Verpa digitaliformis Pers., 1822 è un fungo primaverile della famiglia Morchellaceae[1] che possiede un gambo molto lungo; il cappello ricorda vagamente la mitra di una Morchella (pur se privo delle caratteristiche introflessioni nella carne) ed infatti il suo genere appartiene alla famiglia delle Morchellaceae.
2–3 cm, di colore ocra-bruno, alquanto piccolo, a forma di ditale, posto alla sommità del lungo gambo.
6-12 x 1–2 cm, affusolato, cilindrico, cavo, piuttosto fragile, finemente vellutato; di colore bianco-ocra.
Fragile.
Specie saprofita, quasi esclusivamente primaverile, fruttifica in boschi di latifoglie, al limitare dei prati, in zone piuttosto umide o lungo corsi d'acqua.
Ottima, con estrema cautela in quanto, secondo recenti studi, contiene tracce di Gyromitrina, pericolosa micotossina termostabile.
Non è mai stata osservata Sindrome da Gyromitra causata dal consumo di detta specie, ma la prudenza è d'obbligo. Consumi moderati non dovrebbero arrecare alcun problema.
Verpa digitaliformis Pers., 1822 è un fungo primaverile della famiglia Morchellaceae che possiede un gambo molto lungo; il cappello ricorda vagamente la mitra di una Morchella (pur se privo delle caratteristiche introflessioni nella carne) ed infatti il suo genere appartiene alla famiglia delle Morchellaceae.
Cost artìcol a l'é mach në sbòss. Da finì.
A chërs an teren sabios, an zòne ùmide, vzin a l'eva, an bòsch ëd latifeuje..
A venta mai mangé un bolè trovà se un a l'é nen un bon conossidor dij bolè!
Sensa antëresse alimentar.
Cost artìcol a l'é mach në sbòss. Da finì.
AmbientA chërs an teren sabios, an zòne ùmide, vzin a l'eva, an bòsch ëd latifeuje..
Comestibilità A venta mai mangé un bolè trovà se un a l'é nen un bon conossidor dij bolè!
Sensa antëresse alimentar.
Verpa digitaliformis Christian Hendrik Persoon, 1822), [1] din încrengătura Ascomycota în familia Morchellaceae și de genul Verpa, este o ciupercă comestibilă saprofită. Această specie nu prea rară este denumită în popor verpă pitică,[2] fiind în mod predominant locuitoare de soluri argiloase. Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord deja de la începutul lui aprilie până în mai (iunie), crescând solitar sau în grupuri în poieni de foioase, zăvoaie, la margini de pădure, pe maluri de gârle prin parcuri și grădini, pe lângă frasini, mesteceni și plopi tremurători, dar de asemenea pe mulci.[3][4]
Specia a fost descrisă pentru prima dată sub denumirea Verpa digitaliformis de marele savant suedez Christian Hendrik Persoon în volumul 1 al lucrării sale Mycologia Europaea din 1822. Numele generic și epitetul au rămas valabili până astăzi (2018).[5]
Singurul alt taxon a fost propus de micologul german Otto Kuntze în volumul 3 al operei sale Revisio generum plantarum:vascularium omnium atque cellularium multarum secundum leges nomenclaturae internationales cum enumeratione plantarum exoticarum in itinere mundi collectarum din 1898,[6] fiind acceptat sinonim dar nu uzat în prezent și poate fi astfel, ca și diferite variații create, neglijat.
Această specie nu prezintă diferențe mari față de Verpa conica. Prin urmare, ciuperca a fost privită de mulți autori ca fiind con-specifică.[7] Dar s-a dovedit, cä este un soi de sine stätätor.[8][9]
Verpa digitaliformis poate fi confundată în primul rând cu alte specii ale acestui gen de ciuperci comestibile, cum sunt Verpa agaricoides,[10] Verpa atro-alba,[11] Verpa bohemica,[12] Verpa conica[13] Verpa fulvo-cincta,[14] Verpa grisea[15] sau Verpa krombholzii[16] sau Verpa bohemica.[17] Acest soi este de confundat pentru începători și de exemplu cu exemplare tinere sau mai mici ale savuroaselor Morchella conica,[18] Morchella elata[19] ori Morchella semilibera,[20] dar de asemenea cu cel al letalei Gyromitra esculenta.[21]
Mai întâi trebuie menționat, că verpa pitică nu poate fi mâncată crud, pentru că este ușor otrăvitoare în această stare, conținând puțină hidrazină (care se dizolvă în timpul fierberii).[22][23]
Valoarea culinară nu atinge calitatea bureților de genul Morchella. Sigur că ciupercile pot fi preparate ca zbârciogii, mai bine însă este adăugarea lor, tăiate mărunt, la ei, de exemplu într-un sos, dar de asemenea la tocane sau fripturi de carne alba (curcan, porc, pui, vițel).[24]
Ciuperca se poate usca, dar rezultatul nu este foarte impunător.
Verpa digitaliformis Christian Hendrik Persoon, 1822), din încrengătura Ascomycota în familia Morchellaceae și de genul Verpa, este o ciupercă comestibilă saprofită. Această specie nu prea rară este denumită în popor verpă pitică, fiind în mod predominant locuitoare de soluri argiloase. Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord deja de la începutul lui aprilie până în mai (iunie), crescând solitar sau în grupuri în poieni de foioase, zăvoaie, la margini de pădure, pe maluri de gârle prin parcuri și grădini, pe lângă frasini, mesteceni și plopi tremurători, dar de asemenea pe mulci.
Verpa digitaliformis je grzib[2], co go ôpisoł Pers. 1822. Verpa digitaliformis nŏleży do zorty Verpa i familije Morchellaceae.[3][4] Żŏdne podgatōnki niy sōm wymianowane we Catalogue of Life.[3]
Verpa digitaliformis je grzib, co go ôpisoł Pers. 1822. Verpa digitaliformis nŏleży do zorty Verpa i familije Morchellaceae. Żŏdne podgatōnki niy sōm wymianowane we Catalogue of Life.