dcsimg

Dəyirmikirpiklilər dəstəsi ( azéri )

fourni par wikipedia AZ

Dəyirmikirpiklilər dəstəsi (lat. PERITRICHA ) - Heyvan qamçılıları yarımsinfinə aid olan dəstə.

Haqqında

Dəyirmikirpiklilərin böyük əksəriyyəti oturaq həyat tərzi keçirir . Kirpik aparatı peristomu əhatə edən spiral membranella dəstindən ibarətdir. Ağızətrafı spiral membranellalar spiralkirpiklilərdən fərqli olaraq, sola doğru burulmuşdur. Bədənin qalan hissələri kirpiklərdən məhrumdur. Yalnız üzmə mərhələsində bədənin dal ucunda kirpiklər olur. Su hövzələrində dəyirmikirpiklilərin Vorticella cinsindən olan, oturaq həyat tərzi keçirən növləri geniş yayılmışdır. Bu cinsin nümayəndələri su bitkilərinə , molyuskaların çanağına spiral kimi yığıla bilən uzun saplaqlarla yapışaraq , tək halda yaşayırlar . Onların bədənləri də yığıla bilir. Dəyirmikirpiklilərin koloniya halında yaşayan formaları da vardır. Çətirəbənzər formaya malik olan Zoothamnium cinsinin koloniyaları müxtəlif su bitkilərinin yarpaqları üzərində yaşayırlar. Dəyirmikirpiklilərin qeyri-cinsi çoxalmaları bölünmə vasitəsilədir. Bu zaman fərdlərdən biri saplaqdan qalır, suya düşən fərdin isə bədəninin dal ucunda kirpiklər əmələ gəlir. Bu fərd suda üzdükdən sonra kirpiklərini itirir, saplaq əmələ gətirərək substrata yapışır. Kanyuqasiyadan saplaqdan, adətən kiçik ölçülü fərdlər ayrılır. Onlar mikrokonyuqantlar adlanır. Mikrokonyuqantlar bədənin dal ucunda yerləşən kirpikləri vasitəsilə bir müddət suda üzür və oturaq fərdlərə - makrokonyuqantlara yapışırlar. Konyuqasiya prosesi zamanı mikrokonyuqantın nüvə aparatı və protoplazmasının bir hissəsi makrokonyuqanta keçir. Sinkarion nüvə ancaq makrokonyuqantda əmələ gəlir . Beləliklə, mayalanmada ancaq bir tərəf iştirak edir, mikrokonyuqant məhv olur. Bu prosesdə mikrokonyuqant erkək fərd , makrokanyuqant isə dişi fərd hesab olunur. Dəyirmikirpiklilərin koloniya halında yaşayan digər nümayəndələri Campanella cinsində birləşmişdir. Bu növlər yığılmayan saplaqları olan ağacşəkilli koloniyalar əmələ gətirirlər . [1]

Mənbə

B.İ.Ağayev, Z.A.Zeynalova. Onurğasızlar zoologiyası. Bakı , «Təhsil» 2008 , 568 səh

Həmçinin bax

Xarici keçidlər

İstinadlar

  1. B.İ.Ağayev, Z.A.Zeynalova. Onurğasızlar zoologiyası. Bakı , «Təhsil» 2008 , 568 səh
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Vikipediya müəllifləri və redaktorları
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia AZ

Dəyirmikirpiklilər dəstəsi: Brief Summary ( azéri )

fourni par wikipedia AZ

Dəyirmikirpiklilər dəstəsi (lat. PERITRICHA ) - Heyvan qamçılıları yarımsinfinə aid olan dəstə.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Vikipediya müəllifləri və redaktorları
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia AZ

Peritric ( catalan ; valencien )

fourni par wikipedia CA

Els peritrics (del llatí: Peritrichia) són un gran grup de protozoans ciliats. Normalment tenen forma de disc o campana amb una prominent membrana paroral que sorgeix de la cavitat oral i encercla en sentit horari la part anteior de la cèl·lula, acompanyada per petites sèries de membranel·les. La cavitat oral té forma d'embut amb un vacúol contràctil que hi descarrega directament. La resta del cos no està ciliat, excepte en la banda telotroca.

 src=
Vorticella collserola

L'ordre més gran dels peritrícs és els Sessilida. Són corrents en aigües dolces i molts viuen enganxats a plantes i animals. Vorticella és un dels gèneres més coneguts.

Els altres perítrics conformen l'ordre Mobilida. Alguns poden ser patògens en altes poblacions.

Els perítrics van ser definits primer per Friedrich von Stein el 1859. Inicialment van ser considerats espiròtrics.

Enllaços externs

 src= A Wikimedia Commons hi ha contingut multimèdia relatiu a: Peritric Modifica l'enllaç a Wikidata
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autors i editors de Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia CA

Peritric: Brief Summary ( catalan ; valencien )

fourni par wikipedia CA

Els peritrics (del llatí: Peritrichia) són un gran grup de protozoans ciliats. Normalment tenen forma de disc o campana amb una prominent membrana paroral que sorgeix de la cavitat oral i encercla en sentit horari la part anteior de la cèl·lula, acompanyada per petites sèries de membranel·les. La cavitat oral té forma d'embut amb un vacúol contràctil que hi descarrega directament. La resta del cos no està ciliat, excepte en la banda telotroca.

 src= Vorticella collserola

L'ordre més gran dels peritrícs és els Sessilida. Són corrents en aigües dolces i molts viuen enganxats a plantes i animals. Vorticella és un dels gèneres més coneguts.

Els altres perítrics conformen l'ordre Mobilida. Alguns poden ser patògens en altes poblacions.

Els perítrics van ser definits primer per Friedrich von Stein el 1859. Inicialment van ser considerats espiròtrics.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autors i editors de Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia CA

Peritrich ( anglais )

fourni par wikipedia EN

The peritrichs (Latin: Peritrichia) are a large and distinctive group of ciliates.

The peritrichs were first defined by Friedrich von Stein in 1859. Initially they were considered spirotrichs, then treated as a separate category, before receiving their modern placement.

Structure

They are usually bell or disc shaped, with a prominent paroral membrane arising from the oral cavity and circling counter-clockwise around the anterior of the cell, accompanied by a smaller series of membranelles. The oral cavity is apical and funnel shaped, with a contractile vacuole discharging directly into it. When disturbed, the anterior of the cell can contract. The rest of the body is unciliated, except for a telotroch band circling the posterior in mobile species and stages.

Order Sessilida

The larger order of Peritrichia are the Sessilida. Most of these have modified posterior kinetosomes which secrete a contractile stalk. The unattached stage, called a telotroch, is mouthless. These are common in both freshwater and marine environments, and many live attached to aquatic plants and animals. They are either solitary or produce branched colonies. A few secrete a lorica. Vorticella is one of the best-known genera. Stalks may be as long as 2 mm, and in some cases where they are highly contractile can be extended up to 3 mm.

Order Mobilida

The other peritrichis make up the order Mobilida. In these the posterior of the cell is enlarged and modified to form a complex holdfast, allowing the cell to temporarily attach to some host organism. Most live on the integument or gills of freshwater and marine invertebrates, but other hosts occur, including fish and even other ciliates, and other locations as well. Some can be pathogenic for fish.[1][2]

References

  1. ^ Esch GW, Hazen TC, Dimock RV, Gibbons JW (1976). "Thermal effluent and the epizootiology of the ciliate Epistylis and the bacterium Aeromonas in association with centrarchid fish". Transactions of the American Microscopical Society. 95 (4): 687–693. doi:10.2307/3225393. JSTOR 3225393.
  2. ^ Pickering, A. D.; Strong, A. J.; Pollard, J. (1985). "Differences in the susceptibility of brown trout, Salmo trutta L., and American brook trout, Salvelinus fontinalis (Mitchill), to infestation by the peritrich ciliate, Scyphidia sp". Journal of Fish Biology. 26 (2): 201–208. doi:10.1111/j.1095-8649.1985.tb04257.x. ISSN 1095-8649.
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia authors and editors
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia EN

Peritrich: Brief Summary ( anglais )

fourni par wikipedia EN

The peritrichs (Latin: Peritrichia) are a large and distinctive group of ciliates.

The peritrichs were first defined by Friedrich von Stein in 1859. Initially they were considered spirotrichs, then treated as a separate category, before receiving their modern placement.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia authors and editors
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia EN

Peritrichia ( espagnol ; castillan )

fourni par wikipedia ES

Los peritricos (Peritrichia) son un extenso y distintivo grupo de protistas del filo Ciliophora. Tienen usualmente forma de campana o de disco, con una membrana paroral prominente que surge de la cavidad bucal y que circunda en sentido de las agujas del reloj la parte anterior de la célula, acompañada por una serie de membranelas más pequeñas. La cavidad oral es apical y con forma de embudo, con una vacuola contráctil desenvocando directamente en ella. Cuando son molestados, la parte anterior de la célula se puede contraer. El resto del cuerpo no presenta cilios, excepto por una banda telotroch que circunda la parte posterior en las especies y etapas móviles.

Peritrichia fue primero establecido por Stein in 1859. Inicialmente fueron considerados Spirotrichea y después tratados como una categoría separada, antes de que quedara establecida su clasificación actual.

Diversidad

Un extenso orden de Peritrichia es Sessilida. La mayoría tienen cinetosomas posteriores modificados que segregan un tallo contráctil. La etapa móvil, denominada telotroch, carece de boca. Son comunes tanto en ambientes de agua dulce como marinos y muchos viven fijados a plantas y animales acuáticos. Algunos son solitarios y otros forman colonias ramificadas. Unos pocos segregan un caparazón. Uno de los géneros mejor conocidos es Vorticella. Los tallos pueden llegar a alcanzar 2 mm, y en los casos en los que son altamente contráctiles pueden extenderse hasta 3 mm.

El otro orden de Peritrichia es Mobilida. En estos, la parte posterior de la célula es alargada y modificada, formando una estructura compleja a modo de raíz, que permite a la célula fijarse temporalmente sobre algún organismo huésped. La mayoría vive sobre el integumento o las branquias de invertebrados de agua dulce o marinos, pero también sobre otros huéspedes, incluyendo peces e incluso otros ciliophora. Algunos pueden ser patogénicos en altas concentraciones.

 title=
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autores y editores de Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia ES

Peritrichia: Brief Summary ( espagnol ; castillan )

fourni par wikipedia ES

Los peritricos (Peritrichia) son un extenso y distintivo grupo de protistas del filo Ciliophora. Tienen usualmente forma de campana o de disco, con una membrana paroral prominente que surge de la cavidad bucal y que circunda en sentido de las agujas del reloj la parte anterior de la célula, acompañada por una serie de membranelas más pequeñas. La cavidad oral es apical y con forma de embudo, con una vacuola contráctil desenvocando directamente en ella. Cuando son molestados, la parte anterior de la célula se puede contraer. El resto del cuerpo no presenta cilios, excepto por una banda telotroch que circunda la parte posterior en las especies y etapas móviles.

Peritrichia fue primero establecido por Stein in 1859. Inicialmente fueron considerados Spirotrichea y después tratados como una categoría separada, antes de que quedara establecida su clasificación actual.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autores y editores de Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia ES

Peritrichia ( italien )

fourni par wikipedia IT

I Peritrichi (Peritrichia Stein, 1859) rappresentano una sottoclasse di protozoi ciliati, a carattere coloniale o solitario, tipici degli ambienti acquatici sia dolci che salati. Di forma caratteristica simile ad una coppa, i protozoi peritrichi sono provvisti di numerose cilia vibratili a spirale destrorsa attorno alla regione orale e, nelle forme sessili, di un lungo peduncolo nella parte basale del microrganismo, usato per fissarsi al substrato. Specie comunissima in tutte le acque dolci è la Vorticella nebulifera.[1][2].

Note

  1. ^ Peritrichi, su treccani.it, Vocabolario Treccani online. URL consultato il 20 aprile 2015.
  2. ^ Peritrichi, su treccani.it, Enciclopedia Treccani online. URL consultato il 20 aprile 2015.

 title=
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autori e redattori di Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia IT

Peritrichia: Brief Summary ( italien )

fourni par wikipedia IT

I Peritrichi (Peritrichia Stein, 1859) rappresentano una sottoclasse di protozoi ciliati, a carattere coloniale o solitario, tipici degli ambienti acquatici sia dolci che salati. Di forma caratteristica simile ad una coppa, i protozoi peritrichi sono provvisti di numerose cilia vibratili a spirale destrorsa attorno alla regione orale e, nelle forme sessili, di un lungo peduncolo nella parte basale del microrganismo, usato per fissarsi al substrato. Specie comunissima in tutte le acque dolci è la Vorticella nebulifera..

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Autori e redattori di Wikipedia
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia IT