Fungi

Regnul Fungi sau Mycota este alcătuit din organisme eucariote, având un aparat unicelular (gimnoplast, plasmodiu, dermatoplast, sifonoplast) sau pluricelular, dar nediferențiat în organe vascularizate. Organismul Fungilor este format din miceliu constituit din hife. Structura celulei este de tip eucariot și are particularitățile următoare:

• membrana celulară (când există) este alcătuită din micoceluloza sau micozina;
• adesea, membrana este impregnată cu chitină, caloză etc;
• plastidele lipsesc complet;
• conține substanțe de rezervă: glicogen și picături de grăsime;
• în celule se află: citoplasmă, vacuole, unul sau mai mulți nuclei în funcție de grupa sistematică, apoi ribozomi, reticul endoplasmatic, condriozomi, etc.

Caracteristici generale ale încrengăturii Eumycota

• Organisme eucariote;

• majoritatea sunt pluricelulare;
• organisme heterotrofe;
• populează orice mediu;
• nemotile;
• creștere continuă;
• prezența peretelui celular;
• prezența chitinei în cadrul peretului celular;
• formarea ureei;
• înmulțirea prin spori.

Mucegaiurile sunt tot fungi

Ultrastructură

La majoritatea reprezentanților regnului Fungi structura corpului se aseamănă într-o oarecare măsură. Aici vom prezenta doar unele caracteristici comune.

• Perete celular;

Înmulțirea

Schița tipurilor de înmulțire

Organizarea structurală

Ciuperci pluricelulare

La ciupercile pluricelulare, corpul ciupercii, miceliul, este format din mai multe filamente subțiri, numite hife. Hifele absorb substanțele nutritive din sol.

Ciuperci unicelulare

Arealul și condiții ale ei de trai

Ciupercile pot popula aproape orice mediu de trai, cu respectarea anumitor condiții:

• prezența substratului organic;
• lipsa luminozității prea mari;
• temperatură ridicată;
• umezeală destulă.

Clasificarea regnului Fungi

Clasificarea regnului Fungi după ITIS

Tabelul următor cuprinde clasificarea regnului Fungi după ITIS (Integrated Taxonomic Information System).^[1]

Cultura ciupercilor

La nivel mondial se produc circa 1,5 milioane tone ciuperci anual.^[2] Pe plan european se produce aproximativ 60% din această cantitate, adică în jur de 900.000 tone, principalele țări producătoare de ciuperci fiind Franța, Polonia, Italia și Ungaria.^[2] Dintre toate speciile de ciuperci, românii preferă specia Agaricus (Champignon), în timp ce în străinătate este mult mai apreciată specia Pleurotus.^[2]

Utilizarea în economie

Se folosesc pentru fabricarea medicamentelor.

Unele dintre aceste ciuperci se folosesc in bucatarie

Clasificarea ciupercilor fitopatogene

Actualmente încrengătura Mycota este împărțită în două secții: Myxomycota (mixomicetele) și Eumycota (ciupercile adevărate). La rândul lor, secțiile se împart în clase în funcție de structura corpului vegetativ și particularitățile înmulțirii lor.

Din secția Myxomycota interes fitopatologic prezintă

clasa Plasmodiophoromycetes.

Secția Eumycota include ciupercile adevărate, care se împart în inferioare și superioare în funcție de structura corpului vegetativ. Ca ciuperci inferioare sunt considerate speciile la care corpul vegetativ este de tipul gimnoplast, plasmodiu, miceliu unicelular. La ciupercile superioare corpul vegetativ este un miceliu multicelular sau un tal masiv. Din categoria 'ciupercilor inferioare fac parte clasele Chytridiomycetes, Oomycetes și Zygomycetes, iar din ciupercile superioare sunt clasele Ascomycetes, Basidiomycetes,

Deuteromycetes.

({{{2}}})

Vezi și

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Fungi

• Micologie
• Intoxicația acută cu ciuperci otrăvitoare

Note

Bibliografie

• Bontea, V. Ciuperci parazite și saprofite din R.P.R., Ed. Academiei R.P.R., București, 1953.
• Bontea Vera 1985, 1986. Ciuperci parazite și saprofite din R.P.R., vol. 1, 2. București: Ed. Academiei Române, București, vol. I (586 pp.), vol. II (469 pp.).
• Constantinescu O., 1974. Tehnici de micologie, Ed. Ceres, București.
• Corlățeanu, S. Ciuperci comestibile și otrăvitoare din R.P.R., Ed. Agrosilvică de Stat, București, 1950.
• Locsmandi Csaba, Gizella Vasas. Ghidul culegatorului de ciuperci. Ciuperci comestibile si otravitoare. Editura Casa, Oradea, 2013
• Eliade E. 1965. Conspectul Macromicetelor din România. Acta Bot. Horti bucurest. Lucr. Grăd. Bot. București, 1964-1965: 185-324.
• Eliade Eugenia, Toma M., 1971. Ciuperci, Ed. Didactică și Pedagogică, București.
• Eliade, E., Toma, M. Ciuperci. Mic atlas, Ediția a II-a revizuită, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1977.
• Gligor Hașa. Ciupercile de la a la z și 90 de rețete culinare cu ciuperci. Editura Virtual, 2011
• Mititiuc M., 1995. Micologie, Ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
• Mititiuc M., IACOB Viorica, 1997. Ciuperci parazite pe arborii și arbuștii din pădurile noastre, Ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași.
• Pârvu M., 1999. Mic atlas micologic, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
• Constantin Pârvu. Universul plantelor. Mică enciclopedie. Ediția a III-a Revăzută și completată. Editura Enciclopedică, București, 2000
• Richițeanu A., Stancu R., 1997. Micologie, Ed. Cultura, Pitești.
• Sandu-Ville, C. Ciupercile Erysiphaceae din România, Ed. Academiei R.S.R., 1967.
• Sandu-Ville, C. Ciuperci Pyrenomycetes - Sphaeriales din România, Ed. Academiei R.S.R., București, 1971.
• Sălăgeanu Gh., Sălăgeanu Anișoara, 1985. Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România. Editura Ceres, București.
• Sălăgeanu, A. Contribuții la cunoașterea macromicetelor din bazinul superior al Lăpușului, Contribuții botanice, Cluj, 1969.
• Săvulescu Olga, 1964. Elemente de micologie, Ed. Didactică și Pedagogică București.
• Șesan Tatiana Eugenia, Tănase C. 2006. Mycobiota. Sisteme de clasificare, Edit. Univ. „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 251 pp.
• Șesan Tatiana Eugenia, Tănase C., 2004. Ghid de recunoaștere a ciupercilor comestibile și toxice, Ed. G.E.E.A., București.
• Tănase C., 2002. Micologie. Manual de lucrări practice. Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
• Tănase C., Mititiuc M., 2001. Micologie, Ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
• Tănase C., Bîrsan C., Chinan V., Cojocariu A. 2009. Macromicete din România, Edit. Univ. „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 563 pp.
• Tănase C., Șesan Tatiana Eugenia. 2006. Concepte actuale în taxonomia ciupercilor, Edit. Univ. „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 510 pp.
• Tănase C., Pop Adriana 2005. Red List of Romanian Macrofungi species. Bioplatform- Romanian National Platform for Biodiversity. București: Edit. Academiei Române, pp. 101-107.
• Ioana Tudor. Ciuperci comestibile si medicinale. Editura Lucman, București, 2007
• Zamfirache Maria-Magdalena, Toma C., 2000. Simbioza în lumea vie, Ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Legături externe

• Totul despre ciuperci
• Acta Fungorum
• Descoperire revoluționară: o nouă ramură pe "arborele vieții”, 18 mai 2011, Mihaela Stanescu, Descoperă
• Cum începi o afacere cu ciuperci. Primul pas: școala de ciupercari, 3 aprilie 2013, Romulus Cristea, Agrointel.ro
• Cultivarea ciupercilor, o investiție cu amortizare rapidă, 12 noiembrie 2003, sibiul.ro
• Ciupercile - pastile de sanatate!, 25 iulie 2010, Amos News