dcsimg

Poliporus ( azéri )

fourni par wikipedia AZ
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Vikipediya müəllifləri və redaktorları
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia AZ

Poliporus: Brief Summary ( azéri )

fourni par wikipedia AZ

Poliporus, qov göbələyi (lat. Polyporus) - fomitopsidaceae fəsiləsinə aid göbələk cinsi.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Vikipediya müəllifləri və redaktorları
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia AZ

Polyporus ( catalan ; valencien )

fourni par wikipedia CA
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autors i editors de Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia CA

Polyporus: Brief Summary ( catalan ; valencien )

fourni par wikipedia CA

Polyporus és un gènere de fongs dins la família Polyporaceae. s fa servir per produir fonts de proteïnes unicel·lulars de cultius sobre residus agrícoles d'algues, llevats, fongs o bacteris per a usar en l'alimentació humana o animal. Alguns dels seus membres són bolet de soca.

Etimològicament deriva del grec poly que significa molts i poros que significa passatge.


licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autors i editors de Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia CA

Choroš ( tchèque )

fourni par wikipedia CZ

Choroš (Polyporus) je rod stopkovýtrusných hub, které se vyznačují obvykle rourkovitým hymenoforem, pevnou konzistencí plodnic a růstem ze dřeva nebo jiných rostlinných zbytků. Působí bílou hnilobu. V Evropě je známo zhruba 16 druhů.[1]

Vzhled

Makroskopický

Plodnice jsou jednoleté, dělí se na klobouk nesoucí rourkovitý hymenofor a třeň, který může být centrální, výstředný nebo postranní. Dužnina je masitě nebo kožovitě tuhá.[1]

Mikroskopický

Výtrusy mají hladký povrch, jsou bezbarvé a neamyloidní. Cystidy chybějí.[1]

Seznam druhů

obrázek český název odborný název klobouk třeň poznámka choroš brvitý choroš brvitý Polyporus ciliatus centrální choroš černonohý Polyporus melanopus centrální choroš měnlivý choroš měnlivý Polyporus varius centrální až výstředný choroš oříš choroš oříš Polyporus umbellatus centrální choroš plástvový choroš plástvový Polyporus arcularius centrální choroš smolonohý choroš smolonohý Polyporus badius výstředný až postranní někdy řazen do rodu Royoporus choroš šupinatý choroš šupinatý Polyporus squamosus výstředný až postranní choroš štětičkatý choroš štětičkatý Polyporus tuberaster centrální až výstředný choroš voštinovitý choroš voštinovitý Polyporus tuberaster centrální až výstředný choroš travní Polyporus rhizophilus centrální až výstředný choroš zimní choroš zimní Polyporus brumalis centrální

Odkazy

Reference

  1. a b c BERAN, Miroslav; HOLEC, Jan. Přehled hub střední Evropy. Ilustrace Bielich. Praha: Academia, 2012. 624 s. ISBN 978-80-200-2077-2. Kapitola Polyporus, s. 200.

Externí odkazy

Chorošovité (Polyporaceae) Bránovitec (Trichaptum) Bělochoroš (Postia) Dubovnice (Pachykytospora) Hlinák (Hapalopilus) Hlíva (Panus) Houževnatec (Lentinus) Choroš (Polyporus) Kostrovka (Skeletocutis) Liškovec (Faerberia) Lupeník (Lenzites) Outkovka (Cerrena) Outkovka (Coriolopsis) Outkovka (Datronia) Outkovka (Pycnoporus) Outkovka (Trametes) Síťkovec (Daedaleopsis) Troudnatec (Fomes)
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia autoři a editory
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia CZ

Choroš: Brief Summary ( tchèque )

fourni par wikipedia CZ

Choroš (Polyporus) je rod stopkovýtrusných hub, které se vyznačují obvykle rourkovitým hymenoforem, pevnou konzistencí plodnic a růstem ze dřeva nebo jiných rostlinných zbytků. Působí bílou hnilobu. V Evropě je známo zhruba 16 druhů.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia autoři a editory
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia CZ

Stielporlinge ( allemand )

fourni par wikipedia DE

Die Stielporlinge oder eigentlichen Porlinge (Polyporus) sind eine ehemals große, aktuell sehr kleine, aus drei Arten bestehende Gattung aus der Familie der Stielporlingsverwandten (Polyporaceae).

Die Typusart ist der Sklerotien-Stielporling (Polyporus tuberaster).

Merkmale

Makroskopie

Die Arten der Gattung Polyporus (aus dem Griechischen "mit vielen Poren") bilden zentral bis lateral gestielte oder mehrfach baumartig verzweigt-gestielte, einjährige, holzbewohnende Fruchtkörper mit hutunterseits röhrenförmigem Hymenophor aus.[1] Im Fall des Eichhasen (Polyporus umbellatus) sind die Fruchtkörper scheinbar bodenbewohnend, da sie einem glatt berindeten Sklerotium entspringen, welches in Symbiose mit Hallimasch-Arten an Baumwurzeln gebildet wird.[2][3] Die Trama der Fruchtkörper ist frisch fleischig und wird beim Trocknen spröde.[1] Der Stiel ist bei allen Arten hell gefärbt und wird auch im Alter nicht dunkel oder schwarz.[1] Das Sporenpulver ist weiß bis cremefarben. Die Typusart und der Eichhase bilden sogenannte Sklerotien oder „Pilzsteine“ unterschiedlicher Gestalt aus.

Mikroskopie

Das Hyphensystem erscheint monomitisch, da die generativen Hyphen den Fruchtkörper dominieren.[1] Es treten jedoch auch Skelett- und Bindehyphen auf, die bis zu 17 μm breit angeschwollen sein können, sodass das Hyphensystem trimitisch ist.[1] Die Sporen sind zylindrisch geformt.[1]

Ökologie

Die Arten der Gattung leben als Saprobionten auf diversen Hölzern oder an Wurzeln und erzeugen im befallenen Holz eine Weißfäule. Der Eichhase lebt in Symbiose mit Hallimascharten wie z. B. Armillaria gallica oder Armillaria cepistipes, deren Anwesenheit für die Bildung von Sklerotien benötigt wird.[3]

Arten

Die Gattung umfasst weltweit 1–3 Arten[4][1][5]. In Europa kommen damit 1 bis 2 Taxa – je nach Gattungsauffassung – vor.

Systematik

Früher wurden viele stielporlingsartige Pilze zu Polyporus gestellt. Genetische Studien zeigen jedoch, dass die Gattung polyphyletisch ist.[4][1][5] Mittlerweile werden die meisten ehemaligen Arten den Gattungen Cerioporus, Cladomeris, Favolus, Lentinus, Neofavolus und Picipes zugeordnet.[5] Damit reduziert sich die ehemals große Gattung je nach Auffassung, auf weltweit nur noch ein[4][5] bis drei[1] Arten. Neben dem Gattungstypus, dem Sklerotien-Porling (Polyporus tuberaster), sind dies der Eichhase (Polyporus umbellatus) und der in China vorkommende Polyporus hapalopus.

Der Eichhase fällt durch den verzweigten Stiel und seine Mehrhütigkeit auf[6], weshalb er bereits vielen Gattungen zugeordnet wurde, so z. B. Cladodendron, Cladomeris, Dendropolyporus, Grifola, Merisma oder Polypilus.[7] Ob er nun wieder in der Gattung Polyporus steht oder doch als Cladomeris umbellata eine monotypische Gattung bildet, hängt davon ab, wie eng die Gattung Polyporus s. str. aufgefasst wird.

innerhalb der Stielporlingsverwandten (Polyporaceae) ist die Gattung der Stielporlinge im engen Sinn am nächsten mit den Gattungen wie z. B. Cerioporus, Cladomeris (wenn man sie als eigenständig anerkennt), Datronia, Datroniella, Echinochaete, Favolus, Melanoderma, Neodatronia, Neofavolus, Picipes und Pseudofavolus verwandt.[1][5][8] Die Stammbäume der aktuellen Studien widersprechen sich jedoch in Bezug auf die genauen Verzweigungen, so z. B. hinsichtlich der Position von Favolus und Neofavolus.[1][5][8]

Aufgrund der zwar konvergent entstandenen, äußerlich ähnlichen Fruchtkörperform wird die Gattung Polyporus entgegen der molekularphylogenetischen Erkenntnisse teils auch weiterhin in mehr oder weniger breiter Auffassung morphologisch definiert. So halten beispielsweise Bao-Kai Cui et al. in ihrer Zusammenstellung der Stielporlingsartigen Chinas an einem auch gemäß der eigenen Stammbäume polyphyletischen, breiten Gattungskonzept fest.[8]

Verschiedene Beispiele von stielporlingsartigen Fruchtkörpern aus verschiedenen Gattungen.

Bedeutung

Der Eichhase und der Sklerotienporling sind essbar und teilweise geschätzte Speisepilze. Die Sklerotien des Eichhasen werden seit über 2000 Jahren in China als Diuretikum verwendet.[9] Auch die Fruchtkörper werden zu medizinischen Zwecken eingesetzt.[9]

Quellen

Literatur

Einzelnachweise

  1. a b c d e f g h i j k Jun-Liang Zhou, Lin Zhu, Hong Chen, Bao-Kai Cui: Taxonomy and Phylogeny of Polyporus Group Melanopus (Polyporales, Basidiomycota) from China. In: PLOS ONE. Band 11, Nr. 8, 3. August 2016, ISSN 1932-6203, S. 1–23, doi:10.1371/journal.pone.0159495.
  2. S. X. Guo, J. T. Xu: Nutrient source of sclerotia of Grifola umbellata and its relationship to Armillaria mellea. In: Acta Bot. Sin. Band 34, 1991, S. 576–580.
  3. a b Gen Kikuchi, Hiroki Yamaji: Identification of Armillaria species associated with Polyporus umbellatus using ITS sequences of nuclear ribosomal DNA. In: Mycoscience. Band 51, Nr. 5, September 2010, S. 366–372, doi:10.1007/S10267-010-0053-8.
  4. a b c Kozue Sotome, Tsutomu Hattori, Yuko Ota, Chaiwat To-anun, Baharuddin Salleh: Phylogenetic relationships of Polyporus and morphologically allied genera. In: Mycologia. Band 100, Nr. 4, Juli 2008, ISSN 0027-5514, S. 603–615, doi:10.3852/07-191R.
  5. a b c d e f Ivan V. Zmitrovich, Alexander E. Kovalenko: Lentinoid and Polyporoid Fungi, Two Generic Conglomerates Containing Important Medicinal Mushrooms in Molecular Perspective. In: International Journal of Medicinal Mushrooms. Band 18, Nr. 1, 2016, ISSN 1521-9437, S. 23–38, doi:10.1615/IntJMedMushrooms.v18.i1.40.
  6. Leif Ryvarden, Robert L. Gilbertson: European Polypores. Part 2: Meripilus – Tyromyces. In: Synopsis Fungorum. Band 7. Fungiflora, Oslo 1993, ISBN 978-82-90724-13-4.
  7. Cladomeris umbellata. Abgerufen am 25. April 2020.
  8. a b c Bao-Kai Cui, Hai-Jiao Li, Xing Ji, Jun-Liang Zhou, Jie Song: Species diversity, taxonomy and phylogeny of Polyporaceae (Basidiomycota) in China. In: Fungal Diversity. Band 97, Nr. 1, Juli 2019, ISSN 1560-2745, S. 137–392, doi:10.1007/s13225-019-00427-4.
  9. a b Yong-Mei Xing, Li-Chun Zhang, Han-Qiao Liang, Jing Lv, Chao Song: Sclerotial Formation of Polyporus umbellatus by Low Temperature Treatment under Artificial Conditions. In: PLoS ONE. Band 8, Nr. 2, 20. Februar 2013, ISSN 1932-6203, S. 1–14, doi:10.1371/journal.pone.0056190.

Weblinks

 src=
– Sammlung von Bildern, Videos und Audiodateien
 title=
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia DE

Stielporlinge: Brief Summary ( allemand )

fourni par wikipedia DE

Die Stielporlinge oder eigentlichen Porlinge (Polyporus) sind eine ehemals große, aktuell sehr kleine, aus drei Arten bestehende Gattung aus der Familie der Stielporlingsverwandten (Polyporaceae).

Die Typusart ist der Sklerotien-Stielporling (Polyporus tuberaster).

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia DE

Polyporus ( anglais )

fourni par wikipedia EN

Polyporus is a genus of poroid fungi in the family Polyporaceae.

Taxonomy

Italian botanist Pier Antonio Micheli introduced the genus in 1729 to include 14 species featuring fruit bodies with centrally-placed stipes, and pores on the underside of the cap.[1] The generic name combines the Ancient Greek words πολύς ("many") and πόρος ("pore").[2]

Elias Fries divided Polyporus into three subgenera in his 1855 work Novae Symbol Mycologici: Eupolyporus, Fomes, and Poria.[3] In a 1995 monograph, Maria Núñez and Leif Ryvarden grouped 32 Polyporus species into 6 morphologically-based infrageneric groups: Admirabilis, Dendropolyporus, Favolus, Polyporellus, Melanopus, and Polyporus sensu stricto.[4]

The identity of the type species of Polyporus has long been a matter of contention among mycologists. Some have preferred P. brumalis,[5][6] some P. squamosus,[7] while others have preferred P. tuberaster.[8][9][10]

Several molecular phylogenetics studies have shown that Polyporus, as currently circumscribed, is polyphyletic and will need to have its generic limits revised.[11][12][10] Some species such as P. squamosus and P. varius have been moved to genus Cerioporus.[13][14]

Species

Cerioporus varius (formerly Polyporus)

References

  1. ^ Micheli, P.A. (1729). Nova Plantarum Genera. Florentia: Typis Bernardi Paperinii. p. 129, t. 70–71.
  2. ^ Donk, M.A. (1960). "The generic names proposed for Polyporaceae". Persoonia. 1 (2): 173–302.
  3. ^ Fries E.M. (1855). Novae Symbolae Mycologicae (in Latin). Uppsala: Excudit C.A. Leffler Reg. Acad. Typographus. pp. 17–136.
  4. ^ Núñez, Maria; Ryvarden, Leif (1995). "Polyporus (Basidiomycotina) and related genera". Synopsis Fungorum. 10: 1–85.
  5. ^ Clements, Frederic E.; Shear, Cornelius L. (1931). The Genera of Fungi. New York: Hafner Publishing. p. 347.
  6. ^ Krüger, D.; Gargas A. (2004). "The basidiomycete genus Polyporus—an emendation based on phylogeny and putative secondary structure of ribosomal RNA molecules". Feddes Repertorium. 115 (7–8): 530–546. doi:10.1002/fedr.200311052.
  7. ^ Ryvarden, L.; Melo, I. (2014). Poroid Fungi of Europe. Synopsis Fungorum. Vol. 31. Oslo, Norway: Fungiflora. p. 350. ISBN 978-8290724462.
  8. ^ Overholts, Lee Oras (1953). The Polyporaceae of the United States, Alaska and Canada. University of Michigan Studies. Vol. 19.
  9. ^ da Silveira, Rosa Mara Borges; Wright, Jorge Eduardo (2005). "The taxonomy of Echinochaete and Polyporus s. str. in South America". Mycotaxon. 93: 1–59.
  10. ^ a b Sotome, Kozue; Hattori, Tsutomu; Ota, Yuko; To-Anun, Chaiwat; Salleh, Baharuddin; Kakishima, Makoto (2008). "Phylogenetic relationships of Polyporus and morphologically allied genera". Mycologia. 100 (4): 603–615. doi:10.3852/07-191R. JSTOR 20444985. PMID 18833753. S2CID 22100239.
  11. ^ Ko, Kwan Son; Jung, Hack Sung (2002). "Phylogenetic evaluation of Polyporus s. str. based on molecular sequences". Mycotaxon. 82: 315–322.
  12. ^ Krüger, D.; Petersen, R.H.; Hughes, K.W. (2006). "Molecular phylogenies and mating study data in Polyporus with special emphasis on group "Melanopus" (Basidiomycota)". Mycological Progress. 5 (4): 185–206. doi:10.1007/s11557-006-0512-y. S2CID 23060958.
  13. ^ "the Cerioporus squamosus page". Species Fungorum. Royal Botanic Gardens Kew. Retrieved 2022-06-14.
  14. ^ "the Cerioporus varius page". Species Fungorum. Royal Botanic Gardens Kew. Retrieved 2022-06-14.
  15. ^ Xue, Hui-Jun; Zhou, Li-Wei (2014). "Polyporus hapalopus sp. nov. (Polyporales, Basidiomycota) from China based on morphological and molecular data" (PDF). Mycological Progress. 13 (3): 811–817. doi:10.1007/s11557-014-0964-4. S2CID 16380730.
  16. ^ Runnel, Kadri; Ryvarden, Leif (2016). "Polyporus minutosquamosus sp. nov. from tropical rainforests in French Guiana with a key to neotropical species of Polyporus (Polyporaceae, Basidiomycota)". Nova Hedwigia. 103 (3–4): 339–347. doi:10.1127/nova_hedwigia/2016/0354.
  17. ^ Sotome, Kozue; Matozaki, Toshinori; Aimi, Tadamori; Boonlue, Sophon (2016). "Polyporus thailandensis, a new species of group Polyporellus in Polyporus (Polyporales, Agaricomycota) from Northeastern Thailand". Mycoscience. 57 (2): 85–89. doi:10.1016/j.myc.2015.07.006.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia authors and editors
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia EN

Polyporus: Brief Summary ( anglais )

fourni par wikipedia EN

Polyporus is a genus of poroid fungi in the family Polyporaceae.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia authors and editors
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia EN

Polyporus

fourni par wikipedia FR

Polyporus est un genre de champignons basidiomycètes de la famille des Polyporaceae. Il regroupait à l'origine tous les champignons appelés en français polypores parce que leur hyménium présente de multiples pores, et qui ont depuis été reclassés dans d'autres genres et familles.

Espèces

 src=
Polyporus varius sur un sorbier mort

Écologie

Les polypores jouent un rôle important dans la décomposition du bois mort et sont alors eux-mêmes une source d'alimentation pour d'autres espèces, d'invertébrés (escargots, limaces), vertébrés fongivores et nombreux insectes mycophages, notamment les Mycétophagidés[1]. Il faut cependant pour la survie des insectes qui les colonisent ou consomment et des parasitoïdes associés que les polypores émergents ne soient pas trop éloignés d'une zone-source d'insectes[2]. La distance à laquelle un insecte peut repérer et/ou utiliser un polypore varie beaucoup selon les espèces. Les coléoptères et les parasitoïdes étant les moins performants ; une source renouvelée en permanence sur chaque kilomètre carré semble suffire en zone tempérée pour la conservation des insectes[2]. En outre, certains insectes et divers animaux jouent aussi un rôle dans la dispersion des champignons. Leur présence est donc également importante.

Consommation

Quelques espèces sont consommées, dont Polyporus tenuiculus dans le centre et sud de l'Amérique, par différents groupes ethniques. On a montré que certaines souches de cette espèce pouvaient aussi être cultivées industriellement à partir de certains résidus agricoles[3].

Art

À Paris, square Jean Cocteau, une sculpture contemporaine - la fontaine des Polypores de Jean-Yves Lechevallier (1983) - représente un empilement de polypores. Cette sculpture est le cadre de plusieurs scènes du film d'Alain Resnais On connaît la chanson (2007), avec notamment Lambert Wilson et Agnès Jaoui.

Voir aussi

Notes et références
  1. Rémi Coutin, « Insectes mycophages », Insectes, vol. 3, no 138,‎ 2005, p. 4 (lire en ligne)
  2. a et b Mats Jonsell, Göran Nordlander and Mattias Jonsson, Colonization Patterns of Insects Breeding in Wood-Decaying Fungi Many insects dependent on dead wood are considered threatened by modern... Journal of Insect Conservation, 1999, Volume 3, Number 2, Pages 145-161 ([Résumé])
  3. Alejandra Omarini, Bernardo E. Lechner and Edgardo Albertó, Polyporus tenuiculus: a new naturally occurring mushroom that can be industrially cultivated on agricultural waste, Journal of Industrial Microbiology & Biotechnology Volume 36, Number 5, 635-642, DOI: 10.1007/s10295-009-0530-2 (Résumé)

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Auteurs et éditeurs de Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia FR

Polyporus: Brief Summary

fourni par wikipedia FR

Polyporus est un genre de champignons basidiomycètes de la famille des Polyporaceae. Il regroupait à l'origine tous les champignons appelés en français polypores parce que leur hyménium présente de multiples pores, et qui ont depuis été reclassés dans d'autres genres et familles.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Auteurs et éditeurs de Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia FR

Polyporus ( italien )

fourni par wikipedia IT

Polyporus P. Micheli ex Adans., 1763 è un genere di funghi basidiomiceti della famiglia Polyporaceae.[1]

Descrizione

I funghi appartenenti a questo genere sono lignicoli o terricoli, con le seguenti caratteristiche:

gambo e cappello
privi di crosta dura
carne
bianca, soda, non dura
pori
piccoli e tondi
spore
lisce, non amiloidi, bianche ellissoidali o tondeggianti
cistidi
assenti.

Tassonomia

Specie

La specie tipo è Polyporus tuberaster (Jacq. ex Pers.) Fr., 1821, altre specie sono:

Sinonimi

  • Atroporus Ryvarden, Norw. Jl Bot. 20: 2 (1973)
  • Bresadolia Speg., Anal. Soc. cient. argent. 16(6): 277 (1883)
  • Cerioporus Quél., Enchir. fung. (Paris): 167 (1886)
  • Cyanosporus McGinty, (1909)
  • Dendropolyporus (Pouzar) Jülich, Biblthca Mycol. 85(6): 397 (1982) [1981]
  • Favolus P. Beauv., Fl. Oware 1: 1 (1805)
  • Favolus Fr., Elench. fung. (Greifswald) 1: 44 (1828)
  • Hexagonia Pollini, Hort. Veron. Pl. Nov.: 35 (1816)
  • Lentus Lloyd ex Torrend, Brotéria, sér. bot. 18: 121 (1920)
  • Leucoporus Quél., Enchir. fung. (Paris): 165 (1886)
  • Melanopus Pat., Hyménomyc. Eur. (Paris): 137 (1887)
  • Mycelithe Gasp., Atti Accad. Pontan. 2: 221 (1841)
  • Petaloides Lloyd ex Torrend, Brotéria, sér. bot. 18: 121 (1920)
  • Polyporellus P. Karst., Meddn Soc. Fauna Flora fenn. 5: 37 (1879)
  • Polyporus P. Micheli, Nov. pl. gen. (Florentiae): 129, tab. 70-71 (1729)
  • Polyporus subgen. Dendropolyporus Pouzar, Folia geobot. phytotax. bohemoslov. 1: 360 (1966)
  • Poria Adans., Fam. Pl. 2: 10 (1763)
  • Poria P. Browne, Civ. Nat. Hist. Jamaica: 76 (1756)
  • Tuberaster Boccone, (1697)

Note

 title=
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autori e redattori di Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia IT

Polyporus: Brief Summary ( italien )

fourni par wikipedia IT

Polyporus P. Micheli ex Adans., 1763 è un genere di funghi basidiomiceti della famiglia Polyporaceae.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autori e redattori di Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia IT

Skylėtbudė ( lituanien )

fourni par wikipedia LT
LogoIF.png

Skylėtbudė (lot. Polyporus) – kempininių grybų gentis. Auga ant negyvų lapuočių medžių, retai ant spygliuočių.

Lietuvoje augančios rūšys:

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Vikipedijos autoriai ir redaktoriai
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia LT

Polyporus ( polonais )

fourni par wikipedia POL
 src=
Żagiew wielogłowa

Polyporus P. Micheli ex Adans. (żagiew) – rodzaj grzybów należący do rodziny żagwiowatych (Polyporaceae) jako jej typ nomenklatoryczny. W Polsce było 10 gatunków zaliczanych do tego rodzaju, jednak po weryfikacji przeprowadzonej na początku XXI wieku większość z nich przeniesiona została do innych rodzajów[1].

Charakterystyka

Organizmy saprotroficzne żyjące na drewnie, rzadziej pasożytnicze. Powodują tzw. białą zgniliznę drewna. Owocniki mięsiste do łykowato-elastycznych, z trzonem centralnym do bocznego, posiadają hymenofor rurkowy, chociaż przez wzgląd na to, że owocniki nie są w stanie obrastać przylegających przedmiotów, a warstwa rurek łatwo oddziela się od miąższu, uważa się je za spokrewnione z grzybami blaszkowymi. Kapelusze suche, filcowate do łuskowatych, od spodu z cienką warstwą rurek. Wysyp zarodników biały, nieamyloidalny. Zarodniki cylindryczno-zakrzywione do podłużnie eliptycznych, gładkie, bez pory rostkowej[2].

Systematyka

Pozycja w klasyfikacji według Index Fungorum

Polyporaceae, Polyporales, Incertae sedis, Agaricomycetes, Agaricomycotina, Basidiomycota, Fungi (według Index Fungorum)[1].

Synonimy naukowe

Atroporus Ryvarden, Bresadolia Speg., Cerioporus Quél., Cyanosporus, Dendropolyporus (Pouzar) Jülich, Favolus Fr., Hexagonia Pollini, Lentus Lloyd ex Torrend, Leucoporus Quél., Melanopus Pat., Mycelithe Gasp., Petaloides Lloyd ex Torrend, Polyporellus P. Karst., Polyporus P. Micheli, Poria Adans., Poria P. Browne, Tuberaster Boccone[3].

Nazewnictwo polskie

Nazwę polską podał Marcin z Urzędowa, do piśmiennictwa mykologicznego włączona została przez F. Błońskiego w 1889 r. Rodzaj ten opisywany był też pod nazwami huba i horosz[4].

Uwagi taksonomiczne

Rodzaj Polyporus został po raz pierwszy wyodrębniony przez Piera Micheli w Nova Plantarum Genera z 1729 r., zaliczono wtedy do niego 11 gatunków. Zawarta tam diagnoza taksonomiczna nie jest jednak poprawna w kontekście Międzynarodowego Kodeksu Nomenklatury Botanicznej ze względu na zbyt wczesną datę publikacji. eſt plantæ genus, et Suillus, ſed capitulo in binas partes, ut ille non dirimitur, ſcilicet pars inferior hujuſce capituli A, & a ſuperiore B non ſeparabilis, & non ex fiſtulis ſolutis compoſita, ſed inſtar cribri C, aut Apium favi D, dumtaxat perforata, in cujus foraminulorum ore reperiuntur floras, & in corumdem ſemina, quemadmodum in antecedenti genere monuimus[5].

Gatunki występujące w Polsce

Nazwy naukowe) na podstawie Index Fungorum'[5]. Nazwy polskie według checklist Władysława Wojewody[4].

Przypisy

  1. a b Index Fungorum (ang.). [dostęp 2017-10-05].
  2. Ewald Gerhardt: Przewodnik GRZYBY. Warszawa: Multico Oficyna Wydawnicza, 2001, s. 224. ISBN 978-83-7404-724-1.
  3. Species Fungorum (ang.). [dostęp 2013-04-15].
  4. a b Władysław Wojewoda: Checklist of Polish Larger Basidiomycetes. Krytyczna lista wielkoowocnikowych grzybów podstawkowych Polski. Kraków: W. Szafer Institute of Botany, Polish Academy of Sciences, 2003. ISBN 83-89648-09-1.
  5. a b Index Fungorum (gatunki) (ang.). [dostęp 2013-04-15].
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autorzy i redaktorzy Wikipedii
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia POL

Polyporus: Brief Summary ( polonais )

fourni par wikipedia POL
 src= Żagiew wielogłowa

Polyporus P. Micheli ex Adans. (żagiew) – rodzaj grzybów należący do rodziny żagwiowatych (Polyporaceae) jako jej typ nomenklatoryczny. W Polsce było 10 gatunków zaliczanych do tego rodzaju, jednak po weryfikacji przeprowadzonej na początku XXI wieku większość z nich przeniesiona została do innych rodzajów.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autorzy i redaktorzy Wikipedii
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia POL

Polyporus ( roumain ; moldave )

fourni par wikipedia RO


Polyporus (Pier Antonio Micheli, 1729 ex Michel Adanson, 1763) este un gen de ciuperci comestibile sau necomestibile din încrengătura Basidiomycota în ordinul Polyporales și familia Polyporaceae cu ajustat 32 de specii (în Europa aproximativ 15).[1] Speciile acestui gen au calități saprofite (de ex. Polyporus umbellatus) sau/și parazitare (de ex. Polyporus squamosus), fiind atunci dăunători de o distrugere frapantă a arborilor din parcuri și de la marginea străzilor, provocând putregaiul alb al lemnului. Ca saprofiți colonizează diverse cioturi și trunchiuri de foioase în putrefacție, unele soiuri, foarte rar în plus de rășinoase (de ex. Polyporus brumalis). Bureții genului se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord foarte des, crescând solitar sau în grupuri, deseori etajați unul peste altul, de la câmpie la munte, din aprilie până toamna târziu (depinde de specie).[2][3][4]

Numele generic este derivat din cuvintele grecești (greacă πολύς=mult)[5] și (greacă πόρος=por).[6]

Istoric

 src=
P. A. Micheli

Primul care a descris genul sub denumirea actuală (2019) a fost micologul italian Pier Antonio Micheli în lucrarea sa Nova plantarum genera, juxta Tournefortii methodum disposita... din 1729.[7] În anul 1763, botanistul francez Michel Adanson a redescris genul sub aceiași denumire, corectată în sensul nomenclaturii a lui Carl von Linné, de verificat în volumul 2 al operei sale Familles des plantes.[8]

Au fost făcute multe încercări de modificare ale taxonului care însă cu toate nu s-au impus, fiind astfel neglijabile (vezi o selecție în infocasetă).[1]

Mai este de menționat, că, mai întâi, Elias Magnus Fries a împărțit genul în 3 subgenuri (Eupolyporus, Fomes, și Poria) în cartea sa Novae Symbolae Mycologicae din 1855,[9] iar micologii Maria Núñez și Leif Ryvarden au alocat 32 de specii ale genului în 6 grupuri infra-generice bazate pe rezultate morfologie (Admirabilis, Dendropolyporus, Favolus, Polyporellus, Melanopus, și Polyporus sensu stricto). Publicația poate fi recitită în volumul 10 al jurnalului micologic Synopsis Fungorum din 1995.[10]

Mai multe studii filogenetice moleculare au arătat că "Polyporus", astfel cum este circumscris în prezent, este polifiletic, de acea limitele sale generice vor trebui să fie revizuite.[11]

Descriere

 src=
Bres.: P. umbellatus
  • Pălăria: poate să aibă un diametru de 1,5-40, chiar și 60 cm (Polyporus squamosus), foarte des cu un aspect de evantai sau scoică, este la început cărnoasă, plată cu marginea răsucită în jos, apoi ia formă de pâlnie în zona de inserție a piciorului, fiind la periferie destul de subțire și atunci mereu gomoasă, pieloasă sau lemnoasă. Cuticula poate fi netedă, pâsloasă, păroasă sau acoperită cu solzi dispuși în șiruri concentrice, dar în general devine goală la bătrânețe. Prezintă de obicei un colorit în diverse nuanțe de brun care devine în vârstă adesea brun-purpuriu până la violet-purpuriu sau negricios, dar există și specii cu suprafața albicioasă sau gălbuie.
  • Tuburile și porii: Sporiferele au o lungime maximală de 1 cm, fiind în general mult mai scurte și sunt lung decurente la picior. Porii pe partea inferioară, care pot fi foarte înguști sau foarte extinși, sunt rotunzi, ascuțit ovoidali, unghiulari, zimțați sau în formă de faguri și de colorit alb până crem-albicios.
  • Sporii: de mărime medie sunt cilindrici până fusiformi, netezi cu pereți subțiri, neamiloidozi (nu se decolorează cu reactivi de iod) și alantoidei (anatidă = un principal produs final de degradare al acizilor nucleici, în special a bazelor de purină). Pulberea lor este preponderent de culoare albă, rar și crem-albicioase. Unele specii formează așa-numite scleroții. Basidiile prezintă în regulă 4 sterigme, cistoide (celule de obicei izbitoare și sterile care pot apărea între basidii și himen, stratul fructifer) lipsesc. Hifele au o structură dimitică (cu 2 tipuri de hife diverse).[12]
  • Piciorul: are o lungime de 1-8 cm și o grosime de 0,3 cm (Polyporus rhizophilus) până la 6 cm (Polyporus squamosus), este destul de tare, plin, alb, adesea tânăr brumat, apoi pâslos, catifelat sau neted, fiind în mod normal prins de pălărie în poziție excentrică sau laterală, rar centrală. În vârstă înaintată, baza se înnegrește, deseori până peste mijlocul trunchiului la mai multe soiuri.
  • Carnea: albă până gălbuie este la multe specii în tinerețe cărnoasă, adesea spongioasă, dar pe măsură ce se maturizează, capătă o consistență pieloasă, dură ca pluta sau lemnoasă. La diverse specii este deja de la început fibros-elastică și astfel necomestibilă (de ex. Polyporus brumalis). Mirosul variază de la aproape imperceptibil, peste puternic făinos, de pepene verde până la astringent a tanin. Gustul este la soiuri comestibile plăcut și dulceag.[2][3][4]

Speciile genului

În urmare sunt listate cele 32 de specii ale genului după Núñez și Ryvarden, cele europene fiind marcate cu (E).[10]

Speciile genului în imagini (selecție)

Delimitare

În 1920, micologul american William Alphonso Murrill a început să transfere specii ale genului Albatrellus la acesta, de exemplu pe Albatrellus ovinus, iar micologul german Rolf Singer a redenumit pe timpul exilului său în Uniunea Sovietică (1941), împreună cu Appollinaris Semenovich Bondartsev, aproape toate altele soiuri ale genului, între altele pe Albatrellus cristatus sau Albatrellus confluens. Deși micologul ceh Zdeněk Pouzar le-a retransferat corect (între 1957 și 1966), denumirea Scutiger s-a ținut până la sfârșitul secolului trecut și se mai poate citi în cărți micologice. Între timp chiar și specia Scutiger paes-caprae este acceptată membru al genului Albatrellus.[17] Astfel, în acest gen au rămas doar 7 (9) specii, cu toate neeuropene.

Note

  1. ^ a b Mycobank
  2. ^ a b Heinrich Dörfelt, Erika Ruske: „Die pileaten Porlinge Mitteleuropas: Morphologie, Anatomie, Bestimmung“, Editura Springer Spektrum, Berlin 2018, p.130-134, ISBN 978-3-662-56759-3
  3. ^ a b Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 498-504, ISBN 978-3-8354-1839-4
  4. ^ a b Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 200, 212-213, ISBN 978-3-8427-0483-1
  5. ^ Pons 1
  6. ^ Pons 2
  7. ^ Pier Antonio Micheli: „Nova plantarum genera, juxta Tournefortii methodum disposita...”, Editura Bernardo Paperini, Florența 1729, p. 129, tab. 70-71
  8. ^ Michel Adanson: „Familles des plantes”, vol. 2, Editura Vincent, Paris 1763, p. 10 [1] [2]
  9. ^ Elias Magnus Fries: „ Novae Symbolae Mycologicae”, Editura C. A. Leffler Reg. Acad. Typographus, Uppsala 1855, p. 17-136
  10. ^ a b Maria Núñez, Leif Ryvarden: „Polyporus (Basidiomycotina) and related genera”, în: „Synopsis Fungorum”, vol. 10, Editura Fungiflora, Oslo 1995, p. 1-85
  11. ^ D. Krüger, A, Gargas: „The basidiomycete genus Polyporus - an emendation based on phylogeny and putative secondary structure of ribosomal RNA molecules”, în: „Feddes Repertorium”, vol. 115, nr. 7–8, Editura John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey 2004, p. 530-546
  12. ^ 123 Pilze, genul Polyporus
  13. ^ Samuel Frederick Gray: „A natural arrangement of British plants”, Editura Baldwin, Cradock & Joy, Londra 1821 p. 645 Ediție digitală, vol. 1
  14. ^ Carolus Linnaeus: „ Species Plantarum”, vol. 2, Editura Lars Salvius, Stockholm 1753, p. 1176 [3]
  15. ^ Serge Audet: „Neoalbatrellus”, în: „Mycotaxon”, nr. 111, 2010, p. 442
  16. ^ Jean-Jacques Paulet: „Prospectus du Traite historique, graphique culinaire et medical des Champignons”, Editura L’Imprimerie Nationale du Louvre, Paris 1808, p. 49
  17. ^ Mycobank 2
  18. ^ Samuel Frederick Gray: „A natural arrangement of British plants”, Editura Baldwin, Cradock & Joy, Londra 1821, p. 646
  19. ^ Josef Šutara: „Xerocomellus”, în: „ Česká mykologie” (azi: „Czech Mycology”), vol. 60, nr. 1, 2008, p. 44
  20. ^ Lucien Quélet: „Xerocomus”, în: Antoine Mougeot și colaborator: „La flore des Vosges: Champignons”, Editura E. Busy, Épinal 1887, p. 477

Bibliografie

  • Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, ISBN 3-405-12116-7
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
  • German Josef Krieglsteiner, Armin Kaiser: „Allgemeiner Teil: Ständerpilze: Gallert-, Rinden-, Stachel und Porenpilze“, în: G. J. Krieglsteiner (ed.): „Die Großpilze Baden-Württemberg“, vol. 1, Editura Eugen Ulmer, Stuttgart 2000, ISBN 978-3-8001-3528-8
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia autori și editori
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia RO

Polyporus: Brief Summary ( roumain ; moldave )

fourni par wikipedia RO


Polyporus (Pier Antonio Micheli, 1729 ex Michel Adanson, 1763) este un gen de ciuperci comestibile sau necomestibile din încrengătura Basidiomycota în ordinul Polyporales și familia Polyporaceae cu ajustat 32 de specii (în Europa aproximativ 15). Speciile acestui gen au calități saprofite (de ex. Polyporus umbellatus) sau/și parazitare (de ex. Polyporus squamosus), fiind atunci dăunători de o distrugere frapantă a arborilor din parcuri și de la marginea străzilor, provocând putregaiul alb al lemnului. Ca saprofiți colonizează diverse cioturi și trunchiuri de foioase în putrefacție, unele soiuri, foarte rar în plus de rășinoase (de ex. Polyporus brumalis). Bureții genului se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord foarte des, crescând solitar sau în grupuri, deseori etajați unul peste altul, de la câmpie la munte, din aprilie până toamna târziu (depinde de specie).

Numele generic este derivat din cuvintele grecești (greacă πολύς=mult) și (greacă πόρος=por).

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia autori și editori
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia RO

Polyporus ( ukrainien )

fourni par wikipedia UK
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Автори та редактори Вікіпедії
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia UK

Polyporus: Brief Summary ( ukrainien )

fourni par wikipedia UK

Polyporus — рід базидіомікотових грибів родини Трутовикові (Polyporaceae). Ростуть на мертвих листяних деревах, рідше на хвойних.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Автори та редактори Вікіпедії
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia UK

Polyporus ( vietnamien )

fourni par wikipedia VI
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia tác giả và biên tập viên
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia VI

Polyporus: Brief Summary ( vietnamien )

fourni par wikipedia VI

Polyporus là một chi nấm trong họ Polyporaceae family. Nó là một chi được sử dụng để sản xuất các protein đơn bào để thay thế thực phẩm giàu protein cho người và súc vật.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia tác giả và biên tập viên
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia VI

Полипорус ( russe )

fourni par wikipedia русскую Википедию
Царство: Грибы
Подцарство: Высшие грибы
Подотдел: Agaricomycotina
Порядок: Полипоровые
Семейство: Полипоровые
Род: Полипорус
Международное научное название

Polyporus P.Micheli ex Adans., 1763

Типовой вид Wikispecies-logo.svg
Систематика
на Викивидах
Commons-logo.svg
Изображения
на Викискладе
NCBI 5637EOL 16678MB 18334

Поли́порус (лат. Polyporus) — род грибов из семейства Полипоровые (Polyporaceae).

Биологическое описание

Плодовые тела однолетние, с разделением на шляпку и ножку. Поверхность шляпки гладкая или покрытая чешуйками или опушением, окрашена обычно в различные оттенки коричневого, иногда в старости сиреневатая. Мякоть белая, жёсткая, при высыхании деревянистая. Спороносная поверхность (гименофор) пористая, белая, иногда с желтоватым оттенком. Поры округлые или угловатые. Ножка иногда слабо заметная, центральная или эксцентрическая, гладкая или бархатистая, коричневая, нередко продольно морщинисто разлинованная.

Гифальная система димитическая, на неокрашенных гифах имеются пряжки. Цистиды отсутствуют. Споры цилиндрической формы, иногда изогнутые, с гладкими тонкими стенками, неокрашенные, неамилоидные.

Представители рода — сапротрофы, большей частью произрастающие на гниющей древесине лиственных деревьев. Лишь несколько видов известны на хвойных.

Наиболее близкие родственники полипорусов помещены в небольшой род Favolus. Они отличаются от полипорусов отсутствием пряжек на гифах.

Таксономия

Синонимы

Некоторые виды

Род Полипорус включает около 26 видов[1]. Точное число видов неизвестно, не выяснено положение некоторых видов, нередко помещаемых в род Favolus Fr.

Примечания

  1. Kirk P. M., Cannon P. F., Minter D. W., Stalpers J. A. et al. Ainsworth & Bisby's Dictionary of the Fungi. — CAB International, 2008. — ISBN 978-0-85199-826-8.
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Авторы и редакторы Википедии

Полипорус: Brief Summary ( russe )

fourni par wikipedia русскую Википедию

Поли́порус (лат. Polyporus) — род грибов из семейства Полипоровые (Polyporaceae).

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Авторы и редакторы Википедии

タマチョレイタケ属 ( japonais )

fourni par wikipedia 日本語
タマチョレイタケ属 Polyporus squamosus 01.jpg
アミヒラタケ
分類 : 菌界 Opisthokonta : 担子菌門 Basidiomycota : 真正担子菌綱 Agaricomycetes : 多孔菌目 Polyporaceae : サルノコシカケ科 Polyporaceae : タマチョレイタケ属 Polyporus 学名 Polyporus 和名 タマチョレイタケ属

タマチョレイタケ属(学名:Polyporus)は多孔菌目サルノコシカケ科菌類。世界に広く分布している。

特徴[編集]

傘は円形であり、饅頭型から扁平、漏斗型へと変化し、傘の表面が鱗のように逆立つものが多い。半円形をかくものも見られる。

多孔菌全般に言えることであるが、裏面に孔が沢山開いている。

腐生菌であることが多い。一方で稀に生きたままの木に成長することもある。広葉樹に生えることが多い。

若い菌は食用にすることもある。生えてから時間がたったものは硬くなる傾向にある。

[編集]

 src=
傘の裏の状態


執筆の途中です この項目は、菌類に関連した書きかけの項目です。この項目を加筆・訂正などしてくださる協力者を求めていますP:生き物と自然PJ生物)。
 title=
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
ウィキペディアの著者と編集者
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia 日本語

タマチョレイタケ属: Brief Summary ( japonais )

fourni par wikipedia 日本語

タマチョレイタケ属(学名:Polyporus)は多孔菌目サルノコシカケ科菌類。世界に広く分布している。

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
ウィキペディアの著者と編集者
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia 日本語