture

 src=
Culture de Pleurotus ostreatus, spécimens jeunes, cornucopiés

C'est parmi les Agaricales que l'on trouve les espèces principales d'intérêt économique dont on maitrise la culture, telles le champignon de Paris, Agaricus bisporus et ses variétés, tandis que les autres espèces sont vendues comme champignons des bois comme le pied bleu, Lepista nuda ou le shitaké Lentinula edodes et les plus importants en quantité, les Pleurotes dont Pleurotus ostreatus et Pleurotus eryngii.

Genres éteints

Les anciennes familles d'Agaricaceae sont connues au travers de cinq genres monotypiques, trouvés fossilisés dans l'ambre. Les plus vieux connus sont deux genres datant de l'Albien du Crétacé inférieur, il y a environ 100 Ma : Palaeoagaracites antiquus trouvé dans l'ambre birman et Archaeomarasmius leggeti, un peu plus récent, du Turonien, trouvé dans l'Ambre du New Jersey[7]. Les trois autres espèces : Yaniguaensis aureofungus, Coprinites dominicana et Protomycena electra sont connus à partir de spécimens uniques trouvés dans l'ambre de la République dominicaine des mines d'Hispaniola[8].

Taxinomie

Historique

 src=
Lepista nuda de la famille des Tricholomataceae

Le classement de Fries

Dans ses trois volumes de Systema Mycologicum[9] publiés entre 1821 et 1832, Elias Fries regroupe presque tous les champignons charnus pour former la tribu des Agaricus. Il avait organisé ce grand genre en «tribus», les noms de plusieurs de ceux-ci existant toujours comme genres communs d'aujourd'hui. Fries élèvera par la suite plusieurs de ces tribus à un niveau générique, mouvement qui sera continué par divers auteurs du XIXe et XXe siècle, notamment Gillet, Karsten, Kummer, Quélet et Staude feront la plupart des modifications.

Révision de Fayod et Patouillard

Fries avait basé son classement sur les caractères macroscopiques des carpophores et la couleur des spores. Son système fut largement utilisé, de nombreux genres devenaient facilement identifiables sur la base des caractères observables sur le terrain. Le classement de Fries fut contesté à partir de la fin du XIXe lorsque les études microscopiques de la structure des basidiomes, initiées par Fayod et Patouillard, démontrèrent que plusieurs groupements proposés étaient plutôt des regroupements hétéroclites[10].

Révision de Singer

Plus récemment, en taxinomie moderne, le travail très important de Rolf Singer sur les Agaricales, publié en quatre éditions allant de 1951 à 1986[11] utilise à la fois les caractères macroscopiques de Fries et les caractères microscopiques de Fayod pour réorganiser les familles et les genres : son classement le plus récent inclus 230 genres au sein de 18 familles[12]. Rolf Singer a traité trois grands groupes au sein de des Agaricales sensu lato : les Agaricales sensu stricto, les Boletales et les Russulales. Ces groupes sont toujours acceptés par les analyses modernes basées sur les comparaisons de séquences d'ADN, comme le clade des Euagarics, le clade Bolet, et le clade Russuloïde[13].

Révision phylogénétique et création de six clades

En 2006, une étude[14] a montré que les champignons à lamelles formaient un groupe hétéroclite. Ainsi, par exemple, les chanterelles ont été sorties de l'ordre des Agaricales. Les études moléculaires ont également conduit à intégrer les genres Russula et Lactarius dans l'ordre distinct des Russulales. D'autres champignons à lamelles, y compris des espèces telles que Paxillus involutus et Hygrophoropsis aurantiaca ont montré une forte affinité avec les bolets et placés dans l'ordre des Boletales.

En outre, d'autres champignons ont été récemment réintégrés dans les Agaricales, comme la vesse de loup, et certains champignons clavaroïdes (par exemple le genre Typhula, ainsi que la langue de bœuf, Fistulina hepatica).

Les contours de l'ordre des Agaricales ont donc été redessinés et des regroupements phylogénétiques au sein de ce groupe ont été recherchés. Une étude à grande échelle, utilisant des séquences d'acides nucléiques représentant six gènes des régions de 238 espèces dans 146 genres, a montré que la plupart des espèces testées peuvent être regroupées en six clades qui ont été nommés Agaricoïde, Hygrophoroïde, Tricholomatoïde, Marasmioïde, Plicaturopsidoïde, et Pluteoïde ; le clade Plicaturoïde étant considéré comme plus éloigné des autres. L'étude a reconnu 30 familles, quatre genres incertae sedis qui n'étaient pas encore intégrés et a proposé deux clades à titre informel[15].

Phylogramme des Agaricales

Le phylogramme ci-dessous numérote de I à VI les six clades d'Agaricales, comme dans la publication phylogénétique originelle[14], et intègre les résultats d'une étude de 2010[16] qui a précisé la phylogénie et placé deux ordres nouveaux, les Amylocorticiales et les Jaapiales.

Phylogramme élargi des Agaricales
 src=
Hygrocybe conica

L'étude[14] a reconnu 30 familles, quatre genres incertae sedis qui n'étaient pas encore intégrés et propose deux nouveaux clades : Catathelasma (dans le clade VI Agaricoïde) et Hydropoïde (dans le clade IV Marasmoïde).

Classification classique des Agaricales en 33 familles

 src=
Inocybe hystrix

Familles de l'ordre des Agaricales

Cet ordre est constitué des familles et des genres incertae sedis suivantes :

Genera incertae sedis

 src=
Plicaturopsis crispa

Les familles des six nouveaux clades des Agaricales

Annexes

Référence taxinomique

Notes et références
  1. (en) P.B. Matheny, J.M. Curtis, V. Hofstetter, M-C. Aime, J-M. Moncalvo, Z.W. Ge, J.C. Slot, J.F. Ammirati, T.J. Baroni, N.L. Bougher, K.W. Hughes, D.J. Lodge, R.W. Kerrigan, M.T. Seidl, D.K. Aanen, M. De Nitis, G.M. Daniele, D.E. Desjardin, B.R. Kropp, L.L. Novell, A. Parker, E.C. Vellinga, R. Vilgalys et D.S. Hibbetts, « Major clades of Agaricales: a multilocus phylogenetic overview », Mycologia, vol. 98, no 6,‎ novembre-décembre 2006, p. 982–995 (lire en ligne)
  2. (en) P.M. Kirk, P.F. Cannon, D.W. Minter et J.A. Stalpers, Dictionary of the Fungi, Wallingford CABI, 2008, 760 p. (ISBN 9780851998268, lire en ligne), p. 346
  3. (en) G. Poinar et R. Buckley, « Evidence of mycoparasitism and hypermycoparasitism in Early Cretaceous amber », Mycological Research, vol. III, no 4,‎ 2007, p. 503–506
  4. (en) David S. Hibbett, Manfred Binder, Zheng Wang et Yale Goldman, « Another Fossil Agaric from Dominican Amber », Mycologia, vol. 95, no 4,‎ 2003, p. 685–687
  5. a b et c Encyclopédie Alpha des sciences, les champignons, 1974
  6. (en) J.L. Frank, R.A. Coffan et D. Southworth, « Aquatic gilled mushrooms: Psathyrella fruiting in the Rogue River in southern Oregon », Mycologia, vol. 102,‎ janvier-février 2010, p. 93–107 (lire en ligne)
  7. Poinar et Buckley 2007
  8. Hibbett, Binder et WangGoldman 2003
  9. (la)Systema Mycologicum sistens fungorum ordines, genera et species, huc usque cognitas, quas ad normam methodi naturalis determinavit, disposuit atque descripsit. Trois volumes, Lundæ, 1821-1823; Greifswald, 1829-1832:
  10. Kirk et al. 2008, p. 173
  11. (en) Rolf Singer, The Agaricales in Modern Taxonomy, vol. 1, Koenigstein Königstein im Taunus, Germany: Koeltz Scientific Books, 1986, 4e éd., 981 p., 73 pls. p. (ISBN 3874292541)
  12. Singer 1986
  13. (en) D.H. Hibbett et R.G. Thorn, « Basidiomycota: Homobasidiomycetes », The Mycota, vol. VIIB,‎ 2001, p. 121–168
  14. a b et c Matheny 2006, p. 982–995
  15. (en) P.B. Matheny, J.M. Curtis, V. Hofstetter, M-C. Aime, J-M. Moncalvo, Z.W. Ge, J.C. Slot, J.F. Ammirati, T.J. Baroni, N.L. Bougher, K.W. Hughes, D.J. Lodge, R.W. Kerrigan, M.T. Seidl, D.K. Aanen, M. De Nitis, G.M. Daniele, D.E. Desjardin, B.R. Kropp, L.L. Novell, A. Parker, E.C. Vellinga, R. Vilgalys et D.S. Hibbetts, « Major clades of Agaricales: a multilocus phylogenetic overview », Mycologia, vol. 98, no 6,‎ novembre-décembre 2006, p. 982–995 (lire en ligne)
  16. (en) Manfred Binder, K. H. Larson, P. B. Matheny et David S. Hibbett, « Amylocorticiales ord. nov. and Jaapiales ord. nov.: Early diverging clades of Agaricomycetidae dominated by corticioid forms », Mycologia, vol. 103, no 4,‎ 2010, p. 865–880

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Auteurs et éditeurs de Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia FR

Agaricales: Brief Summary

fourni par wikipedia FR

L'ordre des Agaricales ou clade des euagarics est un ordre de champignons qui présente principalement des chapeaux à lamelles (sous-classe des Agaricomycetidae). Toutefois la phylogénétique a maintenant introduit dans cet ordre certain Incertae sedis, des champignons inclassables par leur formes inachevées qui ne permettait pas à la classification linéenne de les classer avec certitude. L'ordre des agaricales contient certaines des espèces les plus familières des champignons à chapeau. L'ordre est depuis 2006 divisé par la phylogénétique en six clades Agaricoïde, Tricholomatoïde, Marasmioïde, Pluteoïde, Hygrophoroïde et un clade plus éloigné des Plicaturopsidoïde et comporte 33 familles décrites, 413 genres et plus de 13 000 espèces décrites, dont cinq genres disparus, seulement connus par leurs fossiles.

Il est à noter que si le terme agaric se référait traditionnellement aux champignons à lames, l'ordre des Agaricales tel qu'il est actuellement défini contient des genres qui n'en présentent pas, néanmoins à beaucoup de points de vue la classification classique basée sur la morphologie a été confortée par l'approche phylogénétique.

Parmi les Agaricales, on trouve des espèces d'intérêt économique dont on maitrise la culture, tels le champignon de Paris Agaricus bisporus, le pied bleu Lepista nuda ou le shitaké Lentinula edodes. D'autres espèces sont particulièrement vénéneuses, par exemple Amanita verna ou Amanita phalloides. Certaines espèces produisent des substances hallucinogènes, comme Amanita muscaria ou Psilocybe semilanceata. D'autres, comme le pleurote de l’olivier Omphalotus olearius se singularisent par leur bioluminescence.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Auteurs et éditeurs de Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia FR

Agaricales ( galicien )

fourni par wikipedia gl Galician

Agaricales é unha orde de fungos da clase Agaricomycetes que inclúe algúns dos cogomelos máis coñecidos. Noutrora estaba incluído na clase Homobasidiomicetes,[2] hoxe en desuso.[3] A orde ten 33 familias, 413 xéneros, e arredor de 13000 especies descritas.[3] Inclúe multitude de cogomelos coñecidos, dende o ubicuo champiñón común ou Agaricus bisporus, á mortal cacaforra Amanita virosa, así coma fungos alucinóxenos e velenosos coma o rebentabois (Amanita muscaria) ou especies bioluminiscentes coma o Omphalotus olearius.

Clasificación

Algúns fungos con corpos frutíferos en forma de cogomelo con chapeu, coma Cantharellus, foron clasificados tradicionalmente en distinto grupo que o resto de Agaricales. Grazas aos estudos moleculares, estase a albiscar que hai máis grupos diverxentes do que se pensou nun principio, coma os xéneros Russula e mais Lactarius, aos que se teñen situado nunha orde distinta, Russulales, e outros fungos de lamelas, que inclúen especies coma Paxillus involutus e mais Hygrophoropsis aurantiaca, que amosan unha maior afinidade con Boletus, e aos que se teñen situado na orde Boletales.

Por outra banda, a algúns fungos de morfoloxía bastante diferente, como os Lycoperdon e algúns fungos clavaroides, coma o xénero Typhula e maila especie Fistulina hepatica, foron recentemente clasificados dentro da orde Agaricales.

O termo agárico ten sido tradicionalmente referido á orde Agaricales, aos que se definiron exactamente coma os fungos con lamelas. Tralos descubrimentos descritos enriba, eses dous termos non poden considerarse sinónimos (malia haber moitos solapamentos entre eles).

Distribución e hábitat

A orde Agaricales é ubicua, sendo atopada en todos os continentes. Aínda que todos son terrestres, os seus hábitats inclúen todo tipo de pantanos, lameiros e pasteiros, variando grandemente dunha especie a outra.

Características

Os basidiocarpos das especies desta orde son tipicamente carnosos, cun estipe ou pé, un píleo (ou chapeu) e lamelas, onde os basidios se almacenan. Esta é a estrutura tipo do que se coñece como cogomelo.

Ciclo de vida

O ciclo de vida das especies da orde Agaricales é moi representativo de Basidiomycota. É frecuente neste taxon atopar especies que presentan hifas septadas, con fíbulas, ou conexións en abrazadeira (clamp connections), e células dicariotas.[4][5][6]

As basidiosporas sempre son expulsadas dos basidios entre os bordos da lamela, para posteriormente caer no chan ou ser transportadas polo vento.

Notas

  1. Underwood, L.M. (1899). Henry Holt, ed. Moulds, mildews and mushrooms: a guide to the systematic study of the Fungi and Mycetozoa and their literature. Nova York. p. 97.
  2. Hibbett, D.S.; Thorn, R.G. (2001). McLaughlin, D.J.; et al., eds. The Mycota. VII Parte B. "Systematics and Evolution". Berlin: Springer-Verlag. pp. 121–168.
  3. 3,0 3,1 Kirk, P.M.; Cannon, P.F.; Minter, D.W.; Stalpers J.A. (2008). Dictionary of the Fungi (10ª ed.). Wallingford: CABI. pp. 12–13. ISBN 0-85199-826-7.
  4. "Copia arquivada" (PDF). Arquivado dende o orixinal (PDF) o 11 de outubro de 2010. Consultado o 07 de outubro de 2013.
  5. http://www.ual.es/GruposInv/myco-ual/basidis.htm
  6. http://www.cienciaybiologia.com/botanica/criptogamas/basidiomycotiina.htm

Véxase tamén

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autores e editores de Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia gl Galician

Agaricales: Brief Summary ( galicien )

fourni par wikipedia gl Galician

Agaricales é unha orde de fungos da clase Agaricomycetes que inclúe algúns dos cogomelos máis coñecidos. Noutrora estaba incluído na clase Homobasidiomicetes, hoxe en desuso. A orde ten 33 familias, 413 xéneros, e arredor de 13000 especies descritas. Inclúe multitude de cogomelos coñecidos, dende o ubicuo champiñón común ou Agaricus bisporus, á mortal cacaforra Amanita virosa, así coma fungos alucinóxenos e velenosos coma o rebentabois (Amanita muscaria) ou especies bioluminiscentes coma o Omphalotus olearius.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autores e editores de Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia gl Galician

Hattsveppir ( islandais )

fourni par wikipedia IS

Hattsveppir (fræðiheiti: Agaricales) eru ættbálkur kólfsveppa sem inniheldur margar af þekktustu sveppategundunum. Þeir eru líka kallaðir fansveppir þar sem þeir eru með fanir undir hattinum. Ættbálkurinn telur um 4000 tegundir, þar á meðal hinn baneitraða hvíta reifasvepp (Amanita virosa) og matkemping (Agaricus bisporus) sem er mjög algengur ræktaður sveppur.


Wikimedia Commons er með margmiðlunarefni sem tengist
 src= Þessi líffræðigrein er stubbur. Þú getur hjálpað til með því að bæta við greinina.
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Höfundar og ritstjórar Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia IS

Agaricales ( italien )

fourni par wikipedia IT

All'ordine delle Agaricales Clem. appartiene la maggior parte dei funghi meglio conosciuti come "lamellati". L'ordine raccoglie circa 4000 specie, un quarto di tutti i basidiomiceti conosciuti.

Habitat

Le specie appartenenti a questa classe sono ubiquitarie, presenti dovunque, con l'eccezione dell'Antartide. Gli habitat variano ampiamente da specie a specie.

Caratteristiche

I corpi fruttiferi delle Agaricales hanno generalmente gambo, cappello e lamelle.

Tassonomia

Appartengono all'ordine Agaricales le seguenti famiglie:

Secondo una classificazione filogenetica, invece, le famiglie appartenenti all'ordine Agaricales sono:[1]

Inoltre, per i seguenti generi la classificazione filogenetica è ancora incerta:

Alcune specie

Note

  1. ^ NCBI Taxonomy Browser, su ncbi.nlm.nih.gov. URL consultato il 17-07-2010.

 title=
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autori e redattori di Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia IT

Agaricales: Brief Summary ( italien )

fourni par wikipedia IT

All'ordine delle Agaricales Clem. appartiene la maggior parte dei funghi meglio conosciuti come "lamellati". L'ordine raccoglie circa 4000 specie, un quarto di tutti i basidiomiceti conosciuti.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autori e redattori di Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia IT

Agaricales ( latin )

fourni par wikipedia LA

Agaricales, vulgo fungi lamellati (ob earum lamellas proprias) vel raro euagaricae, sunt ordo fungorum, cui sunt nonnulli ex familiarissimis boletis. Ordini sunt triginta-tres familiae exstantes, 413 genera, et plus quam 13 000 species descriptae,[2] atque quinque genera exstincta solum ex fossilibus nota.[3][4]

Notae

  1. Underwood LM. (1899). Moulds, mildews and mushrooms: a guide to the systematic study of the Fungi and Mycetozoa and their literature. New York, New York: Henry Holt. p. 97
  2. Kirk PM, Cannon PF, Minter DW, Stalpers JA. (2008). Dictionary of the Fungi (10th ed.). Wallingford, UK: CABI. p. 12. ISBN 0-85199-826-7
  3. Poinar, GO, Buckley R. (2007). "Evidence of mycoparasitism and hypermycoparasitism in Early Cretaceous amber". Mycological Research 111 (4): 503–506
  4. Hibbett DS, Binder M, Wang Z, Goldman Y. (2003). "Another Fossil Agaric from Dominican Amber". Mycologia 95 (4): 685–687 [Situs venalis]
Aspergillus fumigatus Haec stipula ad mycologiam spectat. Amplifica, si potes!
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Et auctores varius id editors
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia LA

Agaricales: Brief Summary ( latin )

fourni par wikipedia LA

Agaricales, vulgo fungi lamellati (ob earum lamellas proprias) vel raro euagaricae, sunt ordo fungorum, cui sunt nonnulli ex familiarissimis boletis. Ordini sunt triginta-tres familiae exstantes, 413 genera, et plus quam 13 000 species descriptae, atque quinque genera exstincta solum ex fossilibus nota.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Et auctores varius id editors
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia LA

Agarikiečiai ( lituanien )

fourni par wikipedia LT
 src=
Didysis kukurdvelkis

Agarikiečiai (Agaricales) – papėdgrybių (Basidomycetes) eilė. Grybai išaugina įvairius vaisiakūnius, kepurėlės forma įvairi (kūgio, varpelio, šalmo). Himenoforas lakštelinis.

Lietuvoje auga 19 šeimų:

Šeima. Pievagrybiniai (Agaricaceae)

Šeima. Kiškiabudiniai (Bolbitiaceae)

Šeima. Žagarūniniai (Clavariaceae)

Šeima. Nuosėdiniai (Cortinariaceae)

Šeima. Klumpiaausiniai (Crepidotaceae)

Šeima. Gijabudiniai (Entolomataceae)

Šeima. Kepenaininiai (Fistulinaceae)

Šeima. Guoteniniai (Hygrophoraceae)

Šeima. Pumpotaukšliniai (Lycoperdaceae)

Šeima. Kupstabudiniai (Lyophyllaceae)

Šeima. Mažūniniai (Marasmiaceae)

Šeima. Šalmabudiniai (Mycenaceae)

Šeima. Žvaigždėgrybiniai (Mycenastraceae)

Šeima. Lizdeniniai (Nidulariaceae)

Šeima. (Omphalotaceae)

Šeima. Skydabudiniai (Pluteaceae)

Šeima. (Psathyrellaceae)

Šeima. (Pterulaceae)

Šeima. Ankšteniniai (Sclerodermataceae)

Šeima. Gleiviabudiniai (Strophariaceae)

Šeima. Baltikiniai (Tricholomataceae)

Šeima. Vertininiai (Tulostomataceae)


Vikiteka

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Vikipedijos autoriai ir redaktoriai
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia LT

Atmateņu rinda ( letton )

fourni par wikipedia LV

Atmatenes (Agaricales) ir bazīdijsēņu rinda no himēnijsēņu klases, kurā ietilpst vairāk nekā 13 000 mūsdienu sugas, kā arī rindā ir aprakstītas 6 izmirušas ģintis.[1][2][3] Atmateņu bazīdioma (augļķermenis bazīdijsēnēm) ir parasti gaļaina, ar kātiņu, cepurīti un lapiņām, kurās attīstās bzīdiosporas.

Klasifikācija

Atmateņu rindai ir atklātas un aprakstītas ap 13000 sugu, kas ir iedalītas aptuveni 420 ģintīs, kas savukārt ietilpst 32 dzimtas.

Rindā ir arī "neskaidrā noteikumā" (incertae sedis) ģintis, kas nav iekļautas neviena no dzimtām. Iemesls tam ir dažāds: 1. slikti izpētīti, 2. nebija veikta DNS analīze, vai 3. filoģenētiski izmeklējot ģintis, pagaidām nav atrasta saikne ne ar vienu no dzimtām vai nav pagaidām izveidots rangs, kurai piederēs ģints. Pie tādiem ģintīm pieder:

Atsauces

  1. Poinar G.O. & Buckley R. (2007). Evidence of mycoparasitism and hypermycoparasitism in Early Cretaceous amber. Mycological Research. 111 (4): 503–506. doi:10.1016/j.mycres.2007.02.004. PMID 17512712.
  2. Hibbett D.S., Binder M., Wang Z. & Goldman Y. (2003). Another Fossil Agaric from Dominican Amber. Mycologia. 95 (4): 685–687. doi:10.2307/3761943. JSTOR 3761943. PMID 21148976
  3. Heads, Sam W., Miller, Andrew N., Crane, J. Leland, Thomas, M. Jared, Ruffatto, Danielle M., Methven, Andrew S. & Raudabaugh, Daniel B.; Wang, Yinan (2017). "The oldest fossil mushroom". PLoS One. 12 (6): e0178327. Bibcode:2007PNAS..104.6289C. doi:10.1073/pnas.0701246104. PMC 5462346 Freely accessible. PMID 28591180.

Literatūra

  • Kirk P.M., Cannon P.F., Minter DW, Stalpers JA (2008). Dictionary of the Fungi (10th ed.). Wallingford: CABI. ISBN 0-85199-826-7.
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia autori un redaktori
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia LV

Atmateņu rinda: Brief Summary ( letton )

fourni par wikipedia LV

Atmatenes (Agaricales) ir bazīdijsēņu rinda no himēnijsēņu klases, kurā ietilpst vairāk nekā 13 000 mūsdienu sugas, kā arī rindā ir aprakstītas 6 izmirušas ģintis. Atmateņu bazīdioma (augļķermenis bazīdijsēnēm) ir parasti gaļaina, ar kātiņu, cepurīti un lapiņām, kurās attīstās bzīdiosporas.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia autori un redaktori
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia LV

Agaricales ( néerlandais ; flamand )

fourni par wikipedia NL

Agaricales (Plaatjeszwam) is een botanische naam, voor een orde van paddenstoelen. Volgens de Index Fungorum [18 februari 2009] is de samenstelling de volgende:

Alsook, ongeplaatst (incertae sedis): de geslachten Acinophora, Actinophora, Amogaster, Anellaria, Brunneocorticium, Campanularius, Chalymmota, Cheilophlebium, Copelandia, Coprinarius, Cribrospora, Cycloderma, Disporotrichum, Eriosperma, Gramincola, Hypomnema, Laterradea, Lepidella, Mesophelliopsis, Mycospongia, Panaeolina, Panaeolus, Phlebophyllum, Pilosace, Plicatura, Plicaturopsis, Sedecula, Setchelliogaster, Stemastrum.

Externe links

Wikimedia Commons Zie de categorie Agaricales van Wikimedia Commons voor mediabestanden over dit onderwerp.
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia-auteurs en -editors
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia NL

Agaricales: Brief Summary ( néerlandais ; flamand )

fourni par wikipedia NL
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia-auteurs en -editors
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia NL

Skivesopper ( norvégien )

fourni par wikipedia NO
Text document with red question mark.svg
Denne artikkelen inneholder en liste over kilder, litteratur eller eksterne lenker, men enkeltopplysninger lar seg ikke verifisere fordi det mangler konkrete kildehenvisninger i form av fotnotebaserte referanser. Du kan hjelpe til med å sjekke opplysningene mot kildemateriale og legge inn referanser. Opplysninger uten kildehenvisning i form av referanser kan bli fjernet. Se mal:referanseløs for mer informasjon.

Skivesoppene er en orden som omfatter mer enn 2000 arter i Norge, rundt 100 av dem spiselig. På undersiden av hatten har de kantstilte, radiære skiver.

De fleste skivesoppene vokser på bakken, her finnes flere av de mest kjente matsoppene, f.eks. sjampinjong, blekksopp, risker og kremler.


Eksterne lenker

biologistubbDenne biologirelaterte artikkelen er foreløpig kort eller mangelfull, og du kan hjelpe Wikipedia ved å utvide den.
Det finnes mer utfyllende artikkel/artikler på .
Crystal Clear action configure.png
Taksonomisk opprydning: Denne artikkelen trenger en opprydning. Du kan hjelpe Wikipedia ved å forbedre og standardisere den, f.eks. ved å sette inn eller komplettere en taksoboks.
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia forfattere og redaktører
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia NO

Skivesopper: Brief Summary ( norvégien )

fourni par wikipedia NO

Skivesoppene er en orden som omfatter mer enn 2000 arter i Norge, rundt 100 av dem spiselig. På undersiden av hatten har de kantstilte, radiære skiver.

De fleste skivesoppene vokser på bakken, her finnes flere av de mest kjente matsoppene, f.eks. sjampinjong, blekksopp, risker og kremler.


licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia forfattere og redaktører
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia NO

Pieczarkowce ( polonais )

fourni par wikipedia POL

Agaricales Underw.rząd podstawczaków w klasie pieczarniaków (Agaricomycetes)[1]. Ich obecna nazwa polska to pieczarkowce, dawniej określane były jako bedłkowce lub blaszkowce.

Charakterystyka

Początkowo takson ten obejmował wszystkie grzyby wielkoowocnikowe posiadające hymenofor, następnie jedynie grzyby o blaszkowym lub blaszkopodobnym hymenoforze. Obecnie zawiera różnorodne morfologicznie gatunki, zaklasyfikowane na podstawie badań filogenetycznych, między innymi:

Systematyka

Rząd ten został wyodrębniony przez Luciena Underwooda w pracy „Moulds, mildews and mushrooms” z 1899. Zaliczył go (obok rzędów Auriculariales, Tremellales, Dacryomycetales, Exobasidiales, Phallales, Hymenogastrales, Lycoperdales, Nidulariales i Sclerodermatales) do ówczesnej klasy wyższych podstawczaków (Basidiomycetes). Jako charakterystyczną cechę grzybów należących do niego określił występowanie na owocnikach obłoczni (hymenium), bazując na klasie Hymenomycetes, po raz pierwszy opisanej przez Eliasa Friesa w 1821. Do Agaricales zaliczył rodziny Hypochnaceae, Thelephoraceae, Clavariaceae, Hydnaceae, Polyporaceae, Boletaceae i Agaricaceae[2].

Pierwszą istotną poprawkę w taksonomii tych grzybów wprowadził Carleton Rea w 1926, wyłączając z bedłkowatych rodziny Clavariaceae, Hydnaceae, Polyporaceae i Thelephoraceae do ówczesnego rzędu bezblaszkowców (Aphyllophorales). W 1931 Edouard-Jean Gilbert zmienił także przynależność rodziny borowikowatych (Boletaceae), tworząc dla niej odrębny rząd Boletales[3]. Kompleksową analizę taksonomiczną pieczarkowców publikował Rolf Singer w latach 1951-1986, biorąc pod uwagę zarówno makro- jak i mikroskopowe cechy owocników. Jej ostatnia wersja opisywała ten rząd w szerokim ujęciu i, oprócz Agaricales sensu stricto, zawierała także gołąbkowce (Russulales) i podrząd Boletineae. Do takiego, szerokiego ujęcia Singer zaliczał 230 rodzajów w 18 rodzinach. Współczesna filogenetyka molekularna potwierdza prawidłowość używania singerowskiego Agaricales sensu stricto jako właściwego dla tego taksonu, wykazując jednocześnie odrębność grzybów z obecnych rzędów Russulales i Boletales[4].

Do pieczarkowców obecnie wciela się także wyodrębniony przez Ingo Nussa w 1980 rząd Schizophyllales, oraz opisane w 1981 przez Waltera Jülicha rzędy Amanitales, Cortinariales, Entolomatales i Fistulinales[5].

Kodeks Index Fungorum zalicza do tego rodzaju następujące rodziny (stan na 2019-03-14)[6]:


Polskie nazwy na podstawie pracy Władysława Wojewody z 2003 r.[7]

Przypisy

  1. P.M.P.M. Kirk P.M.P.M., Index Fungorum, CABI [dostęp 2013-08-15] (ang.).
  2. L.M.L.M. Underwood L.M.L.M., Moulds, mildews, and mushrooms, a guide to the systematic study of the Fungi and Mycetozoa and their literature, New York: H. Holt & co., 1899, s. 94-145, OCLC 951601 .
  3. E.-J. Gilbert: Les Livres du Mycologue. T. III: Les Bolets. Paris: Le François, 1931, s. 254. OCLC 490436586.
  4. P.B.P.B. Matheny P.B.P.B. i inni, Major clades of Agaricales: a multilocus phylogenetic overview, „Mycologia”, 98(6), 2006, s. 982-995, DOI: 10.3852/mycologia.98.6.982 (ang.).i inni
  5. MycoBank, International Mycological Association [dostęp 2013-08-15] (ang.).
  6. P.M.P.M. Kirk P.M.P.M., Species Fungorum, CABI [dostęp 2016-04-28] (ang.).
  7. Władysław Wojewoda, Checklist of Polish Larger Basidiomycetes. Krytyczna lista wielkoowocnikowych grzybów podstawkowych Polski, Kraków: W. Szafer Institute of Botany, Polish Academy of Sciences, 2003, ​ISBN 83-89648-09-1

'

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autorzy i redaktorzy Wikipedii
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia POL

Pieczarkowce: Brief Summary ( polonais )

fourni par wikipedia POL

Agaricales Underw. – rząd podstawczaków w klasie pieczarniaków (Agaricomycetes). Ich obecna nazwa polska to pieczarkowce, dawniej określane były jako bedłkowce lub blaszkowce.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autorzy i redaktorzy Wikipedii
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia POL

Agaricales ( portugais )

fourni par wikipedia PT

A ordem Agaricales, também conhecida por cogumelos lamelados, ou euagáricos, contém alguns dos maiores tipos de famílias de cogumelo. A ordem tem aproximadamente 4.000 espécie, ou um quarto de todos homobasidiomycetes conhecidos.[1]

 src=
Amanita muscaria, uma espécie da ordem Agaricales.
 src=
Amanita caesarea, uma espécie da ordem Agaricales.

Os cogumelos abrangem uma longa história, considerado pelo povo pré-histórico como uma grande fonte de propriedades nutricionais e medicinais. Existem, no mínimo, 10.000 espécies de cogumelos, sendo 700 comestíveis, 50 a 200 medicinais e 50 venenosas.

A ordem Agaricales, família Agaricaceae tem como destaque na indústria de alimentos 4 espécies sendo elas, Agaricus bisporus ou champignon de Paris, Lentinus edodes ou shiitake, Pleurotus ostreatus ou cogumelo ostra e Volvariella volvaceae ou fukurotake. Vários estudos relacionados a propriedades farmacológicas comprovam a eficácia medicinal em vários casos, sendo um deles no tratamento contra o Câncer, demonstrando valores inibidores, redutores, estimulantes, entre outros.

Referências

  1. «Agaricales» (em inglês). ITIS (www.itis.gov)
 title=
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autores e editores de Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia PT

Agaricales: Brief Summary ( portugais )

fourni par wikipedia PT

A ordem Agaricales, também conhecida por cogumelos lamelados, ou euagáricos, contém alguns dos maiores tipos de famílias de cogumelo. A ordem tem aproximadamente 4.000 espécie, ou um quarto de todos homobasidiomycetes conhecidos.

 src= Amanita muscaria, uma espécie da ordem Agaricales.  src= Amanita caesarea, uma espécie da ordem Agaricales.

Os cogumelos abrangem uma longa história, considerado pelo povo pré-histórico como uma grande fonte de propriedades nutricionais e medicinais. Existem, no mínimo, 10.000 espécies de cogumelos, sendo 700 comestíveis, 50 a 200 medicinais e 50 venenosas.

A ordem Agaricales, família Agaricaceae tem como destaque na indústria de alimentos 4 espécies sendo elas, Agaricus bisporus ou champignon de Paris, Lentinus edodes ou shiitake, Pleurotus ostreatus ou cogumelo ostra e Volvariella volvaceae ou fukurotake. Vários estudos relacionados a propriedades farmacológicas comprovam a eficácia medicinal em vários casos, sendo um deles no tratamento contra o Câncer, demonstrando valores inibidores, redutores, estimulantes, entre outros.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autores e editores de Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia PT

Agaricales ( roumain ; moldave )

fourni par wikipedia RO


Agaricales (Lucien Marcus Underwood, 1899) din încrengătura Basidiomycota, în clasa Agaricomycetes și subclasa Agaricomycetidae este cel mai mare ordin de ciuperci cu global 33 de familii recente, 413 genuri, și 13.200 de specii,[1] împreună cu șase genuri dispărute, cunoscute doar din fosile.[2] În acest ordin a cărui specii au însușiri preponderent saprofite și /sau parazitare, se găsesc unele foarte gustoase, între altele Agaricus campestris, Amanita caesarea, Calvatia gigantea sau Clitopilus prunulus, dar de asemea unele letale, ca de exemplu Amanita phalloides, Cortinarius orellanus, Inocybe erubescens sau Galerina marginata.[3][4]

Istoric

 src=
Paul Kummer
 src=
L. Underwood

Genul de diversificare cea mai veche veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic este Agaricus. Mai multe alte genuri sunt cunoscute deja din Cretacicul timpuriu de acum 113 milioane de ani, în diferență, genul Boletus, de exemplu, a apărut de abia între 44 și 34 milioane de ani în urmă.[5]

Ordinul a fost determinat de botanistul și micologul american Lucien Marcus Underwood (1853-1907) în lucrarea sa Moulds, mildews and mushrooms din 1899.[6] Dar istoria este parțial mai veche, parțial mai nouă.

Mai întâi, renumitul savant suedez Elias Magnus Fries a alocat aproape toate ciupercile cărnoase genului Agaricus în familia Agaricaceae, împărțind genul devenit astfel foarte mare în triburi numeroase, unele dintre ele încă existând ca un gen comun în zilele noastre. Mai târziu a ridicat unele dintre aceste triburi la nivel generic. Fries a bazat clasificarea lui pe caractere macroscopice ale corpurilor fructifere, în special pe culoarea de imprimare a sporilor. Toate cunoașterile sale referitoare, cu care a sancționat nomenclatura binară a lui Carl von Linné și pentru ciuperci, le-a publicat în cele trei volume ale operei sale Systema mycologicum între anii 1821 și 1829.[7] În ultima jumătate a secolului al XIX-lea, s-a dovedit prin studii microscopice, că mai multe dintre grupările lui Fries au fost incorecte. De acea, micologi cunoscuți, au transferat multe soiuri la familii noi create, în primul rând Paul Kummer (Clitocybe, Entoloma, Hebeloma, Hygrocybe, Tricholoma ș. a.),[8] dar și Lucien Quélet (Panaeolus, Psathyrella ș. a.) sau Friedrich Staude (Armillaria). Mai multe alte genuri au fost orânduite în noi familii de ciuperci de micologul francez Narcisse Théophile Patouillard (între altele Lacrymaria, Leucocoprinus și Melanoleuca).[9] Pe această bază nouă, Underwood a definit în sfârșit ordinul Agaricales.

Studii filogenetice moleculare au demonstrat că speciile ale ordinului Agaricales s-au evoluat de la un strămoș comun, fiind în aserțiune aproximativ echivalente cu Agaricales sensu stricto ale lui Rolf Singer.[10] Un studiu recent (2006), realizat de Brandon Matheny și colegii săi, a folosit secvențe de acid nucleic, reprezentând șase regiuni genetice din 238 specii în 146 genuri, pentru a explora gruparea filogenetică în Agaricales. Analiza a arătat că majoritatea speciilor testate pot fi grupate în șase clade (vezi mai jos).[11] Prin aceste studii s-a dovedit de asemenea, că Paxillus involutus și Hygrophoropsis aurantiaca prezintă o afinitate mult mai strânsă cu familia Boletaceae în ordinul Boletales, iar alte ciuperci destul de distinctive, ca de exemplu Bovista, Calvatia și Lycoperdon cele de genul Typhula și chiar Fistulina hepatica s-au dovedit recent ca aferente ordinului Agaricales.

Descriere

Structura cea mai complexă a basidio-carpului se întâlnește la ciupercile din ordinul "Agaricales", care au carpoforul format din pălărie și picior sau sunt sesile, prezentând în un caz (Fistulina hepatica) chiar tuburi.

  • Corpul fructifer: Pălăria poate avea dimensiuni diferite, de la câțiva mm până la 50 cm, în raport de specie. Forma, culoarea, aspectul și marginea pălăriei constituie criterii care servesc la determinarea speciilor cu lamele. Piciorul acestor ciuperci au forme, dimensiuni și culori foarte variate. Inserția piciorului la pălărie poate fi diferită (centrală, marginală, excentrică). Unele specii au un corp fructifer sesil (fără picior). La unele soiuri, pălăria este acoperită de solzi, iar piciorul este învelit, parțial, de o volvă. Solzii de pe pălărie și volva provin dintr-o membrană denumită velum universale (văl universal). De asemenea, tija poartă nu rar un inel mai mult sau mai puțin bătător la ochi și o cortină pe marginea pălăriei, care provin dintr-o membrană denumită velum partiale (văl parțial). Inițial, această membrană protejează regiunea himenală. Pălăria este formată din cuticulă, carne (tramă) și regiunea himenală (himenofor). Cuticula are o structură diferită de cea a tramei, în raport de specie. Bovista, Calvatia și Lycoperdon formează o peridie (înveliș al corpului de fructificație la unele ciuperci)[12] dublă sau simplă.
  • Regiunea himenală : Organizarea cea mai complexă a regiunii fertile (himenale) se întâlnește la ciupercile Agaricales. Regiunea himenală produce basidii cu de obicei 4, mai rar 2 basidiospori care pârguiesc exogen. La majoritatea acestor ciuperci, formațiunile denumite „himenofori” se prezintă sub formă de lamele dispuse radiar cu o muchie și două fețe (dar și sub forma de pori, ca de exemplu la Fistulina hepatica) care realizează o suprafață fertilă mare. La majoritatea bureților evoluați, în regiunea fertilă se diferențiază un strat de celule, situat pe suprafața himenoforului, numit strat himenal, iar la unele, această regiune fertilă este netedă. Mai departe poartă elemente sterile (cestoide).
  • Carnea: este partea fundamentală a ciupercii și prezintă caractere morfologice (culoare, gust, miros, consistență și altele) importante pentru determinarea speciilor. Se găsesc în pălărie, dar și în picior, când acesta există.[3][4][13]

Sistematică (selecție)

În următor sunt enumerate familii din ordinul Agaricales precum câteva genuri. Datorită mărimii ordinului, familiile au mai fost alocate în 6 clade Agaricoidae, Hygrophoroidae, Marasmioidae, Plicaturopsidoide, Pluteoidae și Tricholomatoidae.[11][14]

Genuri nealocate

Mai multe genuri n-au putut fi alocate până în prezent (2019) și sunt, cum se spune, incertae sedis: Brunneocorticium Sheng H.Wu (2007) , Cheilophlebium Opiz & Gintl (1856) , Cleistocybe Ammirati, A.D.Parker & Matheny (2007) , Cribrospora Pacioni & P.Fantini (2000) , Disporotrichum (teleomorfă, anamorfotică și halomorfă) Stalpers (1984) , Hemistropharia Jacobsson & E. Larss. (2007) , Mesophelliopsis Bat. & A.F.Vital (1957) , Panaeolina Maire (1933) , Panaeolus (Fr.) Quél. (1872) , Phlebophyllum R.Heim (1969) , Plicatura Peck (1872) , Sedecula Zeller (1941) , Setchelliogaster Pouzar (1958) și Trichocybe Vizzini (2010) .

Familii ale ordinului în imagini (selecție)

Note

  1. ^ Mycobank
  2. ^ G. O. Poinar, R. Buckley: „Evidence of mycoparasitism and hypermycoparasitism in Early Cretaceous amber”, în: „Mycological Research”, vol. 111, nr. 4, 2007, p. 503-506
  3. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 42-48, ISBN 3-405-12116-7
  4. ^ a b Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 152-153, ISBN 978-3-8427-0483-1
  5. ^ Bryn Dentinger: „Molecular phylogenetics of porcini mushrooms (Boletus section Boletus)”, în: Molecular Phylogenetics and Evolution, vol. 57, nr. 3,‎ Londra 2010, p. 1276–1292
  6. ^ Lucien Marcus Underwood: „Moulds, mildews and mushrooms”, Editura H. Holt & Company, New York 1899, p. 97
  7. ^ Elias Fries: „Systema mycologicum”, 3 volume, Editura Ernest Mauritius, Greifswald, 1821-1829 Volumul 3
  8. ^ Paul Kummer: „Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen”, Editura E. Luppe, Zerbst 1871
  9. ^ P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalper: „Dictionary of the Fungi, ed. 10, Editura CAB International, Wallingford 2008, p. 12, ISBN 978-0-85199-826-8
  10. ^ D. S. Hibbett și colaboratori: (1997). „Evolution of gilled mushrooms and puffballs inferred from ribosomal DNA sequences”, în: „Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America”, vol. 94 (22), Washington D. C. 1997, p. 12002–12006
  11. ^ a b P. B Matheny și colaboratori: „Major clades of Agaricales: a multilocus phylogenetic overview”, în: „Mycologia”, vol. 98, nr. 6, 2006, p. 982-995
  12. ^ Mic atlas micologic
  13. ^ Morfologia ciupercilor
  14. ^ Cladele ordinului Agaricales

Bibiliografie

  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ernst Albert Gäumann: „Vergleichende Morphologie der Pilze”, Editura Gustav Fischer, Jena 1926
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora der Pilze – vol. II a.: „Höhere Phycomyceten und Ascomyceten”, Editura Gustav Fischer, Jena 1963
  • Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, ISBN 3-426-00312-0

Legături externe

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia autori și editori
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia RO

Agaricales: Brief Summary ( roumain ; moldave )

fourni par wikipedia RO


Agaricales (Lucien Marcus Underwood, 1899) din încrengătura Basidiomycota, în clasa Agaricomycetes și subclasa Agaricomycetidae este cel mai mare ordin de ciuperci cu global 33 de familii recente, 413 genuri, și 13.200 de specii, împreună cu șase genuri dispărute, cunoscute doar din fosile. În acest ordin a cărui specii au însușiri preponderent saprofite și /sau parazitare, se găsesc unele foarte gustoase, între altele Agaricus campestris, Amanita caesarea, Calvatia gigantea sau Clitopilus prunulus, dar de asemea unele letale, ca de exemplu Amanita phalloides, Cortinarius orellanus, Inocybe erubescens sau Galerina marginata.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia autori și editori
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia RO

Pečiarkotvaré ( slovaque )

fourni par wikipedia SK

Pečiarkotvaré (Agaricales) je rad húb, ktorý obsahuje známe druhy. Tento rad má 33 čeľadí, 413 rodov a viac ako 13 tisíc druhov,[2] spolu so šiestimi vyhynutými rodmi známych z fosílií.[3][4][1]

Patrí tu rozšírená pečiarka dvojvýtrusná (Agaricus bisporus), smrteľne jedovatá muchotrávka končistá (Amanita virosa), halucinogénna muchotrávka červená aj bioluminiscenčný kališník hnedooranžový (Omphalotus olearius)

Referencie

  1. a b The oldest fossil mushroom. PLoS One, 2017, s. e0178327. DOI: 10.1073/pnas.0701246104. PMID 28591180.
  2. Dictionary of the Fungi. 10th. vyd. Wallingford, UK : CABI, 2008. ISBN 0-85199-826-7. S. 12.
  3. Evidence of mycoparasitism and hypermycoparasitism in Early Cretaceous amber. Mycological Research, 2007, s. 503–506. DOI: 10.1016/j.mycres.2007.02.004. PMID 17512712.
  4. Another Fossil Agaric from Dominican Amber. Mycologia, 2003, s. 685–687. DOI: 10.2307/3761943. PMID 21148976.

Iné projekty

Zdroj

Tento článok je čiastočný alebo úplný preklad článku Agaricales na anglickej Wikipédii.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autori a editori Wikipédie
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia SK

Pečiarkotvaré: Brief Summary ( slovaque )

fourni par wikipedia SK

Pečiarkotvaré (Agaricales) je rad húb, ktorý obsahuje známe druhy. Tento rad má 33 čeľadí, 413 rodov a viac ako 13 tisíc druhov, spolu so šiestimi vyhynutými rodmi známych z fosílií.

Patrí tu rozšírená pečiarka dvojvýtrusná (Agaricus bisporus), smrteľne jedovatá muchotrávka končistá (Amanita virosa), halucinogénna muchotrávka červená aj bioluminiscenčný kališník hnedooranžový (Omphalotus olearius)

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autori a editori Wikipédie
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia SK

Skivlingar ( suédois )

fourni par wikipedia SV

Skivlingar eller skivsvampar (Agaricales [2] [3]) är den största ordningen inom hattsvamparna med 270 släkten och cirka 4 000 arter.[4] Tidigare har skivlingarna grupperats efter förekomst av skivor (lameller) under hatten, men numera klassificeras skivlingarna utifrån genetiska likheter, vilket gör att vissa arter med skivor uteslutits från ordningen och vissa arter utan skivor har inräknats.[5] I Sverige finns cirka 1 500 arter, varav minst ett 50-tal är ätliga.[6]

Några arter

Källor

Noter

  1. ^ Underwood, L.M. (1899) (på Engelska). Moulds, mildews and mushrooms: a guide to the systematic study of the Fungi and Mycetozoa and their literature. New York: Henry Holt. sid. 97
  2. ^ Bisby F.A., Roskov Y.R., Orrell T.M., Nicolson D., Paglinawan L.E., Bailly N., Kirk P.M., Bourgoin T., Baillargeon G., Ouvrard D. (red.) (13 april 2011). ”Species 2000 & ITIS Catalogue of Life: 2011 Annual Checklist.”. Species 2000: Reading, UK. http://www.catalogueoflife.org/annual-checklist/2011/search/all/key/agaricales/match/1. Läst 24 september 2012.
  3. ^ Dyntaxa Agaricales
  4. ^ Mehrotra, R. S.; K. R. Aneja (2005) (på engelska). An Introduction to Mycology. sid. 521. ISBN 81-224-0089-2. http://books.google.se/books?id=UUorj_O2dcsC&lpg=PA521&ots=r0ymOwZr6R&dq=Agaricales%20number%20of%20species%204000&pg=PA521#v=onepage&q=&f=false
  5. ^ Encyclopædia Britannica 2010: Agaricales
  6. ^ Holmberg, Pelle; Marklund Hans (2009). Nya svampboken (5. uppl.). Stockholm: Prisma. sid. 35. Libris 11287231. ISBN 978-91-518-5279-9 (inb.)

Externa länkar

Mushroom.svg Denna svampartikel saknar väsentlig information. Du kan hjälpa till genom att tillföra sådan.
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia författare och redaktörer
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia SV

Skivlingar: Brief Summary ( suédois )

fourni par wikipedia SV

Skivlingar eller skivsvampar (Agaricales ) är den största ordningen inom hattsvamparna med 270 släkten och cirka 4 000 arter. Tidigare har skivlingarna grupperats efter förekomst av skivor (lameller) under hatten, men numera klassificeras skivlingarna utifrån genetiska likheter, vilket gör att vissa arter med skivor uteslutits från ordningen och vissa arter utan skivor har inräknats. I Sverige finns cirka 1 500 arter, varav minst ett 50-tal är ätliga.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia författare och redaktörer
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia SV

Агарикальні ( ukrainien )

fourni par wikipedia UK

Класифікація

За інформацією 10-го видання Словника грибів (Dictionary of the Fungi), порядок містить 33 родини, 413 родів і більше 13 000 описаних видів[2].

Родини

Дивитись Список родин порядку Агарикальні.

Філогенія

Філогенічна кладограма згідно з Matheny et al., 2006:



Clade Agaricoid





Strophariaceae s. str.



Hymenogastraceae






Inocybaceae



Crepidotaceae




Tubarieae



Panaeoleae





Gymnopileae





Cortinariaceae s. str.



Bolbitiaceae






Psathyrellaceae



Hydnangiaceae






Agaricaceae




Nidulariaceae



Cystodermateae





Clade Tricholomatoid






Lyophyllaceae



Entolomataceae




Clitocybe candicans, C. subditopoda




Tricholomataceae




Dendrocollybia racemosa




Neohygrophorus angelesianus




Catathelasma clade




Mycenaceae



Clade Marasmioid


Omphalotaceae



Marasmiaceae





Clade Hydropoid



Cyphellaceae






Physalacriaceae




Schizophyllaceae



Lachnellaceae





Hygrophoroid clade

Hygrophoraceae




Pterulaceae



Typhulaceae




Clade Pluteoid

Pleurotaceae



Amanitaceae





Pluteaceae



Limnoperdaceae





Clade Plicaturopsidoid

Atheliaceae



Clavariaceae





Посилання

  1. Underwood, L.M. (1899). Moulds, mildews and mushrooms: a guide to the systematic study of the Fungi and Mycetozoa and their literature. New York: Henry Holt. с. 97.
  2. Kirk PM, Cannon PF, Minter DW, Stalpers JA. (2008). Dictionary of the Fungi. 10th ed. Wallingford: CABI. с. 12. ISBN 0-85199-826-7.

Джерела

  • Костіков І. Ю., Джаган В. В., Демченко Е. М., Бойко О. А., Бойко В. Р., Романенко П. О. Ботаніка. Водорості та гриби: Навчальний посібник. — 2-ге видання, переробл. — Київ : Арістей, 2006. — С. 395. — ISBN 966-8458-67-2.


licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Автори та редактори Вікіпедії
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia UK

Agaricales ( vietnamien )

fourni par wikipedia VI

Agaricales là một bộ nấm gồm hầu hết các dạng nấm lớn. Bộ này hiện có 33 họ còn sinh tồn, 413 chi và 13000 loài đã được miêu tả,[1] cùng với năm chi tuyệt chủng được biết tới qua hóa thạch.[1][5]

Phát sinh chủng loài



Nhánh Agaricoid







Strophariaceae s. str.



Hymenogastraceae






Inocybaceae



Crepidotaceae




Tubarieae



Panaeoleae





Gymnopileae





Cortinariaceae s. str.



Bolbitiaceae






Psathyrellaceae



Hydnangiaceae






Agaricaceae




Nidulariaceae



Cystodermateae





Nhánh Tricholomatoid








Lyophyllaceae



Entolomataceae




Clitocybe candicans, C. subditopoda




Tricholomataceae




Dendrocollybia racemosa




Neohygrophorus angelesianus




Nhánh Catathelasma




Mycenaceae



Nhánh Marasmioid




Omphalotaceae



Marasmiaceae





Nhánh hydropoid



Cyphellaceae






Physalacriaceae




Schizophyllaceae



Lachnellaceae





Nhánh Hygrophoroid


Hygrophoraceae




Pterulaceae



Typhulaceae




Nhánh Pluteoid



Pleurotaceae



Amanitaceae





Pluteaceae



Limnoperdaceae





Nhánh Plicaturopsidoid


Atheliaceae



Clavariaceae




Biểu đồ phát sinh chủng loài của Agaricales, dựa theo Matheny et al. (2006).[6]

Chú thích

  1. ^ a ă â Poinar, GO, Buckley R. (2007). “Evidence of mycoparasitism and hypermycoparasitism in Early Cretaceous amber”. Mycological Research 111 (4): 503–506. PMID 17512712. doi:10.1016/j.mycres.2007.02.004.
  2. ^ Heads, Sam W.; Miller, Andrew N.; Crane, J. Leland; Thomas, M. Jared; Ruffatto, Danielle M.; Methven, Andrew S.; Raudabaugh, Daniel B.; Wang, Yinan (2017). “The oldest fossil mushroom”. PLoS One 12 (6): e0178327. PMC 5462346 Kiểm tra giá trị |pmc= (trợ giúp). PMID 28591180. doi:10.1073/pnas.0701246104.
  3. ^ Underwood LM. (1899). Moulds, mildews and mushrooms: a guide to the systematic study of the Fungi and Mycetozoa and their literature. New York, New York: Henry Holt. tr. 97.
  4. ^ “Agaricales Underw. 1899”. MycoBank. International Mycological Association. Truy cập ngày 30 tháng 12 năm 2010.
  5. ^ Hibbett DS, Binder M, Wang Z, Goldman Y. (2003). “Another Fossil Agaric from Dominican Amber”. Mycologia 95 (4): 685–687. JSTOR 3761943. PMID 21148976. doi:10.2307/3761943.(yêu cầu đăng ký)
  6. ^ Matheny P B, Curtis J M, Hofstetter V, Aime M C, Moncalvo J M, Ge Z W, Slot J C, Ammirati J F, Baroni T J, Bougher N L, Hughes K W, Lodge D J, Kerrigan R W, Seidl M T, Aanen D K, DeNitis M, Daniele G M, Desjardin D E, Kropp B R, Norvell L L, Parker A, Vellinga E C, Vilgalys R, Hibbett D S (2006). “Major clades of Agaricales: a multilocus phylogenetic overview” (PDF). Mycologia 98 (6): 982–95. PMID 17486974. doi:10.3852/mycologia.98.6.982. Bản gốc (PDF) lưu trữ ngày 3 tháng 3 năm 2016. Lỗi văn phong Vancouver (trợ giúp)

Tham khảo


Hình tượng sơ khai Bài viết liên quan đến bộ nấm Agaricales này vẫn còn sơ khai. Bạn có thể giúp Wikipedia bằng cách mở rộng nội dung để bài được hoàn chỉnh hơn.
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia tác giả và biên tập viên
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia VI

Agaricales: Brief Summary ( vietnamien )

fourni par wikipedia VI

Agaricales là một bộ nấm gồm hầu hết các dạng nấm lớn. Bộ này hiện có 33 họ còn sinh tồn, 413 chi và 13000 loài đã được miêu tả, cùng với năm chi tuyệt chủng được biết tới qua hóa thạch.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia tác giả và biên tập viên
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia VI

Агариковые ( russe )

fourni par wikipedia русскую Википедию
Переписать
Эта статья должна быть полностью переписана.
На странице обсуждения могут быть пояснения.
Эта статья — о порядке грибов. О семействе, иногда также называемом «Агариковые» см. Шампиньоновые.
Царство: Грибы
Подцарство: Высшие грибы
Подотдел: Agaricomycotina
Порядок: Агариковые
Международное научное название

Agaricales Underw., 1899

Wikispecies-logo.svg
Систематика
на Викивидах
Commons-logo.svg
Изображения
на Викискладе
ITIS 194402NCBI 5338EOL 5676MB 90508FW 351218

Ага́риковые, или Пласти́нчатые (лат. Agaricales) — порядок грибов отдела базидиомицетов, к которому относится большинство видов грибов, употребляемых человеком в пищу.

Характерные особенности

Мицелий гриба находится внутри субстрата (чаще всего почвы), обладает способностью образовывать ризоморфы (Armillaria mellea) и склероции, которые у агарикоидных грибов встречаются довольно редко (Collybia cookei, Collybia tuberosa и др.).

Мицелий долгое время может развиваться вегетативно, нарастая в молодых и отмирая в более старых частях. Образование хламидиоспор и оидий агариковыми грибами в природе является редкостью, чаще оно наблюдается у культивируемых грибов.

Плодовые теласпорокарпы или спорофоры образуются на мицелии, либо (у микоризообразующих грибов) — прямо на микоризных корешках.

Различают 3 типа развития спорокарпов у Agaricales:

  • Гименокарпный — гимениальный слой с самого начала и до созревания базидиоспор располагается открыто (Hygrophoraceae, Russulaceae и др.)
  • Гемиангиокарпный — гимениальный слой сначала закрыт, а затем до созревания базидиоспор становится открытым (Amanita, Agaricus и др.)
  • Псевдоангиокарпный — гимениальный слой вначале открыт, а потом закрывается загнутым вовнутрь краем шляпки.

Плодовые тела большинства агариковых состоят из шляпки и ножки. Ножка может быть центральной, эксцентрической, боковой, или же отсутствовать вообще. Шляпки бывают самых разнообразных форм: выпуклые, плоские, плоские с бугорком, конические, яйцевидные, вогнутые, воронковидные и др. Мякоть шляпки состоит из двух типов гиф — основных (тонкие, широкие и прямые гифы) и соединительных (тонкие изогнутые гифы). Кроме них в спорокарпах имеются гифы проводящей системы, а у представителей рода Lactarius и некоторых видов Mycena и Lentinellus также имеются сосудовидные гифы латициферы, содержащие млечный сок. У Russula подобные гифы именуются олеиферами.

Гименофор состоит из внутренней стерильной трамы и гимениального слоя. Гименофор бывает трубчатым и пластинчатым (бо́льшая часть видов Agaricales).

Семейства

См. также

Литература

  • Черепанова Н. П. Систематика грибов. — СПб.: Изд-во С.-Петерб. ун-та, 2005
  • Фёдоров А. А. Жизнь растений в 6 тт. Т. 2 Грибы. — М.: Просвещение, 1976
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Авторы и редакторы Википедии

Агариковые: Brief Summary ( russe )

fourni par wikipedia русскую Википедию

Ага́риковые, или Пласти́нчатые (лат. Agaricales) — порядок грибов отдела базидиомицетов, к которому относится большинство видов грибов, употребляемых человеком в пищу.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Авторы и редакторы Википедии

伞菌目 ( chinois )

fourni par wikipedia 中文维基百科

伞菌目(学名:Agaricales),又名磨菇目,是傘菌綱的一目。本目包含33科、413屬和超过13000種已经描述的物种,其中包括5个化石属[1]。本目所包含的種類廣泛,從最常見的洋菇,致命的毒鵝膏和有迷幻性質的毒蠅傘,到可發光的發光類臍菇都是本目的種類。

分布

伞菌目的物种无处不在,所有大洲均有发现。大部分生长在陆地,它们的栖息地包括所有类型的林地和草地,不同科之间的物种差别很大。伞菌目长期被认为是只生长在陆地,直到2005年发现的水生蘑菇(Psathyrella aquatica),唯一在水下繁殖的蘑菇。[2]

現時屬於傘菌目的科有約40個,包括:

參考文獻

  1. ^ Kirk PM, Cannon PF, Minter DW, Stalpers JA. Dictionary of the Fungi. 10th ed. Wallingford: CABI. 2008: 12. ISBN 0-85199-826-7.
  2. ^ Frank JL, Coffan RA, Southworth D. Aquatic gilled mushrooms: Psathyrella fruiting in the Rogue River in southern Oregon. Mycologia. 2010, 102 (1): 93–107. PMID 20120233. doi:10.3852/07-190.
 title=
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
维基百科作者和编辑

伞菌目: Brief Summary ( chinois )

fourni par wikipedia 中文维基百科

伞菌目(学名:Agaricales),又名磨菇目,是傘菌綱的一目。本目包含33科、413屬和超过13000種已经描述的物种,其中包括5个化石属。本目所包含的種類廣泛,從最常見的洋菇,致命的毒鵝膏和有迷幻性質的毒蠅傘,到可發光的發光類臍菇都是本目的種類。

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
维基百科作者和编辑

ハラタケ目 ( japonais )

fourni par wikipedia 日本語
ハラタケ目 Agaricales.jpg 分類 : 菌界 Fungi 亜界 : ディカリア亜界 Dikarya : 担子菌門 Basidiomycota 亜門 : 菌蕈亜門 Agaricomycotina : 真正担子菌綱 Agaricomycetes : ハラタケ目 Agaricales 学名 Agaricales Underw., 1899
  • 本文参照

ハラタケ目(Agaricales)はキノコ分類子実体は、からなり、イグチ科はしっかりしているが、それ以外は柔らかく壊れやすい。虫に食べられていることも多い。傘の裏にはひだ、もしくは管孔があり、そこから胞子を飛ばす。ひだや管孔は幼菌では白いものが多いが、胞子が成熟すると色が変わるものも多い。胞子の色は科を調べる重要な手がかりになる。マツタケシイタケ等、食用になるものも多いが、毒キノコの大半がハラタケ目に属している。

種類[編集]

一般的な分類[編集]

塩基配列等による分類[編集]

この分類ではオウギタケ科とイグチ科がイグチ目になるが、イグチ目とハラタケ目はかなり似ていることが分かっている。一方、ベニタケ科はベニタケ目だが、ベニタケ目とハラタケ目はかなり遠いことが分かっている。

その他、ロルフ・シンガーはハラタケ目の下にハラタケ亜目イグチ亜目ベニタケ亜目を置くなど様々な分類が存在する。

分類[編集]

日本の多くの本では、菌界Fungi真菌門Eumycota担子菌亜門Basidiomycotina真正担子菌綱Eubasidiomycetes帽菌亜綱Hymenomycetidae)に分類されている。これは古い分類である。

参考文献[編集]

関連項目[編集]

 src= ウィキスピーシーズにハラタケ目に関する情報があります。  src= ウィキメディア・コモンズには、ハラタケ目に関連するカテゴリがあります。
 title=
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
ウィキペディアの著者と編集者
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia 日本語

ハラタケ目: Brief Summary ( japonais )

fourni par wikipedia 日本語

ハラタケ目(Agaricales)はキノコ分類子実体は、からなり、イグチ科はしっかりしているが、それ以外は柔らかく壊れやすい。虫に食べられていることも多い。傘の裏にはひだ、もしくは管孔があり、そこから胞子を飛ばす。ひだや管孔は幼菌では白いものが多いが、胞子が成熟すると色が変わるものも多い。胞子の色は科を調べる重要な手がかりになる。マツタケシイタケ等、食用になるものも多いが、毒キノコの大半がハラタケ目に属している。

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
ウィキペディアの著者と編集者
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia 日本語

주름버섯목 ( coréen )

fourni par wikipedia 한국어 위키백과

주름버섯목(Agaricales)은 담자균문에 속하는, 사람들에게 친숙한 버섯을 포함하고 있는 목이다. 33개 과에 413개 속, 13000여 종을 포함하고 있으며[1], 이 중 6개 속은 화석 기록으로만 알려져 있는 멸종 속이다.[2][3][4] 어디서나 발견되고 가장 널리 식용으로 소비되는 양송이 버섯부터 ‘죽음의 천사’로 불리는 치명적인 독우산광대버섯, 환각성 광대버섯, 생물발광 잭오랜턴버섯에 이르기까지 다양하다.

분포 및 서식지

주름버섯목 버섯은 어디에나 있으며 모든 대륙에서 발견된다. 대부분은 육상이고, 서식지는 모든 유형의 삼림과 초원을 포함하며 속마다 크게 다르다. 2005년 수중에서 자실체를 맺는 것으로 알려진 유일한 주름버섯인 Psathyrella Aquatica가 발견될 때까지 주름버섯목 버섯은 오랫동안 지상에서만 서식하는 것으로 간주되었다.[5]

하위 과

각주

  1. Kirk PM, Cannon PF, Minter DW, Stalpers JA (2008). 《Dictionary of the Fungi》 10판. Wallingford, UK: CABI. 12쪽. ISBN 978-0-85199-826-8.
  2. Poinar GO, Buckley R (2007). “Evidence of mycoparasitism and hypermycoparasitism in Early Cretaceous amber”. 《Mycological Research》 111 (4): 503–506. doi:10.1016/j.mycres.2007.02.004. PMID 17512712.
  3. Hibbett DS, Binder M, Wang Z, Goldman Y (2003). “Another Fossil Agaric from Dominican Amber”. 《Mycologia》 95 (4): 685–687. doi:10.2307/3761943. JSTOR 3761943. PMID 21148976.(구독 필요)
  4. Heads, Sam W.; Miller, Andrew N.; Crane, J. Leland; Thomas, M. Jared; Ruffatto, Danielle M.; Methven, Andrew S.; Raudabaugh, Daniel B.; Wang, Yinan (2017). “The oldest fossil mushroom”. 《PLOS ONE》 12 (6): e0178327. Bibcode:2017PLoSO..1278327H. doi:10.1371/journal.pone.0178327. PMC 5462346. PMID 28591180.
  5. Frank JL, Coffan RA, Southworth D (2010). “Aquatic gilled mushrooms: Psathyrella fruiting in the Rogue River in southern Oregon”. 《Mycologia》 102 (1): 93–107. doi:10.3852/07-190. PMID 20120233.
 title=
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia 작가 및 편집자