Laetiporus sulphureus (Pierre Bulliard , 1789 ex William Murrill, 1920), sin. Polyporus sulphureus (Pierre Bulliard ex Elias Magnus Fries, 1821),[1] din încrengătura Basidiomycota în familia Polyporaceae și de genul Laetiporus este o ciupercă comestibilă, cunoscută în popor sub denumirea găina (puiul) de pădure[2] sau iască galbenă[3] sau babița norocului[4] Buretele este un saprofit, dar în primul rând un parazit care preferă arbori foioși cu miez colorat. Astfel infectă rădăcinile și trunchiurile de stejari, salcâmi, sălcii și arbori al genului Prunus, fiind găsit mai rar pe conifere, atunci în special pe larici și tise. El produce o distrugere frapantă prin mălură (putregai maroniu). În România, Basarabia și Bucovina de Nord îl regăsim, de la câmpie la munte, din iunie până toamna târziu, uneori chiar și iarna, dacă iernile sunt blânde.[5][6][7]
În Europa, acest burete nu poate fi confundat cu un alt soi. În America de Nord s-au descoperit câteva specii înrudite, ca de exemplu Laetiporus cincinnatus,[9] Laetiporus conifericola,[10], Laetiporus gilbertsonii[11] sau Laetiporus huroniensis,[12] cu toate de aceiași calitate ca găina pădurii.
Acest burete este deseori denumit „oroarea producătorilor de lemn” sau „dușmanul copacilor vechi de stejar” din cauza puterii lui enorme de distrugere. Mult timp înainte de a se putea vede pe exteriorul copacului, buretele a destrămat deja miezul lemnului, reducând stabilitatea lui în mod considerabil și devalorizându-l. În stadiul final se ivesc cubulețe de lemn fărâmițânde maronii dovedind munca lui arhaică de distrugere. Această ciupercă este una dintre puținele care provoacă ca colonizator de foioase putregai brun, nefiind în stare de a exploata lignina. În plus, ea se dezvoltă mai departe pe trunchiuri atrofiate.[13]
Găina pădurii nu se consumă crud, pentru că poate provoca deranjări gastrointestinale. Exemplare tinere (carne moale, secretă un lichid la apăsare) gătite imită foarte bine gustul cărnii de pui și pot fi folosite în multe variații, la fel ca alte ciuperci comestibile: cu smântână, cu ouă, ca ciulama, crochete, budincă și volovan sau blanșate într-o salată cu vinegretă.[14] De asemenea, ele pot fi murate ca ghebele.[15]
Laetiporus sulphureus (Pierre Bulliard , 1789 ex William Murrill, 1920), sin. Polyporus sulphureus (Pierre Bulliard ex Elias Magnus Fries, 1821), din încrengătura Basidiomycota în familia Polyporaceae și de genul Laetiporus este o ciupercă comestibilă, cunoscută în popor sub denumirea găina (puiul) de pădure sau iască galbenă sau babița norocului Buretele este un saprofit, dar în primul rând un parazit care preferă arbori foioși cu miez colorat. Astfel infectă rădăcinile și trunchiurile de stejari, salcâmi, sălcii și arbori al genului Prunus, fiind găsit mai rar pe conifere, atunci în special pe larici și tise. El produce o distrugere frapantă prin mălură (putregai maroniu). În România, Basarabia și Bucovina de Nord îl regăsim, de la câmpie la munte, din iunie până toamna târziu, uneori chiar și iarna, dacă iernile sunt blânde.