Palpigradele sunt arahnide mici, lungimea lor este de 1 – 1,5 mm, cel mai mare având 3 mm (Eukoenenia draco). Palpigradele se aseamană destul de mult cu telifonidele, de care se deosebesc prin talie și prin câteva trăsături morfologice.
Tegumentul lor este subțire, în zona opistosomei nechitinizat.
Prosoma este formată din trei zone distincte. Prima – propeltidiu - este compusă din primele 4 segmente și așezată dorsal. Ultimele două sunt formate din două segmente mobile, se numesc mezopeltidiu și, respectiv, metapeltidiu. Al șaptelea segment este îngustat realizând conexiunea cu opistosoma. Chelicerele, relativ lungi, sunt formate din 3 articole și au clește. Între chelicere este situat orificiul bucal, care este proeminent, în formă de trompă și cu rol aspirator.
Pedipalpii sunt alungiți au rol tactil și locomotor, sunt lipsiți de chelă,. Prima pereche de picioare este alungită și servește la orientare. Celelalte trei sunt utilizate la locomoție.
Opistosoma este alcătuită din 11 segmente, dintre care 8 formează mezosoma, iar ultimele 3 - metasoma. Ea este alungită și se termină cu un flagel lung și îngust, format din 15 articole lipsite de musculatură și prevăzute cu peri. Ventral, pe opistosomă se găsesc la mascul mici mameloane, posibil că acestea îndeplinesc rolul de hidroreceptori (recepționează umiditatea mediului). Corpul este acoperit cu trihobotrii cu rol de organe senzitive. Neavând ochii, aceștia sunt foarte importanț pentru a exploara mediul. Trihobotriile recepționează vibrațiile solului și aerului, cât și oscilația temperaturii. Corpul palpigradelor este lipsit de pigmenți, culoarea este de obicei albă.
Ochii sunt absenți, totuși, tegumentul lor conține celule fotosensibile. Sitemul circular este reprezentat de o inimă tubulară. Foarte bine este exprimată metameria mușchilor și intestinului. Tuburile Malpighi lipsesc, excreția fiind realizată de glande coxale. Respirația este realizată de tegument, însă la unele specii sunt și trei perechi de plămâni, deosebiți de restul arahnidelor deoarece nu au lamele.
Reproducerea implică depunerea spermatoforului. Are loc în sezonul umed și rece, la unele specii s-a observat partenogeneza. Femela depunea doar câteva ouă relative mari.
Palpigradele locuiesc în solurile umede, sub pietre, în peșteri, tulpina copacilor putrezi. Ei preferă un aer cu o umiditate ridicată, însă excesul de apă din sol le poate ucide. Chiar dacă nu au ochi, ei sunt extrem de sensibil la lumină, evitând-o. În sezonul ploios ei ies la suprafață. Se hrănesc cu ouăle artropodeelor. În timpul secetelor ei preferă să se afunde în sol, până ajung la apă. Chiar dacă toate speciile sunt terestre, una totuși s-a dovedit a fi secundar acvatică – Leptokoenenia scurra [1]. Palpigrazii se găsesc în țările cu climă tropicală și temperată, se întâlnesc în Europa de Sud, Africa, Asia de Sud–Est, America și Australia. Plapigradele se întâlnesc și pe teritoriul României, în special, în peșterile din Carpați.
Anterior palpigradele au fost incluși în ordinul Thelyphonida (Uropygi), ca subordinul Microuropygi. În prezent, Palpigradi este un ordin independent cuprinde 2 familii, 6 genuri cu peste 80 de specii.
Suprafamilia Eukoenenioidea (Petrunkevitch,1955):
|coauthors= (ajutor) Palpigradele sunt arahnide mici, lungimea lor este de 1 – 1,5 mm, cel mai mare având 3 mm (Eukoenenia draco). Palpigradele se aseamană destul de mult cu telifonidele, de care se deosebesc prin talie și prin câteva trăsături morfologice.
